dacă'i adevărat că evaziunea fiscală și spălarea de bani a rusnacilor de la lukoil pun(e) în pericol locurile de muncă ale celor peste 3.000 de angajatzi, oare evaziunea fiscală și spălarea de bani efectuată de statul romun, devoalată d'un ofitzer acoperit, actualmente descoperit, răzvan temeşan, ce fac(e)?

 
Reporter: Aţi declarat că aţi fost agent acoperit şi că v-aţi deconspirat.
   
Răzvan Temeşan: Nu, m-a deconspirat ziarul "România Liberă" din 2002 prin publicarea fişei de recrutare, care însă nu era semnată.
Eu am replicat atunci ca un ofiţer acoperit, că nu pot să răspund, pentru că asta ar însemna să încalc secretul de stat. 
După vreo trei ani, a apărut domnul Ioan Talpeş la televizor şi a confirmat că sunt adevărate informaţiile publicate de România Liberă şi că el însuşi a semnat ordinul de recrutare. 
Atunci, având în vedere că Ioan Talpeş era fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe (SIE), nu mai puteam să spun că nu sunt ofiţer pentru că deveneam ridicol.
Cineva a vrut să mă compromită nu în România, ci în străinătate, pentru că eu aveam, şi încă mai am, o reputaţie cum nu mai are nimeni din România.
 
Reporter: Aţi declarat recent că aţi recuperat o parte din banii lui Ceauşescu. 
   
Răzvan Temeşan: Nu este vorba despre banii lui Ceauşescu. Şi aceasta este dovada influenţei pe care cercurile infracţionale o au asupra opiniei publice şi asupra formării opiniilor în România. 
Istoria se prezintă altfel.
Înainte de 89, Nicolae Ceauşescu era şeful statului şi a impus o lege în baza căreia nu se mai puteau cheltui bani din conturile statului decât cu aprobarea lui personală, prin decret al consiliului de stat al preşedintelui. 
Când Ministerul Comerţului Exterior sau Banca Naţională aveau nevoie de cheltuieli, iar în planul lor nu mai era nimic, pentru că exista o rigoare absolută, trebuiau să se ducă cu note speciale la tovarăşul Nicolae Ceauşescu să le dea o semnătură ca să poată încasa nişte bani. Şi, atunci când discutau colocvial între ei, subalternii lui Ceauşescu spuneau: "Hai să facem o notă să ne dea tovarăşul de la el"!
Şi de aici a existat legenda că Ceauşescu avea banii lui. Erau de fapt banii statului. 
Ceea ce am spus eu, de fapt, a fost că am recuperat bani din operaţiunile comerciale, de management comercial şi financiar pe care Securitatea le făcea prin operaţiuni speciale. 
Este la mintea cocoşului că orice serviciu de informaţii din lume se foloseşte de firme fantomă şi spală bani ca să îşi desfăşoare activitatea. Un serviciu secret nu poate să-şi plătească spionii prin ordin. De obicei, folosesc firmele cu pui congelaţi.
Această spălare de bani este tolerată de autorităţi pentru că, altfel, ar însemna să îşi dea în vileag operaţiunile, reţelele. 
Cu alte cuvinte, nimeni nu are voie să spele bani pentru că s-ar duce la puşcărie, cu excepţia statului care are voie să spele bani ca să-şi ascundă operaţiunile secrete.





intrebarea se bazeaza pe semnalarea lui cristian, caruia se cuvine sa'i multzumesc, cum probabil ca trebuie sa'i multzumim si d-lui temesan precum si nenumaratzilor lui coledgi, mai mult sau mai putzin acoperitzi



PONTA PRESEDINTE AL CHINEI VREM!我們的蓬總裁

la vremuri noi, tot boi, cîntînd la cimpoi, proști, da' multzi și incredibil de cultzi, cu scuipatzi în freză și dintzii sublimatzi în protezănegoitză se 'ntoarce cu fatza la fatza de massă

surprise, sulprize!

unu' din marile neajunsuri pe care le am ca urmare a faptului că nu mă mai uit atît de mult pe la televizoare este și ăla că aflu ultimu' ce se mai 'ntimplă în comunitatea din sînu' căreia mă trag, deși nu m'am tras încă de tot - ca orice romun bun (votant) și verde (la fatză), din maimutză (maimutza din pipera).

așa și aseară, în timpu' unei preumblări de seară pe bulevaru' victoria capitalismului (sau cum îi mai zice ăluia de se varsă din peatza dez-unirii însp'e rondu' care face sens spre piatza muncii'n zadar) nu po' sa spui ce shock avui cîn' dădui cu ochii de șiru' nesfîrșit de băncutze care luaseră locu' "celor vechi", ale celuilalt negoitza de la ultima mea trecere p'acolo care nu se petrecuse cu mai mult d'o săptămînă în urmă.

putzinele bănci ale celuilalt negoitză  supravietzuitoare se refugiaseră speriete p'in arterele care se varsă în bulivaru' reșpective, în locuri mai intens frecventate, cum sînt statziile mijloacelor și mijlocelelor de transport mult prea în comun, conștiente fi'nd că niște bănci bătrîne de nici un cincinal ca ele, da' care se tzin totuși nesperat de bine pentru vîrsta lor, pot cădea  după cum bine se vede, prada pohtelor nesătzioase ale noului primar negoitză.

foto "adevaru"

cu mîna tremurînda, după cum bine se vede și din pozele afișate mai sus, am inceput sa caut date relevante despre subject, prilej cu care dădui de niște poze mult mai sugestive decît cele făcute de mine.

mai ales asta a doooa, apartzinînd maestrului fane jeg-os al photographiatului la fel de jegos, sulprinsă în timpu' unui happening sau flash mob pesedist din fatza primăriei sectorului în care mă chinui să vietzuiesc, desfășurat în timpu' campagniei pentru alegerile în care vointza majoritar-minoritară a 'lectoratului  l'a înlocuit pe  ticălosu' și furăciosu' liviuuuu negoitză ("omu' fără fatză" cum îmi plăcea mie să'i zic) cu acest plin de însușiri - pe care d'abea acuma 'ncepem să le descoperim - robeeeeert negoitză, să ne trăească!

inserez aici și'un fragmentzel dintr'un articolaș demascator publicat în gazetutza gratuită, adică gratis, a fratelui lu' robert de('l) ânjou(r) eu aici.

Şmenurile pe bani publici ale primarului sectorului 3, democrat-liberalul Liviu Negoiţă, au fost date în vileag în cadrul emisiunii „Sinteza zilei”, difuzată, miercuri, de Antena 3. O amplă anchetă realizată de reporterii Antenei 3 a arătat că majoritatea băncuţelor, gardurilor şi coşurilor de gunoi stradale cumpărate pe bani grei de Liviu Negoiţă în ultimul său mandat au fost executate de o firmă din judeţul Buzău, patronată chiar de un văr al primarului sectorului 3.

demascări - de care eu tot acum postludic aflai - în urma cărora îmi poate crește, umpic, știma și rășpectu' pentru cel dispărut (chiar, pe unde'o mai fi liviulică?), dac'o fi adevărat că șmenurile lui cu "mobilier stradal" ar fi dat cît'o pîne de mîncat și mînii de lucru eftine și proaste romunesti (deși io, la momentu' aparitziei lor, ca ș'acuma, le atribuisem - și le mai atribui încă,  unui model depășit de muncă și veatză, cel promovat de ikea, d'un parexamplu) chiar dacă pretzu' ar fi fost umflat de nu știu cîte ori, cum e obiceiu' locului.

perenitatea și indestructíbilitatea d'acum celebrelor băncutze ale fostului negoitză se pare ca nu l'au înduioșat prea tare pe actualu' negoitză, care vre să ne fakă binilii cu forcepstu', după cum se vede și din imaginea de mai jos, surprinsă tot aseară, din care se poate observa foarte clar că el a reușit să (ne) fakă să (ne) stee ceasu' pă  loc, în  sectoru' nostru aflîndu'ne încă în pline sărbători ale pomilor și poamelor dă iarnă, pă rît nou, nu cum procedează, d'o pilda, amărîtu' de primar al vienii care cică c'oprea (oprea!) luminitzele (pentru ioconomie pe vreme de criză) în timpu' noptzii în plin crăciun, după cum aflai din surse cît se poate de sigure (de la fi'mea, care se rătăcii p'acolo întâmplător in perioada aia de timp).

primar al vienii care face dese șchimburi d'experiență cu premarele nostru care este dom' gheneral oprescu, care gheneral nici el nu știe de ce i'or tot bătut clopotele'n iarna asta p'artera aia coronarian-ischemică a capitalii (magheru&co) pe care totzi primarii s'au încăpățînat s'o 'mpopotzoneze care mai de care, deși zisa artera o ajuns în așa hal de decrepitudine de tzi'i mai mare mila, cu'n trafic pietonal și de promenadă ce'l concurează pe cel de pe avtostrada soarelui si 'mniezăilor pe viscol.

întrebare:

de ce'i ploo alegătorului sau nealegătorului romun in gură?

răspuns (aproximatiff):

uite așa, d'al dreaku!