iaru își aduce (iar!) aportu'?

ce pretentzie sa ai de la penzionarii care zic ca ei o duceau mai bine pe vremea lu' tariceanu???

si iaru o ducea bine.

ceausescu sa ne ertzi, ca'n decemvrie'am fost betzi!

pardon: ceausescu sa ne ertzi, ca'n decemvre vom fi (iara, d'le iaru) betzi!

ca matale domnule iaru nu cred c'ai fost beat, atunci, la jilava.

vine sfîrșitu' lumii, maică!

magistru' cristoa îl interviewează pe liiceanu, iar iaru  îi comentează pă elodia și becalu la televizor

viatza si trairile unui tzucalar far' de tzucal, si far' de cauza

iar se iau de gitzi dom' tudoran cu nepotii gornistului calare pe tanku' sovietic tisminensky, cel ramas, chiar de'i la 'j de mii de kilometri departare, bampiru' ce suje sinjele de principialitate al natziunii.
e un razbel car' pa mine ma depaseste, si chiar ma plictiseste, cu enerjiile ce se degaja in cantitatzi ce nu ma 'ndoiesc c'ar fi de folos in cu totu' alte locuri/sinecuri ale statului romun.
nu stiu ce (si daca) mai ocupa freo fonctzie  in cadru' administratziei americane dom' tudoran, da' tare mi'ar fi placut sa fie si el unu' din sinecurizatzi.
patria tinjeste dupa astfel de hoameni, chiar de's cam tzifnosi si certocraci de felu' lor, coplesita cum e de coropijnitzi si veveritzi subacvatice.
da' ei prefera sa se paruie pe teme de paunsescu si alte antricoate.
si totu' nu se 'nvirte decit tot in juru' "amaritului" de basescu, cel ce fuge de propriu'i popo' (atit de iubit in conditziuni mai p'opice), pin' o sa ajunga sa fie fugarit de acesta, dupa cum bine pre_zice pretenaru' iaru.
ce drak s'or face cin' cadavru' n'o sa mai umble?
diferentzele hide_ologice devin mai acute cin' apar binevoitorii cu irimi mai mult sau mai putzin rele, car' ii si 'ntarita, facindu'le pustiu' de bine sa'i arondeze propriilor convingeri si enterese nestramutate.
asa ca si io ma simtz, in actualele circumstantze, tiptil-tiptil, un epigon al AVP-ului, caruia'i copii inconstient si inconsistent, si far' de talent concupiscent, multe din perlele de "spirt" (descopar si recunosc).
pe linga c'am devenit si tzucalar far' de tzucal, alaturi d'altzi asemeni mie, cu ochii la becu' ce pilpiie

"normalitatea" lu' iaru revine

slabiciunea mea, de ins cit se poa' de prozaic, e ca am o slabiciune terebela pen' citziva poietzi, 'n general ante-deluvieni-decemvrieni, 'n sensu' ca dupe rebolutzion mai mult am scris (angajamente de plata) decit am citit...
print'e ei e, evident, florin iaru.
pe car' il descopar, pe zi ce trece, nu cu freun nou poiem, ci cu diverse chestii car' imi ingheatza cite un rinjet nefiresc pe facies.
il vad, mereu, obsedat de normalitate

Dorin
A-i cere lui Bacovia să iasă cu steagu-n stradă, lui M Blecher să dirijeze mulțimile, iar lui Mateiu Caragiale să devină propagandist este o tipică prostie. Unii oameni sînt curajoși, alții, sfioși, temători. Individul nu devine erou decît cu spatele la perete. Să-i întrebăm, de-ar fi posibil, pe toți martirii închisorilor comuniste, ce-ar prefera, statuia de erou sau o viață normală?
Asta nu-mi place: să-i pretinzi lui Cărtărescu să fie propagandist! La fel cum, de partea cealaltă, e anormal să te lauzi cu anticomunismul de cumetrie!
Au fost unii care au avut… ce-au avut (cojones). Dar, te întreb, de ar fi fost să trăiești într-o lume puțin, numai puțin mai normală, nu ai fi dat dracului disidența? E o întrebare. Nu degeaba spun că mulți dintre cei ce au ieșit în decembrie ‘89 (pînă pe 21) s-au scrîntit, pentru că mintea lor exasperată a fabricat droguri toxice!

lucru absolut rezonabil, mai ales ca si io's d'acor ca dac'am fi avut "bafta" freunui mititelo-comunism, echivalent gulash-comunismului, ne'am fi delectat si'n zilele noastre cu dilemele alegerii 'ntre progeniturile fameliei ceaushescu si nu 'ntre doamna cucosh si doamna norika.

Repet: de ce ar trebui (ar fi trebuit) să fie Mircea Cărtărescu un disident și un refuznic? Întrebarea mea e: a mîncat căcat? Și-a turnat colegii? A parvenit? S-a înfipt? A profitat de revoluție? A scris. Constat, azi, că a făcut un lucru de neiertat. Iar Levantul nu e un poem antitotalitar ci o istorie a poeziei. Punct.
Nene, unii au curaj. Alții, nu. Ce prostie să-i judecăm cu cîntarul curajosului. Poți să fii fricos, dar nu laș sau canalie!
Dorine, spune-mi, dacă nu te f…eau ăia la icre, n-ai fi avut o viață normală?
Coposu, să zicem, dacă nu-l umflau noaptea pentru 15 ani, n-ar fi fost un vajnic halterofil?
Iar Steinhardt poate nu s-ar fi călugărit! Iar poate Ion Caraion, sau Marino, sau Ivasiuc și atîția alții ar fi văzut Parisul în liniște.

mereu surprinzatoru' dom' iaru le cam 'ncurca, pe ici pe colo, si mai ales la partzile esentziale, si moi, ale burticii.

atunci, daca e asa cu "normalitatea" pe car' o tot invoca, de ce'o fi asa nervos ("Aţi deschis cutia Pandorei. Din 2012 sau din 2015, oricine va putea călca legea sau va putea fura deschis, dacă i se va da voie ori va avea posibilitatea. Cum vă bucuraţi azi că a cîştigat PDL-ul cu un furt fabulos, aşa se va bucura PSD-ul cu altul pe măsură. Şi aşa pînă la capăt! Vă aduc aminte că nu există fărădelege bună şi fărădelege proastă. Dreptatea nu-i ce vor ai noştri. Iar furtul, chiar cu scop nobil, tot furt rămîne.") in anii din urma, ca cre' ca "papa" are destula, si la paris poa' sa plece doar cu buletinu.
si nici in decemvrie op'sinoo nu cre' ca n'avea d'o sarma, acolo, asa ca nu's de ce'o trevuit sa petreaca noaptea 21-22, cin' o tras 'n noi, la jilava.

dupa ce am cautat, fara succes, neste referintze la iaru pe propriu'mi blog (dat peste cap) , am dat de doo interviuri cu el pe saitu' ziarului patrik, foarte interesante, din care extrag citeva fragmentzele (ne)semnificative.
Hai să zicem că vântul răstoarnă un copac peste casa mea. Domne, asta este situaţia, a bătut vântul!
(si bate'n continuare ! nota mea)

Am fost odată acuzat că, prin îndemnul meu la normalitate, (si io l'am "acuzat", chiar mi'a raspuns ofuscat, si pe blog, da' nu cre' ca face referire la mine...) sunt în slujba lui Ion Iliescu, care cerea, în 90, linişte. Dar e o mare diferenţă între liniştea terorii, după ce ai tăiat nişte capete, şi normalitate, când ăla scapă cu viaţă dacă e nevinovat.

intrebare:
Dar ce legătură are bunul simţ cu politica?

El a construit România. România Mare a fost construită cu bun-simţ. Oamenii de bun-simţ din România, la 1860, s-au gândit că nu se mai poate în stilul ăsta, cu o asemenea corupţie... Au spus: „Şi noi suntem corupţi!“. Ei ştiau că au unele legături... Şi au zis: „Singura soluţie e să aducem pe unul care nu are nicio legătură cu noi.” Mai întâi s-au dus la un regent al Belgiei, acela n-a vrut, a fost norocul nostru. Dacă venea belgianul poate că era altă poveste, l-ar fi corupt repede. Dar, dincolo de corupţia aia, era visul unei Românii necorupte. E foarte cuidat cum un om bolnav poate visa la sănătate. Poate tocmai pentru că este bolnav...

la care raspunde, tot el, un an mai tirliu, tot in adevaru:

intrebare:
Dar aţi fost activ în societatea civilă, de la Revoluţie şi până recent...

Am fost, eram mai tânăr... Am fost până în 2004. (mai a draku' potriveala ! taman cin' nu s'alese bombo...)

Eu am toată admiraţia pentru domnul Patapievici, dar toată sofistica domniei sale este în slujba adevărului pe care îl iubeşte. Traian Ungureanu este un polemist cu care greu te poţi înfrunta, dar, cu toate acestea, toată inteligenţa lui se consumă pentru a demonstra un lucru. Şi eu, cu puterile mele, încerc să demonstrez un lucru şi să împing de-o parte realitatea care nu-mi convine. E foarte uşor, e foarte comod
(ar face bine sa nu mai impinga la o parte realitatea, ca am 'ntzeles ca tomnai ce are o e_misiune acolo ! n.m.)

Eu sunt pentru o economie de tip liberal: o scădere imediată a taxelor şi impozitelor, o simplificare a mecanimelor administrativ-financiare. În al treilea rând: România este una dintre cele mai scumpe ţări din punct de vedere bancar. Nu înţeleg de ce băncile fac cel mai mare profit în România.  (domnu' iaru, mai interesatzi'va. s'ar putea sa fie doar propaganda rogozaniana... c'am 'ntzeles ca ele cistiga, TOATE, intr'un an, o suma pentru care unu' din mogulii d'voastra nici nu s'ar da gios den pat) Pentru mine este un mister. Înţeleg că e o explicaţie economică, dar statul poate interveni printr-o lege, cu care să le dea „la cap”. Când ai depăşit un plafon de profit, ţi-am tras-o de nu te vezi. (curat liberalism !)

intrebare:
S-ar putea retrage de pe piaţa românească...

Să plece! Dacă simt că nu câştigă destul, să se ducă în ţara lor de origine să câştige mai mult. Vor rămâne aici, cu siguranţă! Adică ei să o ducă mai bine, iar eu să o duc mai rău? Nu mi-a ajuns că până în 2001 nu puteam călca pragul unei bănci?


Eram solvabil, dar nu puteam dovedi din punct de vedere legal. Munceam în trei locuri, dar oamenii nu mă plăteau legal pentru că nu puteau să plătească muntele ăla de impozit. Ziceau că dacă mă plătesc pe mine şi mai plătesc şi la stat sunt nevoiţi să tragă obloanele. Aşa că Occidentul să mă lase cu lecţiile astea! Lasă-mă mai întâi să trăiesc, dă-mi sacul cu peşte şi apoi dă-mi undiţa să pescuiesc! (papam pestele, si p'orma mai vedem daca ne apucam de pescuit, nu ? n.m.)

intrebare:
Cum găsiţi anatemizarea, de la cel mai înalt nivel, a „mogulilor"?


O prostie! Încă o dată: accesează „mogulul" bugetul ţării? Nici vorbă! (nici vorba ? n.m.) Atunci la revedere şi-un praz verde! Atâta vreme cât ştiu, pot cumpăra un ziar sau pot să-l condamn la moarte, necumpărându-l. Statul trebuie să se ocupe de sănătate, învăţământ, ordine publică, curăţenie ş.a.m.d.

intrebare:
Care este cel mai mare rău care ni s-a întâmplat în ultimii zece ani?

Reîmpărţirea ideologică şi totalitară. Oamenii au ajuns să se urască. Asta-i partea cea mai gravă, mai sus decât corupţia. (mai sus decit coruptzia ? pai ce ziceatz, bree, anu' trecut ? n.m.) Este vorba despre învrăjbirea claselor sociale şi, mai presus de toate, a populaţiei României. Cei cinci milioane o sută îi urăsc de moarte pe cei cinci milioane două sute şi viceversa.  (vai ce dreptate avetzi ! abea astept sa lansez niste apeluri publice pentru suspendarea lu' gioana, de la presidentzia senatului, lu' felics, de la vice - tot la senat, a lu' crin si ponta, de la deputatzie, asta dac' as avea chef... da' nu am ! n.m.) Eu credeam că acest lucru s-a oprit în vremea lui Ion Iliescu. Exact aşa era şi atunci: era o ură generală a ţării împotriva Bucureştiului.

asta'i iaru, si nu te potzi supara pe el, asteptind sa emigreze, cum amenintza, si sa ne'nventze, de la paris, regulile bibisi, alaturi de stelica tanase

n'avem (ne)voie ?

daca marea remaiere o reusit cu subces, odata cu scoaterea la 'naintare a rezervii strategice a cadrelor de qiuari, modreni & davizi_troaca din portofoliou' "pedeleprelor", putem reincepe sa ii porcaim cu ce ne vine la gura pe bocii (la multz ani, coae !) si base, asumindu'ne curaju' stramosesc (o dam anonima !) neuitind, tontodata, sa nu care cumva sa'ncuragem freo tentativa de "halba ca zapada, avaramuuu", ca doara, fara posibilitate de tagada, actualu' sistem de partide e "perfect", cum o fo si gubernu', in acceptziunea lu' mr videanu, pin' s'apuce sa fie el insusi remaiat.
din punctu' asta de vedere io ma aflu undeva la mijloc intre doo extreme ale blogrolului meu, adica intre riddick (prototipu' pedelist pur si dur) si lilick (intruchiparea penelismului fara dileme) fara ca prin asta sa spun despre ei c'ar fi extremisti, desi's cam "avintatzi", dupa gustu' meu.

ei bine, EU VREAU alba ca zapada !



si nu'ntzeleg chiar deloc de ce tre' sa raminem ostateci infinitzi in brinca unora ce au dovedit, totzi, limitele de competentza si onestitate, cintindu'ne, pe rind sau la gramada, refrenu' de la "tzara te vrea prost", pe diverse tonalitatzi, care mai pitzigaiat, care mai baritonal.

nu mai am "organ" sa'i receptez cin' ne spun ce bine intentzionatzi or fo pedelistii in avintu' lor de reformare a statului, cu tot cu "puisorii" lor plantatzi peste aia ai pesedeilor si peneleilor, si car' s'o fleshcait de tot la proba veritatzii (ca sa nu zic la intrare), sau cit de "performantzi" s'au dovedit tericeanu si ai lui vosganieni, in procente grele cit piatra de moara in capu' fraierilor ce "pun botu" si altfel decit dac' ar fi interesatzi direct.

chiar nu ma prea coafeaza faptu' ca oamenii astia vor sa se casapeasca recipork pin' la victoria finala asupra gastii adverse, zau !

ca desp'e pesedei, mai bine putetzi uita !

si nu, nu sin' d'acor cu jupin iaru care

"constată că oamenii au ajuns să se urască, lucru mai grav decât fenomenul corupţiei."

pai, de ce sa se urasca oamenii astia altfel dect minatzi in lupta drept chezasi ai enteresului celor car' au ceva de perdut daca o eventuala reala lupta anticoruptzie ar avea loc ?

cu, sau fara, basesti, crin antonesti, si altzi esti, alba ca zapada tre' s'apara, afara dac' nu vrem sa cadem prada unor essperimente deshantzate gen prm, png, pp al ddd, etece

cintare omului (tariceanu)

zice iaru, pe blog la @ntonesei, si, iaca, nu'l injur !
Fără să fac propagandă, dacă Tăriceanu nu ar fi stat la luptă trei ani (zi de zi) cu mai marele de la Cotroceni, poate că era un pic mai bine pentru domniile noastre, un pic mai normal. Hai să-i împărţim vina. Iar mie mi-a mers bine între 2004-2008, fără să primesc un capăt de aţă politic (capătul, nu aţa).

dă cîcatzi

nu ma refer doar la actualitatea politico-ioconomico-sotziala, sa traiasca ! ca, iata,  tomnai 'ncepe haulitu de jele dupe haia patru'j doi de lei halocatzie pentru puradei, bahto delo, ce n'ajung decit maximus de'un joint juma',  minca'v'as, ci inclusiv la cîcatzii cit se poa' de fizici ce'or inceput sa iasa la iveala dupa o luuunga hibernare, muietzi si lataretzi, dizolvatzi de mustu' provenit din supa primordiala a saracului, adeca din descompunerea anaeroba a ramasitzelor de ruralitate rrromaneasca combinata cu scame de sotzietate de consum... îîîîh... redus.
in ritmu' asta vom avea parte d'un nou noo sute ş(o)apte - din primavara pina'n toamna - rascoala bogatzilor bugetivoraci, in frunte cu razvandumirescu-chireac, impotriva saracilor lu' boc, cel cu claxon pe dreapta, semnalizare stinga, si p'orma stat pe loc.
sta pe loc pin' s'or 'ntrema pesedijdii si penelijdii certocraci.
ca un' nu da el d-zeu cel sfint sa'l vrem noi pe crinu nu pamint, si sa asistam la unirea, peron pe partea stinga, in urale, a principatelor chinuite de dor de iliescu
--------------BREAKING NEWS--------------
o relatare de la fatza locului, care era putzi umflata, de la trimisu', si ramasu', nostru spetzial:
Un interviu şi 3 precizări

de cpreda

Marius Oprea afirmă într-un interviu acordat Evenimentului zilei că aş fi fost ideologul PNL şi că aş fi schimbat barca. O spun cu regret: nu credeam că amicul meu Marius Oprea va îmbrăţişa o retorică pe care nu am mai întâlnit-o decât la Norica Nicolai. Distinsa mea colegă din PE afirmă de câte ori are ocazia că eu aş fi fost membru PNL şi aş fi trecut la PDL. Am mai spus-o şi altă dată: nu am ascuns niciodată simpatiile mele liberale, dar nu am fost niciodată membru PNL. Această aserţiune e o parte din recuzita fabricată de peneliştii care nu pot accepta că PDL are o componentă liberală.
A doua observaţie pe care vreau să o fac priveşte cartea realizată de Vladimir Tismăneanu cu Ion Iliescu. Spun de fapt ceea ce am spus şi la apariţia volumului, într-o recenzie din Revista 22, ca şi într-un interviu de la Radio România: e o carte-interviu foarte utilă pentru orice cercetare referitoare la România postbelică. Oprea încearcă să sugereze că ar fi vorba de un elogiu la adresa lui Iliescu. E fals. Doar cine nu a citit cartea poate spune aşa ceva. Şi e regretabil că Marius Oprea caută să insinueze un asemenea lucru, asociind-o, în mod cu totul nefondat, şi pe Doina Cornea unei presupuse contestări politice a lui Tismăneanu.
A treia precizare priveşte un aspect politic al situaţiei create în ultimele săptămâni. Marius Oprea nu vrea să părăsească un post, care nu e unul de cercetare, ci unul politic. Nu e prima dată când Marius Oprea are această intenţie. La finalul mandatului lui Emil Constantinescu, Marius Oprea a vrut să rămână la Cotroceni, sub Ion Iliescu. Argumentul său era că trebuie să lupte din interior cu adversarul Preşedintelui pentru care lucrase(m), prevalându-se de statutul de înalt funcţionar, deşi fusese numit - ca şi mine - politic. În 2000, înţelepciunea şi rigoarea doamnei Zoe Petre au nimicit un asemenea scenariu, pe jumătate penibil, pe jumătate ridicol. Acum, pentru a justifica eternizarea pe post, Marius Oprea se foloseşte de argumentul potrivit căruia el se confundă cu Institutul care i-a fost făcut cadou de Tăriceanu.
Aşa cum am mai spus pe acest blog, Marius Oprea a făcut multe pentru stimularea interesului pentru comunism în România ultimilor ani. Folosindu-se de improvizaţii şi de falsuri, nu va fi mai convingător. Adevărul despre postcomunism e la fel de important ca şi cel despre comunism.