Se afișează postările cu eticheta mark zuckerberg. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mark zuckerberg. Afișați toate postările

joi, 25 iunie 2015

sînt pufos, dar mă tantrez,
în pat cu retzeaua de sociopatizare

de la zuckerberg-ologie, dar si de la biologie (doamne, iarta'ma!) ni se trage faptu' ca majoritatea blogurilor (al meu inclusiv), au ajuns locuri unde nu se mai arunca nimic.

Site-uri ce linkeaza catre: nikuelektriku.blogspot.com


iluzia ca'n singularitatzile si'n singuratatzile (fiecare moare, pre limba lui, singur) noastre asurzitoare am putea avea parte de pretiniile celor carora nu le putem fi niciodata si nicicum pretini, ne'a aruncat, buluc, prada platformii primitive a copilului teribil care a fost odata mark.

si pe mine, cu toate impotrivirile de opereta, aussi.

dupa precedenta experientza, de acum 3-4-5 ani (nu mai tziu minte exact), cind am mai avut un cont faceboc care "strinsese" citeva sute de pretini, mai ales pe criterii d'alifilieri politice (erea vremea basismului debordant in floare), la fel ca si'n cazu' listii zet de mai sus, si pe care l'am abandonat, scurt si nervos, dupa nu foarte mult timp, de data asta, dupa mai bine d'o luna de la reintrare, "fortuita", dar mai ales fortzata, am ajuns "in pat" cu zuckerberg, adica la o pozitzie similara aleia din sah, in care, nici eu, nici zuckerberg, nu mai facem nici o miscare.

am ajuns in situatzia stinjenitoare in care am renuntzat la circa un sfert dintre cei aproximativ doo'j de pretini (unii cu statut,  nenica, nu gluma) pe care ii capturasem supt impulsul initzial.

si parca as mai renuntza la vreo doi trei.

vineri, 29 mai 2015

ferește'mă, doamne, de pretini, că de numărul lor mă feresc singur

cu toata capitularea, care pare una fara conditzii, in fatza odiosului zuckerberg, vreau sa'i asigur pe pretinii mei, elefantzii, c'acest loc, unde nu exista durere, nici intristare, nici suspin, va dainui, peste mode si afilieri culturale si politice, neabatut, chiar impotriva logicii si chiar impotriva actantzilor si a emigrantzilor de toate informele si de toate culorile, mai mult sau mai putzin decalotate, care, daca n'as proceda'n consecintza, si'ar putea imagina ca m'au invins, vrajitoarelor!

daca emigrantzii, in general, nu pot sa ma 'nvinga, ori de cite ori s'ar da ei cu curu de pamint, iata c'altzii, expatriatzi si ei, m'au invins, ce'i drept ca cam in absentza, fara drept d'apel.


marius mistretu, pe care, la un moment dat, il propusesem, nici macar in gluma, ca un catindat plauzibil si prizabil la presidentzie, intr'atit imi parea de ireal in perfectziunea lui delaepicentrala, si care, prin sirguintza si prin logica implacabila, mersese, deseori, dincolo de limite care pareau rezonabile in a cere sa'i fie respectate drepturile lui de expat, a ajuns acum, din considerente care imi scapa dar care imi dau reale motive de ingrijorare, sa ii nege unei femei, fie ea chiar si doamna adriana saftoiu, dreptul de a fi revoltata de abuzul evident al sefului ei si al nostru al tutulor atit'amar de ani.

daca iubirea pentru un personagi, care nu e departe de punctul in care poate fi declarat, fara exagerare, sinistru, te poate indemna sa revii la practicile imediat postlovilutzionare si sa aplici metoda scrierii numelui persoanei care trebuie musai detestata cu litera mica, desi, altfel, esti foarte scrufulos si harnic in a scrie cu diacritice, pentru ca numele fonctziei trecute si trecatoare a persoanei adorate s'o scrii cu majuscula, tocmai pentru a sublinia nimicnicia "paranoica" a celei pe care tu te crezi indreptatzit s'o pui cu botu' pe labe, apăi, draga marius, n'am cum sa fiu "prieten" cu tine, chiar daca, la un moment dat, compătimeam, volens nolens si doar aparent, p'aceleasi baricade.

din acest motiv, dar si pentru ca m'am uitat pe lista de zetlist a blogurilor care dadeau linkuri spre mine, din vremurile imemoriale ale basismului pur si dur (si care, in majoritate, or au intrat "in adormire", ori, doamne fereste, au dat pur si simplu coltzul), am hotarit, daca tot m'am prostituat, din punctul meu de vedere, acceptind sa intru'n turma si sa'mi fac cont la zuckerberg, sa nu (mai) cer "pretinie" la niminea (de altfel, nu cred c'am cerut'o la mai mult de trei sau patru dintre cei din actuala mea lista, dintre care doua dintre ele am confirmarea ca n'au ajuns la destinatzie, domnule zuckerberg), pentru a nu fi nevoit sa dau "unfriend", care, in sine, mi se pare un gest de un tzopirlanism infiorator.


marți, 7 octombrie 2014

'tu'te'n'berg degeaba, daca nu gratuit

de la lumea lu' gaitza, trecind prin lumea lu' banciu, constat ca esuam cu totzii, vrind sau, mai curind, nevrind, in lumea lu' zuckerberg.

pina si io, care dupa ce'mi stersesem cu furie contul pe care mi'l facusem, la un moment dat, pe face boc, am fost nevoit sa'mi mai fac unul, ce'i drept ca unul "incognito", fara "pretini" si fara "laicuri", pentru c'altfel n'aveam posibilitatea sa m'adap din comoara putzului gindirii celor care s'au refugiat aproape in exclusivitate spre zona asta, cam prea zoster, dupa umila mea parere (si dupa gustul meu), si pe care cujetu' si mujetu' nu ma lasa sa'i ignor, asa cum poate c'ar fi meritat, dac'au ales sa intre in lumea celor care nu cuvinta, dar tasteaza toata zioa, indiferent unde s'ar afla, in aule sau pe viceuri.

fanii m'asteapta cu limba scoasa (chiar m'am pomenit c'o "apreciere", de la "unu' ratacit")...



dar io, nu si nu!


uit sa intru cu lunile "la mine" pe face-boc (iar face-boc nu uita si nu iarta, asa ca ma trage de poala hainii din cauza asta), insa asta nu ma 'mpiedica sa intru aproape zilnic, de multe ori de cel putzin de doua-trei ori, pe bliiiiin axinte, fost axintoiu, de'o pilda, ca sa nu care cumva sa pierd f'una din pisicile pierdute sau orfane din portofoliul care este deja prodigios al fostului consigliere d'albazapadoi.





cu toate ca si eu sint "pisicist", nu pot sa nu remarc o anume infantilizare a musteriilor retzelii de socializare, si asta daca e sa nu'l iau in consideratzie doar pe bliiiiiin axinte, care pare'o partida deja pierduta, daca n'o face dinadins, ci si pe ditai evroparlamentaru', cum e d-l "cristy" preda, care de cind s'a linistit, odata cu asigurarea pensioarii evropene, a renuntzat la blog si a inceput sa faca, si el, gratis, dragalasenii cam gratuite, care te fac sa dai direct in diabet zaharat.



uite ca n'am vrut sa'l adaug ca pretin pe plesu, na!