pretenii mei blogospheristici, pe care'i credeam "de aceeasi parte a baricadii" in lupta spre progres si p'osperitate, s'au dezlantzuit zilele astea cu o enerjie de nebanuit, si demna d'o cauza buna, in a'l trata pe regele mihai cu un grobianism de cea mai pura esentza fesenista, urmindu'si, pina si'n asta, idolu'
ma dezgusta ca nu'si dau sama ca nu era vorba'n propozitzie de duda, ilici, voiculescu, ci de institutzia care ne'a scos, pentru o bucata de drum, din rahatu' historiei.
nu'si dau sama ca a trecut deja un sfert din timpu' pe care l'au avut la dispozitzie totzi regii nostri, cei care ne'au luat de la shalvari si ne'au lasat aproape tot ce vedem in jur: cladirile reprezentative din aproape toate orasele, "trama" stradala, sosele, cai ferate, ramase aproape neatinse ca pe vremea lor, gari, scoli, poduri, cazarmi, parcuri, etc, pina si deliru' "constructiv" al comunistilor nereusind decit sa lase niste dire, parca zgiriate, pe obrazu' tzarishoarii.
ce sa mai zicem de furia edificatoare postrebolutzionara, care, in afara de acvariile pe verticala cu care s'au umplut orasele, fara nici o urma de valoare architecturala, n'au reusit sa termine decit doo-trei stadioane, un pasaj suprateran, in rest, vorba lu' nicusheur ceaucescu, n'a reusit nici macar sa zugraveasca bloacele 'ncepute de tat'su.
celelalte (independentza, unire, etc) sint amanunte!
viatza lunga, rege mihai!