cu toate astea, profit de prileju' "trecerii in nefiintza" a "seniorului ion diaconescu", prilej nesperat, da' asteptat cu limba scoasa, de a scoatere de la naftalina a tutulor poncifelor utilizabile in astfel de funebre momente, pentru a 'mprumuta de la radu banciu, "nesimtzitu" de pe labe unu (si sptfm, pentru "cunoscatori"), particula memorabela din titlu.
pentru ca nime', dintre cei cu "vizibilitate pobleca", "relevantzi", car'vasazica, n'a precupetzit nici un efort pentru a'si "asterne omagiile" la temelia pietrii tombale a celui care avusese parte, cel putzin pe parcursu' existentzii sale postrebolutzionare de care avem noi stire, de cea mai dispretzuitor-binevoitoare atitudine posibila, de la capu' tzearii iliesciste, pina la ultimu' populic din presa sau aiurea.
pentru ca si el facuse parte din "qvartetu' de aur" tzaranist, alaturi de coposu, puiu si galbeni, care inspirase o adevarata locutziune verbala, intrata ulterior in folcloru' popo'ului de la gurile (si gitzii) dunarii, adica: "boshorogii fara dintzi vor sa fie preshedintzi", da', spre deosebire de ceilaltzi trei, nu era la fel de "feroce", era mai "moale", nu producea, chiar in aceeasi masura, spaime atavice in rindu' activului si inactivului de partid si de stat.
drept urmare, a fost 'nsarcinat, si din cauza longevitatzii remarcabile, cu misia d'a fi ultimu' care stinge lumina la partidu' lu' maniu si mihalache, ajutat si de milica care'i pusese o coala de hirtie supt talpi ca sa ajunga la 'ntrerupator.
de altfel, sint convins ca "senioru" pleaca mult mai incarcat de griji in privintza viitorului tzarishoarii, si a propriului partid, decit cum era p'atunci cind batea morse p'in diversele "izolatoare" din temnitzile comuniste.
"ei ne'au ucis sperantza" (pampflet!)
Un comentariu:
Nikule, sa-l ierte Dumnezeu, pa partea umana. Pa partea politica a dat mnealui in mintea copiilor de ceva vreme. Despre morti numai de bine, asta ar fi valabila daca n-ar aburi senilitatea seniorilor, si ultima bruma de luciditate a celor ramasi.
Trimiteți un comentariu