cultură de massă horror

tot incercind in seara asta sa fug de supt auspiciile sinistre ale match-ului de folbal la vax, romunia - hungheria, am dat, de doua ori, peste'un reportaj (o data, cautind cascaval, la telejurnal, pe tvr1, si o data, nici eu nu'mi explic de ce, pe tvr 2) care probabil ca facea parte dintr'o serie "salvatzi cinema favorit!".

pentru c'oricum sintem totzi in aceeasi farfurie, vorba adei milea, iar cultura de masa nu mi'e straina (tocmai ma sculasem de la masa), mi'au sarit in urechi, si d'abea dup'aia in ochi, invinetzindu'mi chiar unul, cuvintele unui moshulica nervos, din genul alora care strigau (mai striga?) pe la cozi ca "sa se dee doar cite unul ca s'ajunga la totzi", care fusese adus intre ruinele fostului cinematograph ca sa'si manifeste revolta, iar el si'a manifestat'o cit se poate de cultural, zicind ca e intolerabila starea in care'a ajuns cinemaul unde el a vazut "casablanca", tehnicolor si cinemascop (sau panoramic?).

nesigur pe mine, ca totzi semidoctzii carora cunostintzele capatate la "vrei sa fii miliardar" nu li s'au sedimendat indeajuns, m'am repezit la goagal ca sa'mi verific acumularile.

si nu, nu, nu!

cel putzin varianta pe care putea s'o vaza mosu' la "cinema favorit", n'avea cum sa fie technicolor si nici panoramic!

deci, tevereul lui stelica tanase nu se lasa de manipulari ordinare, nici macar in campagnia electorala!

rusine stelian tanase!

rușine klaus iohannis!


******************

si tot culturala:

s'a intors dan andrei aldea

diacritica

o pizdulice de la evz are inspiratzia sa'i ee un interviu unuia "fara zahar", ceea ce constitue, in sine, o performantza, pentru ca 'nseamna c'a auzit de existentza lui.

nu acelasi lucru s'ar putea zice despre ea c'ar sti de existentza lu' gogol si a operei lui

Bobo (Burlăcianu - fara zahar - nm) cochetează de ceva timp cu o formă de teatru care a prins, în mod surprinzător, la public. Este încă ”un pasager clandestin” al acestei arte, după cum spune el, dar provocarea îl face să accepte rolurile pe care i le propune Ada Milea. Colaborarea dintre cei doi a început cu adaptarea lui ”Don Quijote”, piesă pe care ”Ada o tot îmbracă în haine noi, să nu se plictisească în aceeaşi formă” şi care încă se joacă, după mai bine de şase ani de zile. De curând cei doi au adaptat şi ”Naşul”, de Gogol într-un spectacol la fel de inovator în regia lui Alexandru Dabija.

FATAAAA, Naşu' (b1 - 10tv) e plecat in conced, sa stii!

pentru ca a repetat de citeva ori asta cu  ”Naşul” de Gogol ma baga la diverse idei; d'o pilda ca, s'ar putea, sa nu fi fost fatza-n fatza cu hartistu',  astfel incit raspunsurile astuia sa'i fi venit in scris, pe mess ori pa meil - de ce nu? - fara diacritice, adaptarea producindu'se ulterior, desi'm pare improbabila chestia cu trestia ca s'ar da "bobo" - fara zahar mare vedeta.

daca s'au intinit fatza'n fatza, eventual la o terasa din centru' historic, inseamna c'a vorbit hartistu' fara diacritice?

pentru usurarea muncii pe viitor, stiind foarte bine ce munca imposibila au copchiii astia in asa zisa ziaristica, i'as recomanda fetii sa'i ee un interviu si hartistii din medalionu' de mai jos

(stiu, sint prea rau!)

ceausescuuuu, n'a murittt!