de Florin NEGRUŢIU
Publicat la: 15.04.2014 00:17
De 24 de ore, procurorii probabil că-l înjură cu năduf. Traian Băsescu, cel care-şi arogă un titlu de glorie din eliberarea Justiţiei de sub influenţa politică, a făcut, în câteva secunde de fanfaronadă în direct, un rău imens celor care au muncit luni de zile ca să demonstreze monstruoasa caracatiţă politico-financiară din România cu tentacule până la Palatul Victoria. Schema de influenţă a baronilor locali, care de 20 de ani s-a întins ca un cancer în toate instituţiile statului, de la consilii locale, spitale, şcoli, inspectorate de poliţie, până la Guvernul României şi la posturile naţionale de televiziune, a primit un ajutor nesperat după intervenţia de la Realitatea TV a preşedintelui.
Atacul din ficaţi la familia Gabrielei Vrânceanu Firea, de o stupiditate greu de înţeles la un aşa zis animal politic calculat şi precis precum Traian Băsescu, a mutat în doar 24 de ore discuţia de la traficul de influenţă depistat de procurori în biroul lui Victor Ponta, la tema obsedantă a coaliţiei penalilor, susţinută cu sârg de însuşi premierul României: aceea că nu există Justiţie în România, că toate acţiunile DNA contra baronilor locali sunt dirijate politic şi că toate sentinţele instanţelor sunt discutabile sau reprezintă erori judiciare.
Ce şi-au spus oare telespectatorii care l-au privit pe Don Băsescu în direct? Păi n-or avea dreptate baronii să strige ca din gură de şarpe că sunt hăituiţi politic, ce dovadă mai clară vreţi că Băsescu trimite mascaţii să-i ia pe oameni de acasă, din patul lor, de lângă soţii şi copii?! Păi să nu-i plângem de milă, dimpreună cu Victor Ponta, bietului Costică, cu tot neamul lui de baroni, Nicuşor, Duicu, Cosma şi Mazăre?! Toţi oameni de nădejde, votaţi de popor, dar hăituiţi de justiţia băsistă?! O justiţie care a nenorocit familii, care a băgat la puşcărie oameni nevinovaţi, care a frânt destinul atâtor bărbaţi de stat?!
Peste noapte, graţie intervenţiei iresponsabile a lui Traian Băsescu, lumea a uitat de reţeaua Duicu, de Republica Mazăre sau de dreptatea până la capăt pe care Victor Ponta promitea să i-o facă, după alegeri, baronului Costică. Aşa cum era normal, mai toată presa a sancţionat dur ameninţările cu iz mafiot ale preşedintelui Băsescu. Cristian Tudor Popescu a scris în Gândul despre „agresivitatea umanoidului laş”, care, transmiţându-i Gabrielei Vrânceanu Firea să stea în banca ei că poate nu-şi mai găseşte bărbatul acasă, aminteşte de procedeele „folosite de mafioţi, securişti, terorişti, de inşi dezumanizaţi, coborâţi la stadiul de bestii”.
Dar poate cel mai pervers efect al zicerilor lui Traian Băsescu a fost reactivarea lui Victor Ponta, aflat la podea după ultimele acţiuni ale DNA. Băsescu şi Ponta sunt din aceeaşi specie, trăind de o bună bucată de vreme în concubinaj pe principiul vaselor comunicante. L-am urmărit astăzi pe Victor Ponta. A înflorit. Era aproape mort şi Băsescu l-a înviat. În urmă cu câteva zile, când ziariştii l-au întrebat despre stenogramele explozive din dosarul Duicu, a bâiguit penibil o scuză de genul că şeful CIA o să fie foarte fericit să afle că a fost înregistrat vorbind în biroul său. La ora aceea, Victor Ponta era înspăimântat că procurorii au interceptări cu el şi cu Duicu. A înroşit telefoanele, a cerut urgent legătura cu SRI. „Ce aveţi cu mine?! Aveţi ceva? De ce nu mă mai iubiţi?” s-o fi plâns în stilul său caracteristic Victor Ponta.
Între timp, după ce primul material despre traficul de influenţă de la Victoria a apărut în Gândul, mai mulţi ziarişti şi mai multe instituţii de presă, care, spre cinstea lor, au refuzat să oculteze subiectul, în ciuda presiunilor imense, au arătat că, potrivit referatului procurorilor, coroborat cu motivarea judecătorului, baronul Duicu s-a dus la Palatul Victoria să facă trafic de influenţă în favoarea lui Constantin Ponea. Asta nu l-a împiedicat pe Victor Ponta să afirme senin, luni seara, într-o emisiune la RTV menită să-l spele de păcate, că aceste documente nu există, că Duicu n-a fost la Palatul Victoria şi că totul e o înscenare a ziarului Gândul, la comanda lui Traian Băsescu. Iar ca ridicolul să fie total, a anunţat că s-a mutat sub „pază militară”, cu birou cu tot, la Ministerul Apărării Naţionale, ca să se apere de înscenări. Aţi auzit ceva mai neverosimil, ceva mai infantil, ceva mai cusut cu aţă albă?
Sigur că apărarea lui Victor Ponta este absolut previzibilă. Sigur că e mult mai simplu să creeze diversiunea cu „înscenarea de presă” când sunt atâţia dornici s-o înghită pe nerăsuflate. Sigur că este mult mai convenabil să se declare o victimă a lui Traian Băsescu decât să răspundă punctual la acuzaţiile grave ale procurorilor. Dacă e mâna lui Băsescu, subiectul e închis! De altfel, în România poţi să fii oricât de incompetent, oricât de de pafarist sau dus cu pluta de-a dreptul, dacă-l invoci pe duşmanul Băsescu ai certificat de bună purtare. Sigur că a devenit o obişnuinţă ca premierul României să mintă cu seninătate, invocând când o personalitate, când alta, sigur că a ajuns deja banal să nege realitatea, când sunt atâţia naivi care să-l creadă. Sunt cei din sondajele de opinie care spun că „au încredere”.
Am mai văzut scenariul în care acest humanoid mincinos a încercat să prostească o întreagă ţară: când ziarul Gândul l-a dovedit plagiator. Şi atunci s-a supărat foarte tare pe noi, care nu i-am înghiţit balivernele bune pentru reduşii mintal care nu ştiu să citească. Şi atunci s-a declarat o victimă a manevrelor băsiste, parcă ăsta era subiectul, nu două texte despre care ziariştii noştri au demonstrat că sunt identice, după câteva zile de analiză comparativă rând cu rând.
Atunci „comunicarea” i-a mers, graţie unui foarte performant aparat de propagandă şi unor acţiuni abuzive ale instituţiilor pe care le avea la dispoziţie; s-au desfiinţat şi reînfiinţat comisii care l-au spălat rapid. Case closed! De ce nu i-ar merge şi acum? În fond, are în faţă exemplul luminos al adevăratului său maestru, Traian Băsescu, care a înţeles la timp secretul succesului în politică: minte-i cu tupeu, nimic nu este mai seducător pentru poporul acesta decât o minciună bună! Norocul lui Victor Ponta! Dar, aşa cum spune un proverb, „poţi minţi o dată un om, poţi minţi de mai multe ori un om, poţi minţi de mai multe ori mai mulţi oameni, dar nu poţi minţi tot timpul pe toată lumea”. Norocul nostru! Poate singurul.
Se afișează postările cu eticheta florin negrutiu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta florin negrutiu. Afișați toate postările
marți, 15 aprilie 2014
joi, 8 august 2013
make,
lake
&
relache
ca
la
hala
lu
matache
Băsescu cel virgin şi femela fatală
Ne-am întors pe vremea lui Nea Trăienicu. Nu m-am îndoit nicio clipă că va reveni. Speram doar ca, după umilinţa usturătoare de la referendum, când majoritatea covârşitoare a românilor l-a trimis acasă, să nu-l mai aud hăhăind. Să nu-l mai văd la târguri şi festivaluri, lingând butelcuţe şi copii de ţâţă, să nu-l mai aud dând indicaţii preţioase pe şantierele jerpelite ale ţării. O vreme a stat pitit în Palat, convins că românul are ţinere scurtă de minte. Apoi a început să iasă: mai întâi cu oameni mai puţini, apoi cu oameni din ce în ce mai mulţi, lărgind puţin câte puţin cercul, până a ajuns, pe nesimţite, din nou în mijlocul „românlor”. Azi s-a întors şi la ultimul său obicei care rămăsese neactivat: inspectatul şantierelor. Profitând că premierul e la plajă, Traian Băsescu a revenit la hainele de premier, pe care, pe vremea Guvernului Boc, le îmbrăca cel puţin o dată pe săptămână. A inspectat o autostradă lipsă, Arad-Nădlac, a constatat că asta „este emblema neputinţei şi a proastei guvernări” şi a dat-o pe hăhăit. Cât tupeu! Cum să vii după nouă ani în care ai fost preşedinte-premier şi după două mandate de ministru al Transporturilor să constaţi acum verginal, ca un hipster picat din cer, că e trist ce se întâmplă cu autostrăzile?! Ce exemplu de potenţă în infrastructură şi de bună guvernare a dat Traian Băsescu în anii în care jobul lui a fost chiar acesta, să facă drumuri?! Ştiţi câte ore s-au făcut vinerea trecută de la Bucureşti la Braşov? Cinci!
Ne-am întors pe vremea lui Trăienicu şi a sinistrei sale amante. De ani de zile, presa sugerează că Elena Udrea este amanta lui Băsescu. Zilele astea, mai mult decât oricând, abundă la TV sau pe reţelele sociale apropourile, glumiţele, insinuările cu tentă sexuală despre acest subiect. Este sublimarea ideii de sexgate românesc - o pastă de bârfă, ţopism şi imagini estivale cu buci. Nici nu contează dacă povestea e reală sau nu: după ani în care presa a glosat pe această temă, Băsescu este, în imaginarul colectiv, un satir capabil de orgii nesfârşite cu „blonda de la Cotroceni”. Speram ca după terminarea guvernării PDL, această femelă fatală a politicii româneşti să-şi ia o binemeritată vacanţă. Să nu mai apară la TV decât la Capatos. M-am înşelat. Madama ştie că una dintre sensibilităţile presei este foamea de buci. La fel ca maestrul său Traian Băsescu, ştie la perfecţie cum să apară ca să facă „ştiri”. De o săptămână, se comentează bustul gol al domnului Băsescu, slipul doamnei Udrea şi se fac anchete televizate despre mâna acesteia „pe catarg”. Slinoasă treabă: să faci tu, presă serioasă, opoziţie la bucile doamnei Udrea mi se pare o prostie. Atâta aşteaptă şi Elena Udrea, care ne-a arătat în repetate rânduri că e capabilă de orice pentru a rămâne în mijlocul atenţiei: să pună gogoşari, să dea cu mopul, să croşeteze sau, iată, să dea fese la paparaţe. Şi pentru că orice publicitate e bună atâta timp eşti pe buzele tuturor, doamna Udrea înţeleg că se gândeşte să candideze la Preşedinţie: Votaţi fesa ca să vă pice fisa!
Este vară şi ţara e guvernată la mişto. Toată lumea e în opoziţie sau la mare. Ne-am întors în timp. Cuplul Băsescu-Udrea profită de impotenţa, amatorismul şi infantilismul Guvernului Ponta, ca să ne facă în continuare ştirile.
Florin Negruţiu este redactor-şef al ziarului Gândul
Abonați-vă la:
Postări (Atom)