Catalin Striblea, realizator la Romania TV, a suferit miercuri dimineata, la ora 4.00, un atac cerebral, scrie Paginademedia.ro. Sursa precizeaza ca in momentul publicarii stirii jurnalistul, "care este constient, se pregateste sa intre in operatie la spitalul Bagdasar-Arseni". Corina Dragotescu a precizat pentru site-ul citat ca este vorba de un hematom care urmeaza sa fie operat.
UPDATE Romania TV anunta, la 13.45, ca operatia la care ste supus Catalin Striblea a inceput si ca "toti colegii sunt alaturi de el si ii doresc insanatosire grabnica".
Potrivit Paginademedia.ro, lui Catalin Striblea i-a fost afectata partea stanga a corpului, iar Corina Dragotescu, aflata langa realizator la sectia de terapie intensiva, a spus ca "mana stanga si piciorul stang i-au amortit".
Robert Turcescu a scris, mai devreme, pe Twitter: "Catalin Striblea trece printr-un moment dificil. Ii doresc insanatosire grabnica!"
urîte vremuri trăim dacă un tip care s'a remarcat, pe vremea bbc-ului, drept un tînăr de viitor, cu certe calitătzi care ne'ar fi dat sperantza unei careere strălucite, spre binele lui și spre binele nostru, în tentativa noastră de a încerca să amînăm cît mai mult momentu' în care o să ne punem ștreangu' de gîtzi, din cauza exasperării, a ajuns să se sinucidă profesional, ajungînd o caricatură de dan diaconescu corcit cu sorin roșca stănescu și bogdan chireac puiule, să nu cazi.
trebe că e un mare consum de resurse mentale ca să faci pe prostu' și pe ticălosu', cînd tu, în realitate, în sufletzelu' tău ăla mic și chinuit, ești altfel.
bine am ajuns ! cu un corutz mult mai "progresist" decit majoritatea ruminilor de stirpe daca (dac' s'o alege prafu !), inchinatori la sfintu' asteapta (penzia de handicapat). daca tot e cald afara, si tot am scos alte motive de 'nervare din meniu' zilnic, iata ca m'am lasat captivat de niste zece minutzele de o noo editzie, revazuta si adaugita, din "invatzaturile lu'... catre fiu' sau...", in care nea_goe corutz il face in fatza prostituat pe discipolu' sau raton, printre diverse basme cu esstraterestri humanoizi si tras popi de barba.
si pen' ca sintetzi, daca sintetzi, sufitzient de finutzi sa nu va uitatzi la otv, il completez pe corutz cu un alt antipatic... e muuult mai dixtractiv decit sa va tocatzi nervii, iar, cu filmuletze trucate ! Preşedintele cu Broscuţă Cătălin Avramescu Există de-adevăratelea. Îl găsiţi într-o suburbie a Capitalei. Trăieşte într-o gospodărie modestă care aparţine soţiei sale şi unde cultivă legume şi flori. Merge pe motoretă şi discută cu vecinii, aşa cum făcea şi înainte să fie ales Preşedinte. Are un stil de viaţă spartan, umblă fără cravată, nu are datorii şi nici conturi grase. Îşi donează cea mai mare parte a salariului unui program care îşi propune să facă locuinţe pentru săraci. În declaraţia sa de avere este trecut doar un Volkswagen Broscuţă vechi. Ar fi cam dificil să îl întâlnim pentru că ţara sa se află în emisfera sudică, pe cealaltă parte a globului. E vorba de José Mujica, ales, în 2009, Preşedinte al Republicii Orientale a Uruguay-ului. Am ales să vă spun ceva despre cazul domnului Mujica pentru că el ne ajută să vedem unde se plasează Stânga din ţara noastră. José Mujica a avut o tinereţe agitată. A fost membru într-o mişcare stângistă de gherilă, Tupamaros, care îi jefuia pe cei bogaţi pentru a da bani săracilor. A luptat împotriva regimului militar, a fost împuşcat de 6 ori şi a făcut 14 ani de puşcărie. Stângiştii de la noi au avut o viaţă dulce. Cei mai în vârstă au fost secretari judeţeni sau, cel puţin, de întreprindere. Şoferul le aducea acasă pachetul de la Comaliment, umplut cu salam de Sibiu, cafea şi caşcaval afumat. Locuiau şi locuiesc în Primăverii. Cei mai tineri au prins doar vremurile capitaliste. Au colecţii de maşini şi vile de vacanţă. Se afişează, satisfăcuţi, în compania miliardarilor, la câte o vânătoare cu gonaci. Se consideră oameni "din popor", fireşte, pentru că averile lor se măsoară doar în milioane. Multe milioane. Domnul Mujica s-a schimbat. Se consideră un pragmatist. "Sunt o pisică sălbatică trecută la vegetarianism", declara el recent. Un lucru dificil într-o ţară cu cel mai mare consum de carne de vită din lume, alături de Argentina. Politicile economice ale lui Mujica sunt mai degrabă neo-liberale. A fi de Stânga, pentru el, este, de fapt, o atitudine morală. Preşedinte al unei ţări catolice, a anunţat deja că va semna o lege ce autorizeză avorturile, dacă Adunarea o va vota. Stângiştii de la noi ştiu cine este inamicul de clasă. Au decis că vor izgoni Fondul Monetar Internaţional şi vor impune impozitul progresiv. Vor acorda ajutoare sociale, democratic, tuturor. Şi celor care cresc găini în bătătură, şi orbilor care conduc Mercedes-uri. În România, oficial, Stânga-Caviar a fost la putere 11 ani din ultimii 20, la care se mai adaugă 3 ani în care a sprijinit un Guvern minoritar. Principalele legi, Constituţia şi instituţiile-cheie s-au format după voinţa acestei Stângi. Multe instituţii sunt şi acum conduse de oamenii Stângii. Şi unde ne aflăm acum? Iată o comparaţie cu Uruguay-ul, unde Preşedinte este un fost radical de Stânga. Pe Indicele Democraţiei, în ultima versiune disponibilă (de anul trecut), Uruguay e pe locul 23. Înaintea Franţei (24). România - pe locul 50, între "democraţiile defecte" (flawed democracies). Sub Trinidad-Tobago (48). Stângii autohtone îi place să ne vorbească despre "Europa". Dar să vedem unde ne-au adus politicile sale. În Indicele Drepturilor de Proprietate, România e pe locul 62. Pe aceeaşi treaptă cu Salvador, China şi Bahrein. Uruguay e pe 49, imediat sub Cehia. În Indicele Percepţiei Corupţiei, Uruguay e pe locul 25, România - pe 71. Cifre şi fapte. În raportul Freedom House pe 2009, Uruguay apare ca având o presă liberă. România apare ca având o presă "parţial liberă". Bănuiesc că nu din cauza deficitului de înjurături sau de obscenităţi, capitole la care ziarele şi televiziunile de la noi trebuie că sunt în elita mondială... Ce explică aceste diferenţe? Stânga din Uruguay s-a format în lumea reală, în opoziţie faţă de Putere. Şi apoi s-a adaptat la lumea reală. Stânga din România s-a format în birourile administraţiei, prin decizia celor de la Putere. Iar politica sa este de fugă din faţa realităţii. În Uruguay politicienii au fost pragmatici. Au format coaliţii politice largi şi au respectat deciziile luate prin referendum. În România avem o Stângă conservatoare şi hegemonică, aflată într-o alianţă de facto cu câţiva oligarhi. În Uruguay, politicienii evoluează în cadrele unui sistem prezidenţial, unde Executivul condus de Preşedinte, fiind separat de Legislativ, are posibilitatea să implementeze politici energice. În România, Stânga susţine un regim parlamentar, care lasă Executivul la mâna înţelegerilor dintre diverse grupuri din Legislativ. Întorcându-ne la Preşedintele Mujica, recent acesta declara: "Sunt, mai degrabă, un libertarian decât cineva care crede că Statul e soluţia". La noi, libertarieni şi socialişti se unesc în fraudarea Statului. Să îi lăsăm, acum, pe stângiştii din această ţară să se pregătească pentru scandalul nocturn de la televiziuni şi să îl lăsăm pe domnul Mujica să tragă o concluzie: "Am învăţat că atunci când încerci să construieşti o societate fără clase, vine apoi monstrul birocraţiei şi te înghite de viu".
sau flacăra tineretului rebolutzionar ce pîlpîie complice la căpătîiu' tzarişoarii
se facea ca visam - să fi fo' duminică sară ? - ca visu era un tinar injiner de perspectivă, cu seralu' la bază (pe care, nota bene, io nu'l am !), intr'o citadelă muncitorească situata in fromoasele noaste meleaguri montagniote. care tinar injiner, reprezentind "mai binele", era in conflict cu "binele" intruchipat d'un injinier ceva mai caruntziu, si cu obiceiuri mic burgheze (se lasa servit la masă de cohorte de chelneri pe muzică de vivaldi, pe lingă ca era un intrigant nesuferit...), avea sprijinu' organelor de conducere den intreprindere (prin intermediu' tovarasei directoare deleanu), şi pe cel al organelor de partid (cu mustatza, şi sprincene albulesti), bine'ntzeles. nu mi'e prea clar care era natura conflictului intre ăştia, decit ca apăreau in fundal neşte strunguri carusel, raboteze, morteze & alte producătoare de şpan, ca alte produse finite io n'am zarit. in juru' cărora se foiau diverşi arşinei si arşinele in salopetă. in schimb, to'arasa directoare deleanu, ce era foarte sufletistă (asigurindu'i visului cazarea semi-gratuită la domitziliu' surioarii decăzut-cartoforese), era şi foarte suferindă, ajungind, la un moment dat, sa ia foarte multe calmante prescrise de un doftor, evident: foarte cinic, ca totzi doftorii. visu' din vis se deplasa pe teritoriu' vast al intreprinderii sotzializde producatoare de şpan la bordu' a diverse mijloace de locomotzie, in general motostivuitoare, pentru a creşte productivitatea muncii, mai mult ca sigur... la un moment dat visu din vis se'nsoara cu o to'araşă de muncă, ce devine, astfel, şi to'araşă de viatză (şi, cindva, Maica DOMNULI), fapt care se petrece concomitent, sau simultan, cu o fază foarte acută a bolii to'araşii directoare deleanu, care'i cade, literalmente, in bratze (intr'un bratz, ca cu cel'lalt incerca sa formeze numaru' de la salvare) moment ce ar fi trebuit sa culmineze, intr'o sănatoasă melodramă industrialistă capitalizdă, cu un deces sanatos acompaniat de riuri de lăcrămi. datorită (sau din cauza) visului, şi, deductibil, cenzorului sef, episodu' se nimeri sa nu fie cel final, căăăci, in scena urmatoare, to'arăşa directoare apare, bine merci, la vernisagiu' altei raboteze. fine ! şi pen' ca visu' nu putea fi complet fără o latură ludică, se făcea că'l zăream, printre cuvinte, si pe MARELE ALB păunesc, la o masutză, lăsindu'se inginat de o liota de guristi, in frunte cu propriu'i fiu ghitarizd, si vocalizd ("Doamne, ocroteste'i pe rrromani !), intr'o tentativa de flacara a tineretului dan-diaconescian. Doamne, apara'ne si pazeste'ne! ============================ asta'i tzarishoara din car' dispar, iar, dosare...
cucoana devalorizatzia si duduia inflatzia, ramase nemaritate de pe vremea lu' chiombea ceorbea, or fo' saltate de gubernantzi, si gubernatori, de pe bancutza lor de fete uritzele venite neinvitate, credea lumea, la balu' mascat al armatei salvarii natzionale, sa incinga un ceardash dracesc pe muzichia produsa de band of gypsys cu componentza multiethnica (zoly, gyorgy & demeter), ajutatzi, la piculina, si picamer, de andi de la moldova si domnu' dan de la caracala, pin' s'or maruntzi sub pingele procentele protex de penzii garantate constitutzionale, si multe, multe, altele, amin ! noroc c'am prins shpionii rusi !
pentru cei care nu'ntzeleg despre ce'i vorba: aseara ddd se laudase ca vine azz base sa dezlege misteru' flacarii ! i'am mai si facut publicitate pe tema asta...
abia mai tirliu mi'am dat sama ca'i cioaca, auzind ca base pleaca la chisinew.
cin' colo, ca sa vezi ! el reia emisia din 'naintea alegerilor !
Modernizarea statului debuteaza senzational: la alegerile pentru colegiul 1 din Capitala, PDL a avut de ales intre Virgil Tudorache, finul lui Gigi Becali si Honorius Prigoana, fiul omului de afaceri Silviu Prigoana. Atat a gasit Boc prin debaraua partidului: un samsar dubios si o beizadea mediocra. In cele din urma, PDL a facut, vorba lui Blaga, alegerea buna. Ne-a scapat de samsar, alegand beizadeaua. Ce competenta? Ce reformare a clasei politice? Romania s-a procopsit cu doi Agamita juvenili, Honorius si EBA, simboluri nefaste ale modului de promovare in politica: cu influenta sau foarte multi bani.
PDL fie n-a inteles nimic din cazul EBA, fie nu-i pasa ca ridica nepotismul la rang de politica oficiala. Vasile Blaga sustine ca partidul a incercat, fara succes, sa-l convinga pe Ionut Popescu sa candideze. Sincer, nu prea cred. Honorius Prigoana visa inca de prin 2008 sa se aleaga. Ca si EBA, nu prea conta unde. In Parlamentul European, oriunde, numai sa se aleaga. Pe scurt, Prigoana senior a prestat la greu in campanie iar partidul l-a rasplatit indeplinind visul beizadelei.
Joaca de-a candidatura
In februarie 2008, insusi Sivliu Prigoana admite ca fiul sau, Honorius, vrea sa candideze iar presa scria ca se pregatea chiar o modificare a legii. Detalii aici
In mai 2008, intr-un bizar discurs tinut in fata senatului statului Illinois, Prigoana jr. isi anunta public, tocmai din America, viitoarea sa candidatura: "In Romania, desi sunt tanar, sunt asociat in multe companii de succes si am planuri pe termen lung in a servi interesele oamenilor si sa candidez pentru o functie in stat" (Vezi minutul 2.30 al inregistrarii)
Europarlamentarele trec, EBA s-a ales, Prigoana jr ramane fara coledzi. Isi pregateste insa terenul, la fel ca EBA, mimand implicarea in viata politica. In august 2009, e uns presedintele PDL Chicago. Se preface ca i-a trecut cheful de candidatura: "Deocamdata nu am ambitii in politica, pentru ca de-abia am terminat facultatea si am alte planuri. In momentul in care o sa am ceva de oferit probabil o sa ma intereseze o functie publica. Deocamdata nu-mi trece prin cap asa ceva". Detalii aici.
Ambitiile politice ii revin prin octombrie 2009, cand incepe sa apara la televizor in costum si cravata, perorand, culmea, despre sistemul pervertit de promovare in politica: "Sistemul politic romanesc, din cate am vazut eu, am testat si eu marea cu degetul, de foarte multe ori poti sa accezi si sa urci pe scara ierarhica numai daca te integrezi in acel sistem, foarte pervertit. Greu a ajuns un tanar, cu adevarat, care merita, intr-o functie publica, pe meritocratie. De obicei numirile se fac ala e al nostru, ala e al vostru, politic. Am ajuns in Romania ca pana si directorii de spital sa fie numiti politic. Nu vi se pare ca e ceva in neregula cu societatea in care traim?" Detalii aici
Pasul decisiv il face in decembrie 2009. Conducerea PDL il desemneaza candidat la functia de deputat in colegiul 1 din Capitala, vacantata dupa numirea lui Bogdan Olteanu la BNR: "Sa nu facem sa arate ca e vorba de nepotism. Daca era vorba de nepotism, primeam o functie de secretar de stat, cum au primit altii, dar am fost nominalizat pentru a intra intr-o batalie. Nu e neaparat un privilegiu. Nu inseamna ca eu maine merg in Parlamentul Romaniei" , a declarat Honorius Prigoana la Realitatea TV"
Honorius Prigoana pare un fel de EBA in varianta masculina. Singura diferenta fata de EBA pare sa fie o relatie ceva mai buna cu gramatica. Altfel, cei doi se inteleg perfect, cunosc amandoi limba de Dorobanti, simt la fel, se misca identic in ritmuri de Bamboo. Destine pereche, profilul lor de candidat pare tras la indigo. Amandoi au studiat in Statele Unite, dar si-au construit cariera exclusiv prima pagina a tabloidelor din Romania.
Desigur, se simt victimele presei, desi s-au dat peste cap sa intre in lumea mondena. Honorius a explicat ca a venit din Statele Unite sa stranga semnaturi pentru candidatura Elenei Basescu ca un "ajutor de la un om sfisiat de presa pentru un alt om sfisiat de presa". "La doar 22 de ani, Honorius este deja un comentator frecvent in media romaneasca" - este prezentarea pe care i-o face un senator american lui Honorius Prigoana. Eronat. O exprimare nefericita. Juniorul nu si-a facut o cariera de comentator, ci de frecvent comentat:
In 2007 si 2008, intra in atentia ziarelor de scandal. Detalii aici si aici
Tot in vara lui 2007, postul Acasa il prezinta, cu Lamborghini cu tot, intr-un lung reportaj la malul marii drept Atractia verii. Detalii aici
In iunie 2008, este surprins de politisti gonind cu Lamborghini Gallardo pe bulevardele Capitalei, avand permisul suspendat. S-a ales cu dosar penal, cazul fiind finalizat cuDosarul s-a cu o amenda de 900 de lei. Detalii aici
In 2009 il vedem in alte emisiuni mondene, la Dansez pentru tine. Detalii aici.
In CV-ul sau, Honorius Prigoana gasim si o latura de admirat. Sustine ca munceste de la 12 ani, ca a deratizat prin subsoluri, ca a omorat o vara intreaga gandaci si sobolani, ca lucreaza cot la cot cu tatal sau in firmele sale unde se ocupa de "fonduri europene". A studiat in Statele Unite, unde a absolvit universitatea DePaul, ceea ce i-a mai slefuit tanarului Prigoana personalitatea. Detalii aici
Intr-un interviu pentru Catavencu, se revolta ca e perceput drept baiatu' lu' tata: "Problema mea e urmatoarea: in tarile cu apa calda fara program (in Romania, citind presa, observ ca e apa calda, dar cu program) exista urmatorul lucru: si anume familiile de traditie. Si anume, familiile cu traditie in business, care de generatii, de zeci de generatii, sint miliardari si nu e nici un fel de problema cu asta si lumea ii respecta pentru acest lucru, exista familii politice, care de generatii si zeci de generatii… La noi? Cum e unu’ baiatul cuiva, gata, hai sa-l nenorocim pe asta, ca saracu’ e fara aparare. De sa-i fie rusine dupa aia sa iasa din casa?". Detalii aici: Vedeti ca nu sunt pitiponc?
E pitiponc sau nu e pitiponc? Asta-i mai greu de stabilit. Cert este ca nimic nu-l recomanda pentru pozitia de candidat, la inaltimea stachetei ridicate de PDL si Traian Basescu. N-are o competenta clara, nici o cariera politica in adminstratie sau vreun proiect politic palpabil. Gasim lejer in PDL sau oricare alt partid sute de tineri mult peste nivelul sau.
Ce vor spune Monica Macovei, TRU sau Cristian Preda despre candidatura lui Honorius Prigoana? Cum le pica lor? Vor spune ca tot e mai buna o beizadea, fie si mediocra, dar scolita afara decat un baron local slinos cu rudele sale?
Gasim in nepotismul cu pedigree vreun semn progres? Copiii lor, dati cu o spoiala de educatie, vor fi stapanii copiiilor nostri. Asa ne modernizam statul?
Honorius Prigoana si EBA traiesc in umbra tatalui si cauta sa se elibereze de ea. Nu le place sa li se spuna baiatu' lu' tata sau fata' lu' tata. Ar insemna sa-si recunoasca mediocritatea si dependenta de banii si influenta parintilor. Cei doi refuza sa-si raspunda la o intrebare banala: fara un tata puternic in spate, fara influenta sau banii lui, ar fi reusit oare sa faca saltul din paginile tabloidelor direct in politica mare?
PS: Argumentul candidaturii nu tine: bine unsa, masinaria de vot te scoate deputat la fel cum PDL a scos-o pe EBA europarlamentar. Va fi o aparenta de competitie, va conta exclusiv mobilizarea activului de partid.
hangarele in care'si petrece noptzile ddd, insotzit de diversi ciudatzei, pe care le'am descoperit azi noapte pe cind incercam sa adorm dupa ce parcursesem toate tinguielile televizionistice, in urma noilor ispravi ale echipelor noastre de folbal, ma fac sa regret garsoniera celebra de pe linga piatza romana. citisem un articol al lui radu paraschivescu despre eforturile pe care le face diaconescu pentru credibilizarea postului, da' chiar nu avusesm chef sa zabovesc in a'l cauta in grila de programe. chiar imi puneam intrebarea de cum se face ca "soricelul cenusiu", cunoscut pentru zgircenia lui, se incumetase la astfel de investitzii faraonice, si pe vreme de criza ! atunci cind mai vorbisem cu insi care'i calcasera pragu' garsonierii, acestia'mi relatasera episoade burlesti legate de "mobilieru" cu care era dotata "locatzia", compus din tot felu' de scaune cu trei picioare, canapele dejghinate, etc. pe acest monument de cinism il auzisem si cum isi justifica luxul in care traieste, cu helicoptere, iahturi, bentley-uri, prin faptu' ca, de fapt, e "nevoit" sa epateze in fatza absconsilor lui parteneri de afaceri (cine'or fi aia ? parca era si vintu bagat), si ca lui chiar nu'i place ! sint curios daca si actualii servantzi ai respectivelor hangare, ce trebuie sa fie suficient de numerosi, au acelasi regim cu cei ce lucrau pe bulevar. adica sa traiasca din "ciubucuri"... ca salar, mai subtzire ! asa de fain se vede, si aude, pe post, ca, ori sculele sint f. proaste, ori aia care lucreaza cu ele nu stiu sa le foloseasca. imagine laptoasa, sunet defazat, ca in filmele dublate neglijent, ecou de hala umgb. si toate astea, pentru ce ? doar pentru aceleasi gherghinici violate cu sticla de sifon ? tre' sa le filmeze "cu macaraua" ?
daca nu'l urmaresc in mod constant nu stiu daca a inceput sa'si foloseasca logistica si in scop politic. ar fi mare mirare sa se abtzina, sau ca "finantzatorii" sa fie interesatzi doar de inca o televizie de laturi cu sclipici.
mi'ar displacea profund sa'l vad pe basescu p'acolo !
