pina si io, care dupa ce'mi stersesem cu furie contul pe care mi'l facusem, la un moment dat, pe face boc, am fost nevoit sa'mi mai fac unul, ce'i drept ca unul "incognito", fara "pretini" si fara "laicuri", pentru c'altfel n'aveam posibilitatea sa m'adap din comoara putzului gindirii celor care s'au refugiat aproape in exclusivitate spre zona asta, cam prea zoster, dupa umila mea parere (si dupa gustul meu), si pe care cujetu' si mujetu' nu ma lasa sa'i ignor, asa cum poate c'ar fi meritat, dac'au ales sa intre in lumea celor care nu cuvinta, dar tasteaza toata zioa, indiferent unde s'ar afla, in aule sau pe viceuri.
fanii m'asteapta cu limba scoasa (chiar m'am pomenit c'o "apreciere", de la "unu' ratacit")...
dar io, nu si nu!
uit sa intru cu lunile "la mine" pe face-boc (iar face-boc nu uita si nu iarta, asa ca ma trage de poala hainii din cauza asta), insa asta nu ma 'mpiedica sa intru aproape zilnic, de multe ori de cel putzin de doua-trei ori, pe bliiiiin axinte, fost axintoiu, de'o pilda, ca sa nu care cumva sa pierd f'una din pisicile pierdute sau orfane din portofoliul care este deja prodigios al fostului consigliere d'albazapadoi.
cu toate ca si eu sint "pisicist", nu pot sa nu remarc o anume infantilizare a musteriilor retzelii de socializare, si asta daca e sa nu'l iau in consideratzie doar pe bliiiiiin axinte, care pare'o partida deja pierduta, daca n'o face dinadins, ci si pe ditai evroparlamentaru', cum e d-l "cristy" preda, care de cind s'a linistit, odata cu asigurarea pensioarii evropene, a renuntzat la blog si a inceput sa faca, si el, gratis, dragalasenii cam gratuite, care te fac sa dai direct in diabet zaharat.
uite ca n'am vrut sa'l adaug ca pretin pe plesu, na!
