capu la cheu

ieri n'am vrut sa ma uit la televizor, ca sa'l vaz pe fiul raresoaiei pensate rascolind cacatu interetnic (sanchi, rememorind evenimentele din 1990, de la tirgu mures), nici la banciu (la care, oricum, nu ma mai uit de multa vreme), facind  binecunoscutele lui spumitze anti-unguresti (daca nu m'am uitat, bineitzeles ca nu stiu daca le'a facut sau nu, dar ar fi de mirare daca ar fi scapat ocazia).

nici macar nu stiu daca, anu' asta, au avut loc in hungurime turbulentzele obisnuite din jurul respectivei date.

in schimb, mi'am adus aminte ca am pe undeva un tabelas (pe care nu'mi mai amintesc de pe unde l'am luat) cu niste date privind alocarile bugetare de la bugetu' statului spre bugetele locale.

si pentru ca legendele urbane romunesti decretau ca "avtonomia tzinutului secuiesc" este o chestie spusa la betzie de extremistii hungur-bunguri, fara "sustenabilitate economica", pentru ca, cica, aceste judetze, cele mai sarace, ar primi de la bujetu' de stat mult mai mult decit ar contribui, la acelasi bujet, mi'au sarit in ochiometru cifrele care contraziceau, flagrant, asta.

bine, unii dadeau sfaturi, daca hortystii nu'si baga mintzile'n cap, sa le dee, dom'le, avtonomie, sa moara aia de foame acolo, vaduvitzi de matzu cu subventzii de la bucale.

acuma, dup'atitea decenii de impliniri maretze, tare as vrea sa vad o statistica sincera privitoarea la proportzia, din tineretu' taurin manelizat al tzarii, foarte ocosh pe forumuri si pe feisbucuri, care s'ar pune, la o adica, la dispozitzia patriii mereu nerecunoscatoare, in frunte cu ai ei politruci, pentru o inrolare supt drapel, in comparatzie cu tineretu' ceardashsist, al aceleiasi patrii (sau - de ce nu? - al unei patrii de dincolo de carei), pentru inrolare supt cu totul alt drapel.

o fi innebunit viktor orban, de s'o 'nhaitat cu putin, dar tare n'as vrea s'aud, dup'aia, ca "si'au dorit mai mult viktoria"!

economiști, ca să nu mai miști dizertatzie, si prost digeratzie, despre ioconomia sotziala de p(a)iatza

pina nu demult, ma reconfortam citindu'i pe marii analisti ioconomici ai nazziei, si nu numai.

ma surprindeam facindu'le virtual cu ochiul, de cit sintem de dasteptzi, eu ca ei, ei ca mine, simtzindu'ma, cu fiecare articol citit, mai pregatit pentru sinergia belelelor care vor veni, tovarasi!

insa, de la o vreme, am inceput sa am indoieli ca mai intzeleg ceva.

o stire difuzate aseara, pe radio romunia cultural, la care n'au mai bagat cascaval, mi'a readus in memorie cum eram avertizatzi, nu cu multa vreme in urma, ca'n evropa, dar si'n sua, urmeaza sa vie'o hyperinflatzie galopanta, ca o consecintza fireasca a intrarii in functzie a tiparnitzii de bani-tramway a bancii centrale evropene (federal reserve in sua), ca urmare a politicilor ioconomice sotzialiszte a gubernarilor evropene&americane, care n'au efectoat, intocmai si la timp, reformele de tip (neo)liberal absolut necesare.

Eurostat / Teama de deflație bântuie zona euro

ca cirlig de rufe intr'ale ioconomiei sotzial-capitaliste de piatza, stiam, tot de pe la unii dintre specialistii de larg renume amintitzi mai sus, sau nu, ca putzintica inflatzie nu strica la cassa omului, ca, cica, ar da, daca e tzinuta nitzelus in friu, un brinci ioconomiei, stimulind consumul.

dar, ce te faci ca aceiasi specialisti, sau poate altzii, spun ca, dimpotriva, ieconomisirea este baza cresterii "sustenabile", ca, dac'am consuma totzi, si inca pe credit, d'unde am mai consuma?

pai, ieconomisirea ca ieconomisirea, da' cum sa ieconomisesti cind dobinzile, etc, etc, sint supt rata inflatziei, asa mica cum e ea, daca n'a ajuns direkt deflatzie, ca'n unele tzari "puternic lovite de criza"?

inseamna ca, daca ai deflatzie, cind te duci cu banii la banca, daca'i ai, ca sa ieconomisesti - nu'i asa? - in loc sa'tzi dee dobinda, dimpotriva, itzi ia?

pin' la urma despre ce'i vorba'n propozitzie?

despre "mina invizibila a pietzii", 
sau despre mina lui dumniezo, tzuca'l'as?

dracu' sa'i pieptine (zice sa nu fii nostalgic comunist!)!

si sa'tzi pui intrebari existentziale despre meaningul vietzii asteia de cacat.

the meaning off, of, of, ooooffff!

"mininci (cacat) ca sa traesti sau traesti ca sa mininci?"

care'i sensu?

"nici munca fara piine, nici piine fara munca" (piinea ingasa!)?

pai, daca "nu'i de munca", ce fac astia?

te eutanasiaza?

nu "munca l'a creat pe om"?

ai draku' creatzionistii astia!

or ne tragem din maimutza (noi romunii, cel putzin, am intzeles ca refuzam sa ne mai tragem din maimutza, ultimul curs care a avut ca obiect de studiu evolutzionismul a disparut, definitiv si iremediabil, dintre cursurile tzinute de "universitatzile" romunesti. ast'am auzit chiar azi la radio lynx), si, drept urmare, n'avem nici o treaba cu creatzionismul, deci nici cu munca?

nu mai bine ar mai "baga carbuni" la tiparnitza aia, sa nu ne doara capu'?


0$0$0$0$0$0$0$0$0$0$0$0$0$0


tot eri, tot la radio romania cașcaval, urmatoarea stire erea asta:

Energia termică furnizată populaţiei se ieftinește în Ungaria

Ieri, 18:40

Comentează 

de Emil Groza, Budapesta

Guvernul de la Budapesta anunță că va înfiinţa în curând o companie de utilităţi, de stat, care să asigure servicii ieftine locuitorilor.

Tarifele la energia termică livrate populaţiei se vor diminua cu 3,3 %, începând de mâine, iar guvernul intenţionează să înfiinţeze în curând o companie de utilităţi, de stat, care să asigure servicii ieftine locuitorilor Ungariei.

Anul trecut tarifele la energia electrică şi termică, precum şi la gazele naturale pentru consumatorii casnici au fost reduse în total cu aproximativ cu 20%, iar în baza unui nou proiect adoptat de Parlament înaintea alegerilor legislative, din aprilie, câştigate detaşat de Partidul FIDESZ, a fost stabilit o nouă diminuare în trepte, anul acesta, a preţurilor.

Din data de 1 aprilie s-a aplicat o reducere cu 6,5% a tarifelor la gazele naturale, de la începutul lunii septembrie preţurile la energia electrică au scăzut cu 5,7%, iar ieftinirea energiei termice a fost stabilită pentru data de 1 octombrie.

stim bine ca modelul ascuns al domnului p.m. ponta, viitor prezidente al romuniii sotzialiszde, este natzzional sotszialisztul orban, victor orban, care pare c'are un plan, cu nazzia'i de sinucigasi, spre deosebire d-l ponta care nu are nici macar un aero-plan, asa ca sinucigasii nostri n'au decit shansa sa intre pe contrasens, in urma vizitii d-lui p.m. peste ocean, sa ne mai imputzineze um pik.

**********************

hopaaa, d'abea acuma'l descoperii p'alexe, cu care incep sa rezonez din ce in ce mai tare!

Dan Alexe

27 septembrie la 22:50 · Brussels, Belgium · 

Prietenul Paul Dragos Aligica speculează, ca în fiecare octombrie, căutând să anticipeze cine va primi anul acesta "Premiul Nobel in Economie".

Aaaah, cum meritã terfelit acest mincinos „Premiu Nobel pentru Economie”… In realitate, nu e deloc un premiu instituit de filantropul Nobel sau de fundația care îi poarta numele, ci un cec acordat de Banca Suediei in acelasi timp cu premiile Nobel propriu-zise.
Urmașii lui Nobel nu încetează să protesteze că numele familiei lor e folosit pentru a justifica această obscenitate.
Au dreptate sa protesteze. In realitate, dincolo de discursul lor obscur si pretențios, economistii ghicesc, statistic, la fel de mult cât o simplă vrăjitoare. Numai că aceea, cand se inșeală, nu ruinează jumatate din planetă, ba pe deasupra mai și știe să vindece de deochi.
---

Distribuie

avto_nomia, est_eticului, secuiasca, & aleodor madalina manolea loveste again

in timp ce basea se declara d'acor sa i se taie capu', in prezentza urmasilor lu' basta (si la gara; ...la Tusvanyos), completindu'si figurina tragica ce urma'va a fi nemurita in doinele si baladele populare rrromanesti (sau, ma rog, ale caror  populatzii vor mai fi trainde p'aste teritorii), preshedintilii mieu, ddd, isi facea cunoscut programu' 'lectoral (cu doo'j de mii de ieuroi moca pe cap de vita furajata votanta drept cap de afish) in shushanelele organizate pe litoralu' minunatii noast'e patrii, fiind ovatzionat, in picere (dovada vie a calitatzii indiscutabile, cu sare, baietzi,  a auditoriului estem imbinarea judicioasa a procedurii fiziologice de eliminare a cojilor de semintze cu manifestarea plenara a entuziasmului), timp de zeci de minute , de catre popo'u' in chilotzi si shlapi de plastic ce'si petrece criza cum poate el mai patriotic, d'ar mai duce'o pin' la toamna, lelitza ioana.

"ma intrebati "cand va avea Romania un premier ca Viktor Orban?"; nu v-a spus Viktor ca avem si noi un premier bun?"

jobbik una, jobbik alta

SENATUL EVZ: De la Vadim la Jobbik: cum se face extremism profesionist

Autor: Sorin Ioniţă

Invers decât România, Ungaria se pregăteşte acum să instaleze în funcţie un premier de dreapta ce va guverna confortabil bucurându-se de roadele pe termen lung ale politicii de austeritate iniţiate de guvernul precedent, de sacrificiu.

După ce a câştigat o majoritate de 53%, de invidiat în regiune, FIDESZ, partidul lui Viktor Orban, va bate probabil palma în parlament cu Jobbik, o formaţiune remarcată prin defilări paramilitare şi retorică antiţigănească, ce a obţinut şi ea un spectaculos 17%.

Se va întâmpla exact ca în 1998: după ce un predecesor a luat toate deciziile dificile (în cazul acela, ministrul de finanţe Lajos Bokros, care şi-a legat numele de pachetul de austeritate destinat să combată minicriza maghiară de la mijlocul anilor ’90), Orban vine şi culege roadele relansării economice.

Iar pentru susţinerea parlamentară a ultranaţionaliştilor, Orban va presta desigur gargară corespunzătoare în Europa şi în regiune, cu drama ungurilor de peste hotare, interesul naţional, încetarea sclavajului impus de FMI, reorientarea ţării către Est şi încălzirea relaţiilor cu Kazah stanul, şamd - adică lucruri pe care le auziţi, mutatis mutandis, şi pe la noi, inclusiv de la persoane onorabile.

Diferenţa mare faţă de România constă în ştaiful şi profesionalismul renăscutei extreme dreapta maghiare. Dacă data trecută Orban a trebuit să înghită anticharisma partidului MIEP, unul gen România Mare, condus de bătrâniciosul Istvan Csurka, astăzi poate vorbi aceeaşi limbă cu neo-naziştii tineri şi cu alură business-fitness de la Jobbik, croiţi pe model Jorg Haider, conduşi de Gabor Vona.

Pentru a pricepe nuanţa, gândiţi-vă la diferenţa de retorică, grup ţintă şi audienţă între un partid condus de Vadim Tudor, şi unul similar, dar condus, să zicem, de Radu Mazăre. Asta dacă ultimul, pe lângă înclinaţia nativă pentru circ şi costumaţii sexy, ar pune mâna să înveţe şi nişte clişee de conspiraţionism economic global (ţara aservită străinilor, care ne jupoaie cu împrumuturi, multinaţionale etc.).

Evoluţia e remarcabilă, de la iţari şi aerul de palavragiu tomnatic şi perdant al lui Vadim, la mesajul aspiraţional şi tonic pe care îl transmit clipurile cu băieţii şi fetele roz în obrăjori de la Jobbik, cu uniformele lor drăguţe ethnic- fusion, de honved în crossdressing cu o stewardesă Malev.

Primul e trecutul, de care sau plictisit şi pensionarii dezamăgiţi ai tranziţiei. Niciun sponsor nu mai vine către asemenea grup care emană eşec şi lipsa de speranţă să mai controleze vreodată ceva în viaţa publică. Doar uneori, câte un patron de televiziune privată decide să-i concesioneze, din motive obscure, câte o oră de emisie lui Vadim.

Se desemnează o gazdă de sacrificiu care să zburde cu invitatul peste orice limite, dar efectul public e nul, fiindcă deşi audienţa creşte, lumea cască gura nu ca la un posibil lider naţional, ci ca la zoo, din curiozitate pură: să asiste la contorsiunile unui animal exotic, pe cale de dispariţie.

Ce deosebire dincolo, la Jobbik! Cu un site impecabil în engleză (www.jobbik.com), liderii săi ştiu să apese pe toate butoanele sensibile ale protecţionismului vest-european: solidaritate; susţinerea micului producător local, în special a celui agricol, în detrimentul supermarketurilor; statul renăscut după ce, iată, criza a compromis „neoliberalismul yankeu” - dar, în acelaşi timp, un pic de libertarianism antifiscal pour la bonne bouche; susţinerea mediului de afaceri autohton prin renegocierea Tratatului de Aderare la UE; sistem bancar naţional (citeşte, adică nu supus finanţei globale oligarhice şi iudaice).

Chiar şi trendurile slowfood şi cele ecologiste se regăsesc în program. Important nu e doar mesajul, după cum s-a văzut alaltăieri, ci mai ales credibilitatea şi profilul de învingător al mesagerului.

Spre ghinionul lor, ungurii s-au pricopsit cu un partid extremist modern, care a făcut pasul în secolul XXI şi atrage deopotrivă bătrâni naţionalişti şi tineri plini de energie, dar confuzi identitar (o categorie mare, asta), femei îngrijorate de nesiguranţa din cartier, plus un număr în creştere de sponsori oportunişti, fără ideologie, care se lipesc de orice învingător pentru a cumpăra influenţă.

Dincoace, erodaţi de dezertări şi lipsiţi de o strategie alta decât toanele liderului, într-o mişcare de un haz involuntar ce a scăpat comentatorilor, PRM s-a pus recent la remorca reţelei Vanghelie din Consiliul General Bucureşti.

În acest sens, chiar mă bucur că bălteala şi lipsa de profesionalism a clasei politice româneşti a produs micul efect colateral al ofilirii întru irelevanţă şi ridicol a extremismului românesc.