sau flacăra tineretului rebolutzionar ce pîlpîie complice la căpătîiu' tzarişoarii
se facea ca visam - să fi fo' duminică sară ? - ca visu era un tinar injiner de perspectivă, cu seralu' la bază (pe care, nota bene, io nu'l am !), intr'o citadelă muncitorească situata in fromoasele noaste meleaguri montagniote.
care tinar injiner, reprezentind "mai binele", era in conflict cu "binele" intruchipat d'un injinier ceva mai caruntziu, si cu obiceiuri mic burgheze (se lasa servit la masă de cohorte de chelneri pe muzică de vivaldi, pe lingă ca era un intrigant nesuferit...), avea sprijinu' organelor de conducere den intreprindere (prin intermediu' tovarasei directoare deleanu), şi pe cel al organelor de partid (cu mustatza, şi sprincene albulesti), bine'ntzeles.
nu mi'e prea clar care era natura conflictului intre ăştia, decit ca apăreau in fundal neşte strunguri carusel, raboteze, morteze & alte producătoare de şpan, ca alte produse finite io n'am zarit.
in juru' cărora se foiau diverşi arşinei si arşinele in salopetă.
in schimb, to'arasa directoare deleanu, ce era foarte sufletistă (asigurindu'i visului cazarea semi-gratuită la domitziliu' surioarii decăzut-cartoforese), era şi foarte suferindă, ajungind, la un moment dat, sa ia foarte multe calmante prescrise de un doftor, evident: foarte cinic, ca totzi doftorii.
visu' din vis se deplasa pe teritoriu' vast al intreprinderii sotzializde producatoare de şpan la bordu' a diverse mijloace de locomotzie, in general motostivuitoare, pentru a creşte productivitatea muncii, mai mult ca sigur...
la un moment dat visu din vis se'nsoara cu o to'araşă de muncă, ce devine, astfel, şi to'araşă de viatză (şi, cindva,
Maica DOMNULI), fapt care se petrece concomitent, sau simultan, cu o fază foarte acută a bolii to'araşii directoare deleanu, care'i cade, literalmente, in bratze (intr'un bratz, ca cu cel'lalt incerca sa formeze numaru' de la salvare) moment ce ar fi trebuit sa culmineze, intr'o sănatoasă melodramă industrialistă capitalizdă, cu un deces sanatos acompaniat de riuri de lăcrămi.
datorită (sau din cauza) visului, şi, deductibil, cenzorului sef, episodu' se nimeri sa nu fie cel final, căăăci, in scena urmatoare, to'arăşa directoare apare, bine merci, la vernisagiu' altei raboteze.
fine !
şi pen' ca visu' nu putea fi complet fără o latură ludică, se făcea că'l zăream, printre cuvinte, si pe MARELE ALB păunesc, la o masutză, lăsindu'se inginat de o liota de guristi, in frunte cu propriu'i fiu ghitarizd, si vocalizd ("Doamne, ocroteste'i pe rrromani !), intr'o tentativa de flacara a tineretului dan-diaconescian.
Doamne, apara'ne si pazeste'ne!
============================
asta'i tzarishoara din car'
dispar, iar, dosare...
