moartea lu' T-ipu* ferpar, bine tzintit, la gioale

pentru ca tot am prins o asa de grozava (ma contaminai si io de la "creatorii" de motziuni din parlament, indiferent de tabara; pacat c'o sa fim lipsitzi pe viitoru' apropiat de astfel de delicii, ca n'o sa mai prea avem opozitzie capabela sa depuna astfel de productziuni) găselnița de titlu, care sper sa fie si originala (gaselnitza, nu titlul), merita sa strecor si io un mic ferpar in legatura cu disparitzia celui mai mare cascador dintre regizorii de cinema lovit la operatzie ai romuniii si a celui mai figurant dintre conspiratorii care l'au dat jos pe ceaska la lobilutzia de caf(t)ea cu inlocuitori din decembrie opzecisinoo.

tocmai ce'o asemuiam,  eri dimineatza, pe stafida paula iacob, amfitrioana de rebelion ca la raion, c'o sergiu nicolaescu cu fusta, in privintza stafidelii, asa ca fu tare shoku' atunci cin' ciulii olecutza urechiusele auzind anuntzul decesului dat pe radio sport-total-efem p'in vocea inimitabilului pahontzu.

daca tot e pe comparatzii, pe sergiu nicolaescu po' sa'l mai compar acuma cu versificatoru' de partid si de state de plata de pork, adrian pasunescu, amindoi avind calitatzi de brinza de burduf in pămătuf de ciine, cu inceput navalnic, in cazu' bardului natzional fiind vorba si de niscai talent la mijloc, cel putzin asa pretind rauvoitorii, dar care au sfirsit ambii in productziune pe stoc supranormatiff si penibil absolut.

in privintza mitomaniei si a traitului in trecutu' prezumtiv glorios l'as asemui cu florinul cel persic, ei invocind, mai mult separat decit impreuna, mai de fieșcare data cind aveau ocazia - si aveau ocazia cam des - propuneri nematerializate din partea marilor casse de filme americane, singura nelamurire ce raminea mereu in ceatza fiind explicarea faptului cum drak de n'au dat ei curs acelor irezistibile propuneri daca tot au ajuns sa lucreze, cel putzin nicolaescu, mai apoi, cu niste casse de filme infinit mai obscure, da' tot occidentale, deci, carevasazica, interdictzia "de la partid" ar reiesi ca e aruncata completamente aiurea'n tramway, mai ales ca, pe vremea aia, rejimu' era in perioada gulash comunismului care nu explodeaza (dar care face plici) romunesc.

ajuns aproape mai mare ca oricare ministru al MFA, pentru ca nici un ministru nu cre' sa fi avut ocazia f'odata sa futa atita popo' de ostasi adunatzi laolalta asa cum facu', d'atitea ori, autodidactu' injiner, a avut si el perioada lui de gratzie di vina, di(n) vina colaboratorilor lui care erau mai priceputzi, intr'ale esteticii filmice (sotzii boruzescu) decit el, cum o fo' in cazu' singurului film nicolaescian care nu mi'o lasat gust accentuat de rumeguș in gura, e vorba de acel "cu miinile curate", din seria ras-stiuta, care ar fi putut fi o parodie excelenta dupa "the untouchables" daca n'ar fi aparut p'acolo si comisaru' comunist interpretat de ilarion, ala ce alunga orice sperantza, pe linga zimbetu' de pe buze, ca atunci cind apare partidu' pe ecrane se cam ingroasa gluma, ceea ce s'a vazut, din ce in ce mai strident, in episoadele care au urmat, din ce in ce mai triste spre sinistre.

ca mai totzi rejizerii mai cu scoala de film decit el si nicolaescu o avut mare noroc cu d'alde actorii romuni, aia care or reusit sa ne faca sa revedem a nu stiu cita oara inclusiv unele asa zise comedii, cum sint alea din seria bd-urilor - sau ala cu miliardaru' amza pelea - da' care actori se tot duuuuc si ei, saracii (mult mai saraci decit celuloidistii de partid), rind pe rind.

la fel cum injinerii romuni din vremea comunista au reusit sa eternizeze pe șoselele patriii si in constiintza publica celebrele imeseuri - transformate si mascate pe rind in aro-uri si "microbuze" tv - si la fel de celebrele buceaguri (bucegiuri) or, si mai si, carpatziuri ("merge kimble cu'n carpatzi, pe soseaua afumatzi"), acele mijloace de locomotzie si de transport care au ajutat la edificarea comunismului la orase si sate si care erau furate sau imprumutate de la rusi care la rindu' lor le furasera de la americani sau de la naiba stie cine, dar care injineri romuni, cu binecunoscuta lor genialitate protocronica popularizata inclusiv de mai sus amintitu' pasunescu, n'au fost in stare, mai apoi, sa schimbe mai nimic altceva la ele decit oarece elemente de tablaraie, la fel a facut si nicolaescu, a furat, destul de rezonabil, din retzetele filmelor de mare montare care erau la moda pe vremea aia, cind inca tehnologia nu intrase in fortza, asa ca, avind la dispozitzie, moca, ostasii cita frunza si iarba, fara numar, fara umar, caii inca nefacutzi salam cu soia si o mina de nebuni care nu'si precupetzeau nici un oscior pe altaru' cascadoriilor concepute n'am intzeles de catre cine (o fi fost nicolaescu? o fi fost szoby csech?), a putut sa se dee usor drept un orson wells de buftea gara, mult mai suplu, ce'i drept, ctitor de iepopee natzionala, cu ingrediente din discursurile diktatorului agramat si peltic pe post de tablaraie adaugata drept contributzie personala si originala la "retzeta".

aproape nici un gen cinematographic n'a prea scapat de aportu' ambitziosului uscatziv, ceea ce i'a cam fost fatal la prestij, si noo la vertij, ca alea in care a vrut sa para profund sint si cele mai rizibil de stupide, mai stupide decit alea cu activistii ce haladuiau p'in halele de productzie cu halatu' ("cit e halatu?") pe umeri, "osinda" si "ciuleandra" (p'asta nu stiu dac'am avut rabdarea sa'l vaz f'odata integral) parindu'mi'se cele mai elocvente exemple (nici nu vreau sa'mi imaginez cum or arata filmele lui post rebolutzionare...).

in seria asta se inscrie si acel "atunci i'am condamnat pe totzi la moarte", ceva mai curatzel, totusi, dupa cite'mi amintesc, facut dupa "moartea lui ipu" a lui titus popovici, scenaristu' "oficial" al regimului, membru ce ce al pecere, de la care "mi'am tras" si eu titlul atit de deosebit de inspirat.

despre rolu' pe care a vrut sa para ca l'a detzinut in declansarea ievenimentelor iepocale ale rebolutziii sandilist kaghebiste, ramine cum am stabilit, tot un mare mitoman.

a zis ca el a fost la originea celebrelor zgomote de șenile care cica s'ar fi auzit din difuzoarele radioficarii puse la dispozitzie de armata si care cica au declansat nebunia din ziua de 21 din piatza palatului, dar acelasi lucru'l pretindea si nica leon si altzii ca el, la fel de credibili, care pretindeau si ei ca le 'ntzepau pe cucoanele tovarasici cu acu'n fese ca sa le creasca adrenalina necesara unor tinere sau mai batrîioare viitoare elemente rebolutzionare, dupa care acelasi nicolaescu s'a confesat cum a vrut el sa'l omoare in zilele alea pe diktator (cica umbla cu grenade'n buzunare) ca s'aflam acuma, a posteriori, ca, dimpotriva, cica ar fi demascat p'unii, la un moment dat, care ar fi vrut si ei sa'l asasineze pe ceashka, nici nu m'a interesat in ce conditzii (am citit doar titlurile din presa).

eu atit po' sa zic: dac'ar fi fost cine stie ce scula pe bascula, atunci, nu vaz cum n'ar fi acces intr'un post "mai de raspundere", ca numa' cine n'o vrut n'o ajuns ceva atunci, nu un amarit de senatoras, fie el si sef de comisie parlamentara menita sa mușamalizeze ceea ce urma sa dezvăluie, daca a ajuns taika ilici sa'l pue pe claudiu iordache sef la fesene, pe voican voiculescu clitoridicu' sa'l pue vicepremier, iar pe caramitru' era cit p'aci sa'l vedem in fonctzia de sef de partid si de stat post comunist da' foarte iliescist, ceea ce l'o ferit dumniezau.

de lipsa de popularitate si neaderentza la massele largi popolare (ingrediente indispensabile, dupa cum se vede, unei careere politice "de subces") nu se putea plinge nici atunci nicolaescu cum nu s'ar mai putea plinge nici in zilele d'azz, daca ar mai putea, ca mai au putzin astia si'l sanctifica, cum or facutara si cu pasunescu si cum or sa faca si cu vadim, zamfir, puric si altzi pui de avramutzi iancu care s'or mai gindi, s'o mai nimeri, sa dee coltzu', cindva, undeva, asa ca ramine ca'n gara o mare enigma, anume: lipsa lui de "ambitzii politice".

ambitzii care i s'au canalizat insp'e cele mult prea culturale, care ne'au chinuit, chiar si'n absentza noastra din salile de cinematograph, pina mult prea tirziu, ajungind ipochimandritu pina aproape de a ne "regiza" - si anul ista - inca doo filme, cu flori pa pept, cu alocatzii corespunzatoare de la bujet.

din pun'tu' asta de vedere, nicolaescu o fo, 'ntr'adevar, un "tip" cit se poate de dedicacat profesiii

ps:

bine macar ca si'o ales o nevasta dasteapta - si simtzita - chiar daca mult mai tinara decit el, asa c'o sa'i ramiie posteritatea ușeoara, la fel de usoara precum cenusa ce urmeaza sa'i fie imprastiata in cele patru zari.

ps 2

remarc ca doar in problemele ce tzin de domeniu' hartistic cetepeaua se pune in răspăr cu massele si gusturile si pohtele messelor; o face si in cazu' de fatza, stiindu'se responzabel de tarla pe domeniu cinefiliei or cinefagiei, cum a mai facuse și cu pasunescu, daca'mi amintesc io bine, ceea ce'i absolumente ok, da' de ce n'o prea face'o el niciodata cind vine vorba de teme politico-ioconomico-sotziale, cind scarpina 'ntodeauna messele intre cornitze, ca ultimu' populac?

kaghebici, ș'ăsta, ce sa'i mai faci?!

ps 3

ma tot mir singur de cit de subtil poci fi, aproape egalindu'l de magistru' pre(a)matur disparut din filmele lui "de arta": abea acuma'm dau sama ca se mai pot face unele legaturi intre minunatu' titlu de mai sus si tancu' sovietic "T 34" pe care magistru' l'o calarit c'o placere ierotica, in variantele lui adaptate de catre injineri la fel ca dinsu', tot cu o tabla ici, alta colea (kolea kureliuk).

ps. 4

am uitat sa amintesc despre actorul (mult mai plauzibil decit regizorul) nicolaescu.
replicile lui rostite cu falcile scrijnind metalic si plat ramin memorabile nu numai din filmele lui (a se vedea "felix - alt "felix" - si otilia"!).

si viermii vorbeste, nu'i asa?

am vazut de dimmineatz copertza la jurnalu' vidanjeur, si n'am putut sa nu fak o incursiune, tzinindu'ma de nas, gitzi si urechi.
asta dupa ce'i vazusem asara pa seraficii plesu&liiceanu!
Liiceanu şi Pleşu, comisarii glossy ai adevărului absolut  
Autor: VICTOR CIUTACU 
31 ianuarie 2011 – 13:37

 În campania electorală, candidatul Traian Băsescu anunţa, plin de emfază şi de năduf, că nu mai calcă în TVR - unde se cerea fără pic de jenă şi primea instant tribună de exprimare - , până nu se depolitizează. Hitul portocaliu al anului 2009, răcnit isteric de voci sinistre pe toate canalele de comunicare posibile, era că Alexandru Sassu, preşedinte al instituţiei la vremea respectivă, a închinat spaţiul de emisie opoziţiei şi că bietul luptător împotriva corupţiei nu mai are unde să-şi promoveze luminoasele planuri de reformare a unui stat inert pe care tocmai el îl conducea. "Condamnatorul” comunismului a câştigat alegerile, iar "politrucul” Sassu (fost coleg de partid cu Băsescu, de altfel, parte a puciului anti-Roman din Modrogan) a fost convins, prin forţa votului în Comisiile de Cultură, că rezistenţa lui în Pangratti e neprofitabilă.

Imediat după numirea în forţă a lui Alexandru Lăzescu în fruntea Consiliului de Administraţie al TVR, comisăreasa portocalie Rodica Culcer, butonul pe care se apasă în momentele tensionate, a fost reinstalată urgent la pupitrul de comandă. Subit vindecată de toate beteşugurile invocate când îi puţea să vină la slujba unde nu mai avea influenţă (cu excepţia ascuţitului de creioane pe-o leafă care bătea suta de milioane), activista preferată a Cotrocenilor a transformat postul public de televiziune în cea mai sinistră şi politizată unealtă mediatică a regimului Băsescu. Maxima performanţă de activism deşănţat a fost atinsă în momentul tragicului gest al lui Adrian Sobaru, când, dintr-o slugărnicie dusă la extrem, ignorând atât ştirea în sine, cât şi faptul că personajul principal al tragiediei era angajatul său, TVR a fost singura care a oprit transmisia.

Adulatori publici ai preşedintelui României, oameni care-l înjurau pe vremea lui Constantinescu şi ulterior şi-au mutat buzele calde pe alt dos rece, intelectuali mai mult sau mai puţin validaţi de activitatea lor culturală, dar degrabă semnatari ai tuturor apelurilor de Internet care circulă prin piaţa politică de idei şi foşti jurnalişti aflaţi pe statele de plată ale partidului-unitate militară din Modrogan au devenit invitaţi de bază ai tuturor emisiunilor care au (fie şi cea mai vagă) legătură cu politica. Execuţiile politice de la TVR au devenit, într-o complicitate greţoasă cu activiştii GDS, transformaţi peste noapte în analişti politici, parcă rupte din manualul micului stalinist. Ţintele puterii n-au nici măcar dreptul la apărare, ci doar obligaţia de a muri politic.

Ultimele achiziţii de marcă ale baricadei portocalii sunt filosofii glossy Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu. Băgaţi, pur şi simplu, cu de-a sila, cu motivarea puerilă că învăţătorii neamului nu trebuie atinşi nici măcar cu o floare. Doi oameni, e adevărat, cu operă şi imagine indusă de apostoli ai adevărului absolut, dar fără scrupule şi veşnic dispuşi să slujească (profitabil pentru ei) orice putere politică. Suficient de precauţi şi grijulii pentru viitorul lor la împărţirea tortului, când Geoană părea că scapase în câştigător al alegerilor prezidenţiale, s-au distanţat public, dar nu cu uşi trântite, de Băsescu. Cum n-au avut nici o greaţă să ia bani cu roaba de la Vântu pentru o emisiune despre nimic în care Băsescu ieşea mereu bine şi după aia să-i dea nişte flegme scârboase din fuga limuzinelor, comisarii adevărului absolut s-au întors rapid, fără să le crape de ruşine pingeaua obrazului, în dispozitivul de unde nu plecaseră niciodată cu adevărat. Girând, cu prestigiul lor, atâta cât mai e, cea mai oribilă maşinărie de propagandă politică din istoria postrevoluţionară a României. Onoarea n-are preţ. Pierderea ei e, însă, al dracului de scumpă...

Rodica, Securitatea şi denigrarea lui Păunescu
Înainte de ’89, ca secretară la Ambasada SUA, Culcer i-a cerut marelui poet să se întâlnească cu un diplomat american
Autor: GABRIELA ANTONIU 31 ianuarie 2011

Lipsa de scrupule şi atitudinea slugarnică ale teveristei Rodica Culcer pe banii contribuabililor sunt binecunoscute, dar Jurnalul Naţional vă oferă astăzi o probă de cinism dus la extrem. Pentru 7 noiembrie 2010, ziua când a fost înmormântat Adrian Păunescu, Rodica Culcer a plănuit şi pus în scenă un plan diabolic de denigrare a marelui poet în cadrul emisiunii "Ultima ediţie" prin intermediul scriitorului Andrei Cornea. Premeditarea a fost dezvăluită de Comisia de etică a TVR, care a pus în discuţia Consiliului de Administraţie al TVR atitudinea incalificabilă a Rodicăi Culcer şi a echipei sale.

Dincolo de concluziile Comisiei de Etică a TVR, care nu a găsit nici un vinovat, rămâne însă o întrebare: cum şi-a permis Rodica Culcer să-l denigreze pe Adrian Păunescu, ironizându-i calităţile de mare poet, în condiţiile în care aceeaşi Rodica Culcer, pe 29 septembrie 1988, pe vremea când era secretara consilierului politic al Ambasadei SUA la Bucureşti, Michael Parmly, făcea anticameră la acelaşi Adrian Păunescu, pentru ca poetul să se întâlnească cu un diplomat american? Două note ale Securităţii din do­sarul de urmărire al poetului Adrian Păunescu demonstrează lipsa de scrupule a Rodicăi Culcer.

croseta---------croseta----------------------croseta-------------croseta

croseta (cenzura mea: ca'i vorba de cit de securista'i culcer!)

Cum a premeditat şefa ştirilor TVR "executarea" marelui poet

Pe 17 noiembrie 2010, Comisia de etică a televiziunii publice a constatat că emisiunea "Ultima ediţie", difuzată pe 7 noiembrie, ziua înmormântării lui Adrian Păunescu, "l-a avut ca unic invitat pe domnul Andrei Cornea (publicist la săptămânalul 22), prezentat ca eseist şi scrii­tor. Domnul Cornea s-a exprimat extrem de critic la adresa subiectului, ceea ce – în lipsa unui adversar de opinii – a transformat emisiunea într-una integral defavorabilă scriitorului dispărut. De altfel, într-una dintre intervenţiile sale, însuşi invitatul spune, referindu-se la Adrian Păunescu: «Să vorbească alţii despre calităţi!»".

În raportul trimis CA al TVR, membrii Comisiei de etică au anexat o postare semnată de Rodica Culcer în subsolul unui material publicat la 15 noiembrie 2010 pe site-ul asymetria-anticariat de publicistul Petru Clej şi intitulat: "Nu am nimic în comun cu România lui Păunescu", postare care dovedeşte că denigrarea poetului Adrian Păunescu a fost premeditată. "rodica culcer: (15-11-2010 la 05:03):«Foarte interesantă şi binevenită atitudinea voastră faţă de cazul AP. Am încercat şi noi la TVR să dăm glas celor revoltaţi de cultul personalităţii sale, prin emisiunea în care a fost invitat Andrei Cornea, iar acum suntem prigoniţi de PSD, prin oamenii lor din CA şi din Comisia de etică a instituţiei. Mai mult, Victor Ponta a cerut în plenul Parlamentului audierea întregii conduceri a TVR pentru modul în care a reflectat dispariţia "marelui poet".

Unde mă despart de tine şi de analiza ta este în implicarea religiei ortodoxe în această isterie: totul nu este decât o manevră a PSD, care a vrut să-l transforme în martir al neamului şi s-a folosit masiv de Realitatea TV şi de Antene în acest sens. Desigur, apariţia preşedintelui Băsescu la catafalc a fost regretabilă, dar asta nu schimbă faptul că totul, absolut totul, este o operaţiune politică – ceea ce este foarte grav»". Conform dcnews.ro, prezentarea acestei postări în raportul Comisiei de etică a fost făcută la iniţiativa Luciei Hossu-Longin, cunoscut producător şi realizator de televiziune şi membră a CA al TVR. Ea a cerut cu această ocazie Consiliului de Administraţie al TVR curăţarea postului public de "executorii de personalităţi". Vinovate sau nu, au existat de-a lungul istoriei comenzi de denigrare a unor personalităţi, fără ca acela pus la zid să se poată apăra, a susţinut Lucia Hossu Longin, considerând că a da glas numai celor revoltaţi nu poate fi decât un atac la persoană.

Poate vă întrebaţi care a fost finalitatea acestui demers. Pentru Rodica Culcer, nici o pedeapsă. Dimpotrivă. A apărut recent pe sticlă ca moderatoarea emisiunii "Judecă tu!", o emisiune în care sunt rodaţi invitaţii de casă ai Puterii, printre care şi sus-amintitul Andrei Cornea. Cât priveşte restul echipei lui Culcer, Comisia de etică şi arbitraj "nu a putut determina responsabilitatea editorială pentru lipsa de echilibru constatată în emisiune, întrucât producătorul Antonela Ghemu nu s-a prezentat la nici una din cele două şedinţe la care a fost invitată. În aceste condiţii şi având în vedere obligaţia comisiei de a se pronunţa într-un timp rezonabil, punem la dispoziţia Consi­liului de Administraţie concluziile parţiale ale cazului analizat".

PS: Precizăm că dezvăluirile din Jurnalul Naţional nu sunt un atac la TVR, ci la adresa slugilor regimului portocaliu care cheltuiesc bani publici în interes de partid. De asemenea, constatăm că, în cazul TVR, zisă şi liberă, ne-am întors în anii ’90, iar prin acest demers jurnalistic urmărim depolitizarea postului public de televiziune.

Ce rămâne după fiecare
Unii se simt infiniţi dacă sunt realizaţi material
Autor: ANA-MARIA PĂUNESCU
31 ianuarie 2011


etc, etc, etc,  etc, etc, etc
==============================
si, urmeaza unu' din "prietenii jurnalului":

Clack !
 January 29th, 2011
admin (badea, adica)

Va plictisiti? Nu pentru multa vreme. V-am pregatit ceva crancen in stilul imaginilor de mai jos. Tineti minte partea cea mai importanta: “Clack !”

P.S. In curand Aaaaaaaaaaaaa !!!!!!!

sa va fie frica, ba 'telectualilor!!!

o sa va judece colegii mei cornelius rosianu si george marinescu !

BLASFEMIE !!!

dupa ce c'au pus "laba" (transformindu'o intr'o noo labe unu') pe televizia NATZIONALa (scoala'n picioare PORCULE !), regimu' fascisto-monicamacoveiesc-rodicaculceresc bagindu'ne pe gitzi figuri dubioase ca tia serbanescu, mircea marian, cristian patrasconiu (iata !), andreea pora (birrrrr !!!!),  azz, in terebela zi de 'ngropaciune a barzului, ne pun la grea'ncercare nervii nostri de la stomac  aducindu'l sa comenteze prodigioasa careeera a poiatului nepereche cazut in lupta pent'u fleici pe JIDOVUL ANDREI CORNEA !

UNDE 

sint, baaaa, marile spir'te srs si bogdan chireac, ma rog formos ?
da' ciuvica unde'i ?
sau macar hurezeanu, ce pista ma'sii... 

rusineeee

RUSINEEEEEEE

DE TREI ORI 

RUSINEEEEEEE 

!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! 

VISU de aur al rrromenirii

sau flacăra tineretului rebolutzionar ce pîlpîie complice la căpătîiu' tzarişoarii 

se facea ca visam - să fi fo' duminică sară ? - ca visu era un tinar injiner de perspectivă, cu seralu' la bază (pe care, nota bene, io nu'l am !), intr'o citadelă muncitorească situata in fromoasele noaste meleaguri montagniote.
care tinar injiner, reprezentind "mai binele", era in conflict cu "binele" intruchipat d'un injinier ceva mai caruntziu, si cu obiceiuri mic burgheze (se lasa servit la masă de cohorte de chelneri pe muzică de vivaldi, pe lingă ca era un intrigant nesuferit...), avea sprijinu' organelor de conducere den intreprindere (prin intermediu' tovarasei directoare deleanu), şi pe cel al organelor de partid (cu mustatza, şi sprincene albulesti), bine'ntzeles.
nu mi'e prea clar care era natura conflictului intre ăştia, decit ca apăreau in fundal neşte strunguri carusel, raboteze, morteze & alte producătoare de şpan, ca alte produse finite io n'am zarit.
in juru' cărora se foiau diverşi arşinei si arşinele in salopetă.
in schimb, to'arasa directoare deleanu, ce era foarte sufletistă (asigurindu'i visului cazarea semi-gratuită la domitziliu' surioarii decăzut-cartoforese), era şi foarte suferindă, ajungind, la un moment dat, sa ia foarte multe calmante prescrise de un doftor, evident: foarte cinic, ca totzi doftorii.
visu' din vis se deplasa pe teritoriu' vast al intreprinderii sotzializde producatoare de şpan la bordu' a diverse mijloace de locomotzie, in general motostivuitoare, pentru a creşte productivitatea muncii, mai mult ca sigur...
la un moment dat visu din vis se'nsoara cu o to'araşă de muncă, ce devine, astfel, şi to'araşă de viatză (şi, cindva, Maica DOMNULI), fapt care se petrece concomitent, sau simultan, cu o fază foarte acută a bolii to'araşii directoare deleanu, care'i cade, literalmente, in bratze (intr'un bratz, ca cu cel'lalt incerca sa formeze numaru' de la salvare) moment ce ar fi trebuit sa culmineze, intr'o sănatoasă melodramă industrialistă capitalizdă, cu un deces sanatos acompaniat de riuri de lăcrămi.
datorită (sau din cauza) visului, şi, deductibil, cenzorului sef, episodu' se nimeri sa nu fie cel final, căăăci, in scena urmatoare, to'arăşa directoare apare, bine merci, la vernisagiu' altei raboteze.
fine !
şi pen' ca visu' nu putea fi complet fără o latură ludică, se făcea că'l zăream, printre cuvinte, si pe MARELE ALB păunesc, la o masutză, lăsindu'se inginat de o liota de guristi, in frunte cu propriu'i fiu ghitarizd, si vocalizd ("Doamne, ocroteste'i pe rrromani !), intr'o tentativa de flacara a tineretului dan-diaconescian.
Doamne, apara'ne si pazeste'ne!
============================
asta'i tzarishoara din car' dispar, iar, dosare...