azi, păsărica'și mută cuibu', pentru liniștea diverșilor moși și diverselor babe, iar eu, tot azi, pot să confirm că există ceva indicii ca am intrat, într'adevar, în NATO

pentru ca n'am vrut sa ma bucur alaturi de intregul popo' LePeCist, care si'a vazut, in sfirsit, ieroina de pe legendarul riu buzau dezincatusata, si tzinind cont ca m'au prins, azi, orele prinzului, ca si  celelalte ore, singur acassa doi, pe fetele mele trimitzindu'le sa'si caute niamurile p'in israil, mi'am desfasurat activitatzile casnice pe fundal de teve dat pe hbo, din considerentul ca macar cu atita sa le fac paguba imperialistilor astora, ca destul le platesc d'atita amar de ani abonament, fara sa fi vazut macar un singur film intreg, in toata perioada asta.

si de bine ce contribuiam benevol la acele statistici care'i desemneaza pe romuni drept cei mai mari consumatori de teve degeaba, am observat cu coada ochilor si cu o mare parte a urechilor, care ajunsesera sa se simtza gidilate in mod placut, ca respectivul post american transmitea un fel de concert cu cor, orchestra de suflatori si formatzie rock, intr'o sala somptuasa care'mi parea cunoscuta.

mi'am zis: iar or fi adus astia, odata cu manevrele militare de la poligonul de la cincu, vreo orchestra a puscasilor marini, sau cam asa ceva, cum mai vazusem si'n alte datzi.

nu mica mi'a fost mirarea, pentru ca intre piesele muzicale erau intercalate interventzii vorbite, sa aud ca baetzii aia vorbeau romaneste si ca tot ce vedeam facea parte dintr'un proiect (ce'mi plac mie proiectele astea) al unei trupe (partzial) necunoscute mie, pe numele ei BYRON, alaturi de MUZICA ARMATEI BISTRITA si un cor de tineri din acelasi oras drag mie (macar pentru ca mi'a livrat nevasta "la cheie" si fata tot la cheie, ca pe fi'mea tot acolo am dus'o sa vada luminili rampii), desfasurat la finele anului trecut in sala teatrului natzional din cluuuuj.

traind mai mult din amintiri si "conserve", cel putzin din punct de vedre muzical, de trupa BYRON parc' auzisem, dar habar n'aveam ca's romunasi d'ai nostri, iar de fanfara armatzii din bistritz, ce sa zic? aratau ca niste oameni decentzi din orice tzara civilizata si sunau mult mai bine decit orchestra aia americana pe care o vazusem nu mai stiu pe unde, dovedind ca armata romana chiar a intrat in nato si isi mai poate permite sa intretzina niste insi care chiar stiu sa cinte dupa partitura (deci nu's intratzi chiar totzi pe baza de pcr), asta desi nu'si poate permite tancuri si avioane.

ei au fost revelatzia, dar nici trupa rock nu'i deloc de lepadat, solistul dan byron fiind chiar remarcabil, cum nici orchestratorul spînu de la iasssy nu s'a facut de rusine, aratind totodata ca sala natzionalului clujean nu este numai locul unde se desfasoara odioasa susanea anuala, "balul operei", avindu'l ca amfitrion pe libidinosul rares bogdan.

cine vrea sa vizioneze spectacolul, parte remarcabila si indiscutabila a "romaniei lucrului bine facut", fara nici o conotatzie iohannista, o poate face urmarind HBO, care probabil ca o sa'l mai dea in reluare, sau accesind HBOgo (trebuie sa fitzi autentificatzi)