vineri, 15 octombrie 2010

"normalitatea" lu' iaru revine

slabiciunea mea, de ins cit se poa' de prozaic, e ca am o slabiciune terebela pen' citziva poietzi, 'n general ante-deluvieni-decemvrieni, 'n sensu' ca dupe rebolutzion mai mult am scris (angajamente de plata) decit am citit...
print'e ei e, evident, florin iaru.
pe car' il descopar, pe zi ce trece, nu cu freun nou poiem, ci cu diverse chestii car' imi ingheatza cite un rinjet nefiresc pe facies.
il vad, mereu, obsedat de normalitate

Dorin
A-i cere lui Bacovia să iasă cu steagu-n stradă, lui M Blecher să dirijeze mulțimile, iar lui Mateiu Caragiale să devină propagandist este o tipică prostie. Unii oameni sînt curajoși, alții, sfioși, temători. Individul nu devine erou decît cu spatele la perete. Să-i întrebăm, de-ar fi posibil, pe toți martirii închisorilor comuniste, ce-ar prefera, statuia de erou sau o viață normală?
Asta nu-mi place: să-i pretinzi lui Cărtărescu să fie propagandist! La fel cum, de partea cealaltă, e anormal să te lauzi cu anticomunismul de cumetrie!
Au fost unii care au avut… ce-au avut (cojones). Dar, te întreb, de ar fi fost să trăiești într-o lume puțin, numai puțin mai normală, nu ai fi dat dracului disidența? E o întrebare. Nu degeaba spun că mulți dintre cei ce au ieșit în decembrie ‘89 (pînă pe 21) s-au scrîntit, pentru că mintea lor exasperată a fabricat droguri toxice!


lucru absolut rezonabil, mai ales ca si io's d'acor ca dac'am fi avut "bafta" freunui mititelo-comunism, echivalent gulash-comunismului, ne'am fi delectat si'n zilele noastre cu dilemele alegerii 'ntre progeniturile fameliei ceaushescu si nu 'ntre doamna cucosh si doamna norika.

Repet: de ce ar trebui (ar fi trebuit) să fie Mircea Cărtărescu un disident și un refuznic? Întrebarea mea e: a mîncat căcat? Și-a turnat colegii? A parvenit? S-a înfipt? A profitat de revoluție? A scris. Constat, azi, că a făcut un lucru de neiertat. Iar Levantul nu e un poem antitotalitar ci o istorie a poeziei. Punct.
Nene, unii au curaj. Alții, nu. Ce prostie să-i judecăm cu cîntarul curajosului. Poți să fii fricos, dar nu laș sau canalie!
Dorine, spune-mi, dacă nu te f…eau ăia la icre, n-ai fi avut o viață normală?
Coposu, să zicem, dacă nu-l umflau noaptea pentru 15 ani, n-ar fi fost un vajnic halterofil?
Iar Steinhardt poate nu s-ar fi călugărit! Iar poate Ion Caraion, sau Marino, sau Ivasiuc și atîția alții ar fi văzut Parisul în liniște.


mereu surprinzatoru' dom' iaru le cam 'ncurca, pe ici pe colo, si mai ales la partzile esentziale, si moi, ale burticii.

atunci, daca e asa cu "normalitatea" pe car' o tot invoca, de ce'o fi asa nervos ("Aţi deschis cutia Pandorei. Din 2012 sau din 2015, oricine va putea călca legea sau va putea fura deschis, dacă i se va da voie ori va avea posibilitatea. Cum vă bucuraţi azi că a cîştigat PDL-ul cu un furt fabulos, aşa se va bucura PSD-ul cu altul pe măsură. Şi aşa pînă la capăt! Vă aduc aminte că nu există fărădelege bună şi fărădelege proastă. Dreptatea nu-i ce vor ai noştri. Iar furtul, chiar cu scop nobil, tot furt rămîne.") in anii din urma, ca cre' ca "papa" are destula, si la paris poa' sa plece doar cu buletinu.
si nici in decemvrie op'sinoo nu cre' ca n'avea d'o sarma, acolo, asa ca nu's de ce'o trevuit sa petreaca noaptea 21-22, cin' o tras 'n noi, la jilava.

dupa ce am cautat, fara succes, neste referintze la iaru pe propriu'mi blog (dat peste cap) , am dat de doo interviuri cu el pe saitu' ziarului patrik, foarte interesante, din care extrag citeva fragmentzele (ne)semnificative.
Hai să zicem că vântul răstoarnă un copac peste casa mea. Domne, asta este situaţia, a bătut vântul!
(si bate'n continuare ! nota mea)

Am fost odată acuzat că, prin îndemnul meu la normalitate, (si io l'am "acuzat", chiar mi'a raspuns ofuscat, si pe blog, da' nu cre' ca face referire la mine...) sunt în slujba lui Ion Iliescu, care cerea, în 90, linişte. Dar e o mare diferenţă între liniştea terorii, după ce ai tăiat nişte capete, şi normalitate, când ăla scapă cu viaţă dacă e nevinovat.

intrebare:
Dar ce legătură are bunul simţ cu politica?

El a construit România. România Mare a fost construită cu bun-simţ. Oamenii de bun-simţ din România, la 1860, s-au gândit că nu se mai poate în stilul ăsta, cu o asemenea corupţie... Au spus: „Şi noi suntem corupţi!“. Ei ştiau că au unele legături... Şi au zis: „Singura soluţie e să aducem pe unul care nu are nicio legătură cu noi.” Mai întâi s-au dus la un regent al Belgiei, acela n-a vrut, a fost norocul nostru. Dacă venea belgianul poate că era altă poveste, l-ar fi corupt repede. Dar, dincolo de corupţia aia, era visul unei Românii necorupte. E foarte cuidat cum un om bolnav poate visa la sănătate. Poate tocmai pentru că este bolnav...


la care raspunde, tot el, un an mai tirliu, tot in adevaru:

intrebare:
Dar aţi fost activ în societatea civilă, de la Revoluţie şi până recent...

Am fost, eram mai tânăr... Am fost până în 2004.
(mai a draku' potriveala ! taman cin' nu s'alese bombo...)

Eu am toată admiraţia pentru domnul Patapievici, dar toată sofistica domniei sale este în slujba adevărului pe care îl iubeşte. Traian Ungureanu este un polemist cu care greu te poţi înfrunta, dar, cu toate acestea, toată inteligenţa lui se consumă pentru a demonstra un lucru. Şi eu, cu puterile mele, încerc să demonstrez un lucru şi să împing de-o parte realitatea care nu-mi convine. E foarte uşor, e foarte comod
(ar face bine sa nu mai impinga la o parte realitatea, ca am 'ntzeles ca tomnai ce are o e_misiune acolo ! n.m.)

Eu sunt pentru o economie de tip liberal: o scădere imediată a taxelor şi impozitelor, o simplificare a mecanimelor administrativ-financiare. În al treilea rând: România este una dintre cele mai scumpe ţări din punct de vedere bancar. Nu înţeleg de ce băncile fac cel mai mare profit în România.  (domnu' iaru, mai interesatzi'va. s'ar putea sa fie doar propaganda rogozaniana... c'am 'ntzeles ca ele cistiga, TOATE, intr'un an, o suma pentru care unu' din mogulii d'voastra nici nu s'ar da gios den pat) Pentru mine este un mister. Înţeleg că e o explicaţie economică, dar statul poate interveni printr-o lege, cu care să le dea „la cap”. Când ai depăşit un plafon de profit, ţi-am tras-o de nu te vezi. (curat liberalism !)

intrebare:
S-ar putea retrage de pe piaţa românească...

Să plece! Dacă simt că nu câştigă destul, să se ducă în ţara lor de origine să câştige mai mult. Vor rămâne aici, cu siguranţă! Adică ei să o ducă mai bine, iar eu să o duc mai rău? Nu mi-a ajuns că până în 2001 nu puteam călca pragul unei bănci?


Eram solvabil, dar nu puteam dovedi din punct de vedere legal. Munceam în trei locuri, dar oamenii nu mă plăteau legal pentru că nu puteau să plătească muntele ăla de impozit. Ziceau că dacă mă plătesc pe mine şi mai plătesc şi la stat sunt nevoiţi să tragă obloanele. Aşa că Occidentul să mă lase cu lecţiile astea! Lasă-mă mai întâi să trăiesc, dă-mi sacul cu peşte şi apoi dă-mi undiţa să pescuiesc! (papam pestele, si p'orma mai vedem daca ne apucam de pescuit, nu ? n.m.)

intrebare:
Cum găsiţi anatemizarea, de la cel mai înalt nivel, a „mogulilor"?


O prostie! Încă o dată: accesează „mogulul" bugetul ţării? Nici vorbă! (nici vorba ? n.m.) Atunci la revedere şi-un praz verde! Atâta vreme cât ştiu, pot cumpăra un ziar sau pot să-l condamn la moarte, necumpărându-l. Statul trebuie să se ocupe de sănătate, învăţământ, ordine publică, curăţenie ş.a.m.d.

intrebare:
Care este cel mai mare rău care ni s-a întâmplat în ultimii zece ani?

Reîmpărţirea ideologică şi totalitară. Oamenii au ajuns să se urască. Asta-i partea cea mai gravă, mai sus decât corupţia. (mai sus decit coruptzia ? pai ce ziceatz, bree, anu' trecut ? n.m.) Este vorba despre învrăjbirea claselor sociale şi, mai presus de toate, a populaţiei României. Cei cinci milioane o sută îi urăsc de moarte pe cei cinci milioane două sute şi viceversa.  (vai ce dreptate avetzi ! abea astept sa lansez niste apeluri publice pentru suspendarea lu' gioana, de la presidentzia senatului, lu' felics, de la vice - tot la senat, a lu' crin si ponta, de la deputatzie, asta dac' as avea chef... da' nu am ! n.m.) Eu credeam că acest lucru s-a oprit în vremea lui Ion Iliescu. Exact aşa era şi atunci: era o ură generală a ţării împotriva Bucureştiului.

asta'i iaru, si nu te potzi supara pe el, asteptind sa emigreze, cum amenintza, si sa ne'nventze, de la paris, regulile bibisi, alaturi de stelica tanase

2 comentarii:

Riddick spunea...

Ce poiet, nu-i decât un scrib activist, mi se face scârbă când îl vad cum mimează "obiectivitatea", "imparţialitatea'.

Facea el foamea, nu concedii în Grecia, dacă scria numai poezii şinu venea în Mogulistan.

niku_elektriku spunea...

nu stiu, riddick, de concediile alea, da' cam baleiaza 'ntre metafizica si matzu' curului, ca clitorisu' si l'o rezervat voiculescu

Trimiteți un comentariu