paleo-cripto-schizo-partidismul popular, nu îngîmfat. de ce are nevoe dreapta de traean băsescu și ea nu știe, sau nu vrea să știe, că nu are? VIN CICLISTII!

historia recenta e mai imprevizibila, in rescrierea ei, decit viitorul mic si negru care ne asteapta dupa coltz, pina sa dam si noi coltzu.

daca se implinesc nu stiu citzi ani de la spargere feseneului, iata ca reverberatziile nu se opresc nici acum, cind citziva de vasile vacaru (fie'i tzar'na useoara!) si rodica becleanu ai zilelor noastre doresc sa'i faca cado diktatorului in fonctzie un partid la chee, dupa modelul frontului democrat al salvarii natzionale, care s'a dovedit, pina la urna, un bun vehicol de salvare a lui ilici ramirez iliescu, in conditziile in care "lupii tineri" (peltica roman, bursucul adrean severin, vatasescu, dijmarescu si alte cadre de la trocadero) d'atunci se cam plictisisera de tatuka kaghebila (le'a trecut si astora intre timp!).

petrika si lupii au ramas cu numele (veni'i'ar numele! feseneului, ca nu fac blesteme personalizate aici), desi fesenismu' mult si gros, s'a transferat, odata cu organilii si organizatziile de partid unik, la taika'n ograzi, sitoatzie care tare ne'a revoltat pe vremea aia, din cauza de implicare presidentziala mult prea pregnanta, ca sa nu zic bortzoasa, in veatza partidelor.

bunicutzu-cutzu ilici s'a dovedit - iata! - "un finutz", fatza de actoalu' locatar din deal (tre' s'aiva ceva aeru' ala d'acolo, ca prea se molipsesc totzi unii de la altzii...), care s'a hotarit s'actzioneze, chirurgical, cu barda, in vederea crearii frontului salvarii lui personale de urmele si urmarile pe care ar fi fost pe cale sa le lase in cartea d'istorie.

daca in cazu' lu' vasile vacaru, ghe. dumitrascu, alexandru barladeanu, dan martzian, vechii martori ai lu' i(li)e(sc)hova, se poate explica fidelitatea fatza de cel care le'a dat nume prin originea comuna din anii sotzialismului victorios, pentru massa de strinsura care se pregateste sa se incaltze cu obielele purtate de oastea gheneralului ismana oprea in mandatu' trecut, aceste fidelitatzi nu pot fi intzelese decit prin acceptare ipotezii ca ezista o promisiune ferma ca ar putea accede, de indata, la uzufructele unei gubernari si unei coabitari infloritoare, c'altfel, perspectivele electorale sint de tot sumbre, calaretzul chilug fara cap ne mai fiind p'asa cai mari, cum erea iliescowich pe vremuri. 

de neintzeles e atitudinea "telectoalilor" basescieni, pentru care mi'am pus d'atitea ori ca pula batae, care's pe cale sa s'arunce, ca orbetzii, intr'o forma fara fond careia nici diktatoru' si consiglierii nu sint in stare sa'i indice conturul, incapabeli sa'si pastreze o minima rezerva si'un minim spirit critic (nu critikatak!), cei deja "angajatzi politic" ("cristi" preda, sever voinescu, baconski), iar cei care nu s'au angajat, inca, pe fatza, pastreaza o tacere aprobatoare si evazionista care nu miroase a bine (tismaneanu, retras in analiza secsului ingerilor comunisti de pe vremuri, plesu, liiceanu, mihaies - cum ii stim, patapievici - "inapoi la argument"!).

l'am vazut aseara pe cristi preda la nasu teve, si pentru ca tot adusesem aminte de historia care se rescrie, ceas de ceas (davai ceas!) si in proportzie de massa, asta facea si el, cum o fac si o sumedenie de "udristi", care, pina nu demult, erau revoltatzi de aparitzia interesata a mitului urban precum pedistii ar fi parasit gubernu' tariceanu, cind noi stim f. bine ca ei au fost datzi afara pe baza de monika macovei.

asa fac si astia d'acum, la citeva zile distantza de evenimente, vor sa produca, interesatzi si ei, confuzie, sa nu mai stie stinga 'mprejur ce'o sa faca dreapta tot pe loc, adica, ce'a fost mai intii, oul supararii basesciene sau gaina nealegerii duduchii.

din punctu' asta de vedere, prosteala e pe fatza, si fatza e de perna, ceea ce face ca in controversa pe care "cristi" preda o are cu tru, tru sa aiva dreptate, daca se poate imagina asa ceva de la un 'telectoal care si el si'a perdut, dupa blok, busola, ca sa imbrace hainutza strimta a cinicului cu grija si grijania zilii de miine.

am extras in ferestruica de mai sus un fragmentzel, nici macar foarte relevant, din emisiunea amintita, in care d-l "cristi" preda (pe care eu il vedeam, spre rusinea mea, in postura de posibil prezidentziabil plauzibil) reuseste sa fie suficient de haotic incit sa te lase cu gura cascata.

deci, asa, dom' diktatoru' vrînd s'arate ca intra în șablonu' prezidentului impartzial care "ia distantza" de partide creîndu'și el însuși unul, ca "singur adversar" al cuiva cu care nu știe cum sa coabiteze mai bine!

lasînd la o parte ca e pe cale sa se arunce in bretzele duduchii, care duduka erea, nu mai departe de c'un an in urma, printre cele mai vocale inamice ale sale, cu propuneri repetate de excludere din partid, care n'au mai avut loc doar din cauza de bok, carui bok d-l preda nu pregeta sa'i tot turteasca fesu', pe motiv de dezacord cu austeritatea bugetara impusa de diktator si adoptata fara crîcnire de bocimea sa, sitoatzie care s'ar repeta (asta cu austeritatea) si'n cazu' in care diktatoru' ar reusi sa'si miste popular partidu' spre gubernare, daca e sa ne luam dupa propunerile de platforma-platfus-program a partidului miscarii popolare.

ar mai îndrazni d'l preda sa'i ceara dimisia unui basescu ajuns prim ministru?

Era trecut de miezul nopţii. Butonam telecomanda absent, până am ajuns la un canal care difuza rezumatul etapei din Turul ciclist al Italiei. E aproape de sprintul final. Un joc fantastic începe. În pluton apar mişcări stranii. Echipele se plasează în şir, aşa-numitul „trenuleţ”, şi măresc ritmul de pedalare. Pe măsură ce se apropie finişul, sportivii care au dus trena abandonează epuizaţi. Rămân câte doi din fiecare echipă: Favoritul şi Lansatorul. Al doilea îl trage pe primul. Îl „încarcă”. Cu trupul său, sparge aerul, ca un sfredel aerodinamic. Uneori, e chiar nevoie să-şi facă loc izbind cu umerii şi coatele în adversari. Favoritul, ferit, stă la cutie şi aşteaptă. La câteva zeci de metri de finiş, Lansatorul se dă deoparte. Favoritul ţâşneşte. Dacă Lansatorul l-a „încărcat” bine, nu are cum să rateze victoria.

Îmi trag o scatoalcă: ceea ce face Băsescu seamănă teribil cu jocul Lansatorului. Îl trage pe Ponta spre victorie. Trimiţându-l la Bruxelles, acolo unde merg şefii de state, l-a „încărcat” pentru Preşedinţie! Binecuvântarea lui Băsescu poate atrage asupra lui Ponta binecuvântarea Europei. Iar UE, exasperată de derapajele taberei Antonescu - Voiculescu, e nevoită să îmbrăţişeze răul cel mai mic.

Dar Băsescu ce câştigă? În ciclism, Lansatorii sunt la mare preţ. Dintre ei se aleg Favoriţii de mâine. Între Lansatori şi Favoriţi se creează o legătură ombilicală. Însă rolurile se schimbă adesea. Uneori, Lansatorii sunt foşti Favoriţi, scoşi pe tuşă de vreun accident de parcurs, şi care încearcă să revină în joc.

Ieşirea lui Băsescu din cadrul rece, instituţional, faţă de Ponta, şi asumarea personală a acţiunilor acestuia, anunţă un parteneriat lung. Să nu ne mire dacă, după 2014, vom asista la refacerea în oglindă a cuplului de amorezi politici de azi: Ponta, preşedinte - Băsescu, premier!

asta apropo de "despartzirea" de pedeleii care "nu fac sufitzienta opozitzie"!