aceste cuvinte care ne doare: serenitatea monichii macovei, plutind ușor prin norișorul adulatorilor ei de bună credintză (!), aduce, conform celor scrise (scripta manent) de tapalagă (și conform celor /rău/pre/simtzite de mine) a senilitate prematură?

Ma numar printre cei care cred ca este o eroare candidatura Monicai Macovei si i-am spus-o direct. Fara structuri de partid in teritoriu, fara talent si harisma politica, Macovei va lua un scor modest. A intrat intr-un norisor de adulatori de buna credinta dar mult prea euforici. Din norisor risca sa aiba o falsa perceptie a realitatii. De aici pana la riscul de a cadea intr-un soi de senilitate politica agravata de credinta in propriul destin mesianic nu e decat un pas. Campania sa a fost o continua lipsa de inspiratie, de la anuntul lansarii candidaturii, fortand pana la absurd mana partidului, la comparatia cu Mandela sau la filmulete de campanie incredibil de prost executate. Demisia sa din PDL n-ar mai trebui sa intarzie pentru a nu lungi inutil acuzatiile de joc dublu. Acum nu mai prea are ce face, va trebui sa se bata pana la capat si sa spere ca va lua macar un vot mai mult decat Udrea. Alfel, va muri ca politician cu largul concurs al celor care azi o sustin cu atat de multa pasiune, dar neatenti la riscuri.

in actualele conditziuni, a inceput sa mi se filfiie si de monica macovei