de data asta 'ncerca sa imagineze cum ar putea functziona neste jucarici din star trek, ma rog, ceva cu un fel de analizoare pin' la nivel micro atomic a compozitziei corpururilor (humane, in cazu' asta) pentru a putea fi teleportate, de fapt replicate, undeva, la o distantza oarecare, manopera care ar 'nsemna prelucarea a miliarde de miliarde de gigabitzi de informatzie ce ar urma sa fie transmise prin 'ntermediu unui manunchi de raze chics, ca cele laser zicea ca n'ar putea face fatza, un' se afla un asa zis replicator ce ar recompune, atom cu atom, molecula cu molecula, un fel de clona a organismului scanat.
moment in care certitudinile mele ateice suferira un mic scurtcircuit.
baietu' respectiv nu'si punea problema ca s'ar prea putea ca la capatu' complicatelor operatziuni sa rezulte o ciorba mucilaginoasa fara pic de viatza'n ea, si, fara sa vreau, gindurile'mi fugira insp'e actualitatea imediata:
dar daca si noi traim intr'o tzara care, desi are, cel putzin aparent, toate elementele necesare existentzei unei tzari, n'o sa poatza niciodata sa devie una adevarata, in lipsa acelui "nustiuce" care i'a 'mpiedicat pe cei mai mari 'nvatzatzi ai lumii sa produca in laborator pina si a mai simpla forma de viatza?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu