joi, 20 februarie 2014

oratoria, elocintza limbută și slugărnicia erectă la romuni; azi: mircea badea, pardon, radu banciu dînd de pămînt cu tata jean, în zgomotul asurzitor al înghitziturilor în sec ale lui andy stănescu


„io, de exemplu, am vorbit aseara, si l’am facut praf si pulbere, pe tata jean. cred ca i’am razbunat pe totzi cei care ascultau, de’a lungu timpului, si care n’au devenit jurnalisti, pentru ca erau prea talentatzi, care ascultau fotbal minut cu minut, de’a lungul acestor ani, da? de caverna, ai folbalului romunesc. asa ar trebui sa vorbeasca un ziarist, dupa parerea mea, daca are un pic de demnitate in el, despre unu dintre groparii folbalului romunesc. nu sa’l treaca melancolic, asa. eeee, uite s’a intimplat! uite, vezi, fatalitate, cum erau vremurile respective. nu, nu, domnule tolontan, dumnevoastra eratzi in meserie atunci, cum bine si recunoastetzi aici, lucratzi la gazeta sporturilor. ce a facut presa din romunia sa denuntze acesti imbecili? sa denuntze aceste blaturi. sa denuntze acesti idiotzi. ce’a facut presa din romunia? ne amintim foarte bine ca n’a facut nimic. a protestat, asa, intre subiect si predicat, a mai pus o virgula pe unde nu trebuia, chipurile, ca sa’i impiedice pa sarlatani, da’ nu s’a intimplat nimic, ei au mers mai departe, da? n’au facut absolut nimic. sa nu mai vorbim de marii sefi de gazete, da? care nu numai ca n’au facut nimic, da’ s’au si imbogatzit, de pe urma acestor farsori, da? si aici atribuim relatziile cu impresarii, relatziile cu conducatorii de club, cu totzi borfasii care au investit de’a lungu timpului in folbal. si noi ce’am facut, domn tolontan? ne’am uitat la ei cum merg si se imbogatzesc, se plimba prin toata lumea, fara sa’i denuntzam? nu stiu daca’i asa de corect. asa ca lasatzi’ma cu vegetarianismu si cu carnivorii, ca nu’i deloc asta problema in discutzie aici. este problema acestei bresle care a trait intr’o lasitate perpetua, in totzi acesti ani, pentru ca, nu merita sa riste, era - cum sa spun? – prea inutil riscul asta, cind viatza ta putea sa mearga linistita mai departe. nu venitzi sa’mi spunetzi de anchetele care se fac astazi, ca eu nu despre asta vorbesc. vorbesc despre furturile de atunci, da? anchtele astea de astazi cu monica ritzi-pitzi si cu mai nu stiu eu cine, si cu gala bute si cu... sint frectzii pe linga blaturile care s’au facut in folbalu romunesc, care erau constante, tata!”

video

„io am fost unul dintre putzinii, daca nu singuru’, de cind am intrat in presa, si asta trebe sa stie domnu tolontan, ca doar pasii nostri au fost comuni, in vremea respectiva, am fost unu dintre putzinii, care a zbierat neincetat in fatza acestor banditzi care au condus folbalu romunesc, ba, si am facut’o cit am putut, peste tot, a se vedea tot ce am scris despre ei, ca nu l’am laudat vreodata pa unu. stitzi de ce dom tolontan? si eu aveam mize de cu totu alta natura. mie mi’ar fi fost mult mai comod sa tac, sa’mi vad de ale mele, sa’i fie mai bine familiei mele, prietenilor, gagicilor, s.a.md. de ce sa ma bag in toate prostiile astea, cind puteam sa ma duc linistit sa’mi vad de’ale mele? da’ am facut’o pentru ca asa e firesc sa fie. si prefer sa am numai dusmani, decit sa am prieteni de’un asemenea nivel, sau de’un asemenea caracter. e, asta am ales sa fac. pentru ca mi’ar fi fost si mie foarte, foarte usor sa fiu un culant ditr’asta, unu’ care nu spune niciodata nimic, ca ma pricepeam si la asta. credetzi ca limba de lemn e atit de dificil de intzeles sau de practicat? as fi putut sa fac asa cum au facut din vremea respectiva. sa tac, sa’mi vad de ale mele, sa’mi iau banutzu’ si sa ma duc acasa. si eventual sa’i injur, ca pe timpurile lui ceausescu, pe sub plapuma, pe oamenii folbalului romunesc. vezi doamne, sa nu ne auda vreunul, ca ne pierdem clientzii. am ales sa nu fac asta, si exact acelasi lucru il fac si astazi. vedetzi ca, pina la urma, m’am descurcat? chiar nefacindu’mi  niciodata – ba, da’ niciodata! – nici un prieten din mafia asta, si neapelind niciodata la nimeni. vedetzi ca m’am descurcat chiar foarte bine? astazi, datorita conjucturii, ca sa’i spun asa, sint net peste totzi cei care lucreaza in presa de sport, care au ajuns sa traiasca de pe o zi pe alta. uite ca mie imi merge foarte bine, nefacind niciodata nici cel mai mic compromis. da! nici cel mai mic compromis cu nimeni.”


pisi cu post-data, ca sa fie tot cu pata, sau cu plata:

cu toate ca n'am rivnit ni-cio-da-ta la nobilu statut de giurnalizd, printre altele si pentru ca nici statutu de analfabet nu mi'e strain, am hotarit sa exersez o portzie de dictare de la banciu, proba suprema cu care ii amenintza acelasi banciu pe colegii lui, giurnalijdii, aia care n'au putut beneficia de aceleasi conjuncturi favorabile precum domnia sa, pentru a le demonstra, deci, ca sint, cum spuneam, niste analfabetzi.

Un comentariu:

PTC spunea...

Interesante vorbe!

Trimiteți un comentariu