unu decemvrie cu presidente'n contumacie

dupa ce c'avem o ziua natzionala plasata neinspirat si neconvenabil pentru picnicuri cu mici si bere si nerecunoscuta ca atare de catre o masiva minoritate autohtona, iata c'am ajuns ca si presidentele repede varsatoriu de lacrami la drapelu' tricolore, si mare iubitore de uniformi militare, sa fuga de ea ca de dracu'

Băsescu, 1 Decembrie în Kazahstan
Autor: Florin Ciornei

De ziua naţională a României şeful statului se va afla în Kazahstan unde va participa la summitul OSCE.

Preşedintele Traian Băsescu nu va participa pe 1 decembrie nici la parada militară de la Arcul de Triumf din Bucureşti, nici la manifestările de la Alba Iulia, ambele organizate cu ocazia Zilei Naţionale a României.

Şeful statului se va afla pe 1 şi 2 decembrie în Kazahstan unde participă la summitul Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE). Astăzi, înainte de a ajunge în Kazahstan, Traian Băsescu a făcut o vizită neanunţată în Afganistan la trupele româneşti dislocate în zonă.

Ieri seară, preşedintele a oferit cu ocazia zilei naţionale a României o recepţie la care au partcipat reprezentanţi ai instituţiilor statului precum şi reprezentanţi ai ambasadelor.

Pe 1 decembrie 2009, Traian Băsescu, aflat în campania elctorală a turului 2 pentru alegerile prezidenţiale, a participat la parada militară de la Arcul de Triumf din Bucreşti. Ulterior, şeful statului a participat la manifestările organizate în sectorul 2 de primarul Neculai Onţanu.

fak pariu

pe o bere marca "noi sintem rumuni", singura ramasa pe piatza, ca in urmatorii zece ani, daca nimica nu se'ntimplă, si nu vaz cum s'ar putea 'ntimpla, o minune, un asteroid de platina cazut peste cartieru' primaverii-halta glina city-gara progresu', ceva, vom fi batutzi la curu' gol, ca capitalism, nivel tecnologic, nivel al educatziei, sanatatzii, sanitatzii, de catre urmatoarele tzari si teritorii:
cuba;
rep. populara democrata coreeana;
transnistria;
tzinutul săcuiesc;
etc.

cine'ndrazneste ?

am aflat ca

Sistemul ticăloşit suntem toţi
Andreea Pora
Politica

România e ţara în care doar înjurăturile îşi păstrează mereu sensul şi actualitatea.

O zeamă gălbuie, cu miros de varză murată uitată în butoi vreo doi ani, se scurge leneşă pe caldărâm. În mâzga lipicioasă rămân prinse câteva oase de pui, la care se reped hămesiţi doi căţei, în timp ce pe parbrizul unui Citroen aterizează graţios, purtate de vânt, câteva pagini dintr-un caiet dictando şi un dres deşirat, culoarea piciorului. Claxoanele furibunde nu reuşesc să acopere zgomotul tomberoanelor izbite cu furie de marginile maşinii de gunoi Urban SRL. E 7,30 fix şi nicio forţă din univers nu poate întrerupe ritualul dimineţii bucureştene, cu blocajul şi nervii lui. La radio se anunţă că un clan descinde la Terapie Intensivă, bate asistentele şi ia acasă, cu pat cu tot, muribundul care le aparţine. Nimeni nu depune plângere, de frică.

Un fante cu BMW omoară în bătaie un bătrân care nu se mişcă suficient de repede pe trecerea de pietoni. Indignarea publică se consumă rapid, în bârfele din faţa blocului. Doctorul Ciomu are liber la hăcuit organele masculine şi declară senin că ştie el câţiva directori de spital care l-ar angaja imediat. Nimeni nu pare surprins, normal, asta-i ţărişoara. Alt doctor, Brădişteanu, şi-a recâştigat cele 4 milioane de euro furate şi drept mulţumire i-a scutit pe toţi demnitarii de povara declaraţiilor de avere.

Protestele se sting repede, de chestiune se vor ocupa politicienii. Peste 20% dintre judecători se înghesuie să iasă la pensiile care sar binişor de 1.500 de euro pe lună. Invidie, „vrem şi noi“, scuze, „nu-i firesc să-şi asigure bătrâneţile?“. CSM e ferm în a spune că proaspăt pensionatul Costiniu este un model de etică profesională şi că e bine să faci sluj în faţa lui Voicu. Petiţia magistraţilor devine un document clasat în marele dosar al „reţelelor“, lucru care se ştia dinainte. O gravidă în 7 luni moare în spital, se va face anchetă, la CFR 2 cad capete, supravieţuitorii infecţiilor se bucură. Toată lumea descoperă şi e de acord că sănătatea e în colaps, ca şi educaţia de altfel. Scandalul trece, colapsul rămâne. Primarul unei comune îi sechestrează pe procurorii şi poliţiştii veniţi să-l prindă în flagrant. Consătenii zâmbesc amuzaţi, a dracu’ pielea pe el.

Comisia de acreditare a spitalelor bate pasul pe loc, aşteptând să se stingă scandalul infecţiilor intraspitaliceşti. ANI nu mai are ce aştepta, discuţiile s-au mutat în parlament, locul unde se îngroapă articol cu articol orice zvâcnire de anticorupţie. Societatea civilă îşi îneacă amarul în comunicate. De Legea educaţiei se ocupă, cum ştiu ei mai bine, sindicaliştii şi clanurile universitare.

Între timp, deficitul bugetar creşte, PIB-ul descreşte şi clasa muncitoare la stat iese în stradă. Grecia, Portugalia sau Spania sunt departe, în Europa. Şi, oricum, România e ţara în care atât greşelile altora, cât mai ales cele proprii sunt făcute ca să fie repetate. România e ţara în care doar înjurăturile îşi păstrează mereu sensul şi actualitatea. Lucru valabil însă doar pentru cei care nu se mulţumesc să contemple mioritic dezastrul. Majoritatea.

Indiferent însă de atitudine, de numărul sau amploarea nemulţumirilor, de lista eşecurilor, există un lucru care uneşte. Un indestructibil consens naţional: nu e nimic de făcut. Progresul există doar ca să ai de unde da înapoi. Nu (mai) e nimic de făcut pentru că „sistemul“, oricare ar fi el, se autoconservă. De ce e sănătatea în colaps şi spitalele au devenit un loc în care intri doar după ce ai aprins câteva lumânări la biserică? Pentru că „sistemul“ s-a opus, se opune şi se va opune oricărei reforme.

Este răspunsul unanim al tuturor celor implicaţi: miniştri, autorităţi, directori, medici şi pacienţi. De ce educaţia s-a transformat în poligon de încercări şi nicio schimbare de esenţă nu a fost dusă până la capăt? Pentru că „sistemul“ nu vrea. De ce justiţia este coruptă şi ineficientă? Păi, „sistemul“ a blocat totul. De ce nu avem descentralizare, agricultură, autostrăzi, turism, lustraţie şi cam tot ce au ceilalţi? „Sistemul“, bată-l vina!

Constantinescu s-a declarat înfrânt de „sistem“, politicienii şi guvernanţii se luptă cu „sistemul“ , Băsescu a vrut să învingă şi el „sistemul ticăloşit“ şi, practic, nu e român care să nu ducă micul sau marele său război cu „sistemul“. Cum nimeni nu a reuşit încă să triumfe asupra lui, devine argumentul ideal pentru toate eşecurile. Cauza răului, a stagnării şi moştenirea lăsată urmaşilor. Transformat în concept filosofic, „sistemul“ nu mai are legătură cu nimeni. Este o fatalitate. Aşadar, poate fi înfierat la liber.

Din cine este însă format „sistemul“? Întotdeauna din alţii. Vinovat nu este medicul care continuă să opereze, deşi ştie că sala este infestată cu stafilococ auriu, ca să dau doar un singur exemplu, ci „sistemul“ cel mare, ticăloşit până la rădăcină, subfinanţarea, hoţii din minister, politrucii cu firme care căpuşează spitalul. El, medicul, nu este nici măcar o rotiţă. Pe de altă parte, tot el spune emoţionat „omul sfinţeşte locul“. Zicerea este în oglindă cu „sistemul nu suntem noi“. Adică, nu el trebuie să „sfinţească locul“, ci altul. Când poate să salveze aparenţele, e însă ideal. Adică, atunci când „sistemul“ funcţionează fără sincope, fără tragedii şi necazuri mari, el este „sfinţitor“ ca imagine publică şi intimă, când nu, bagă sub preş sau dă vina pe „sistemul“ cel mare.

Şi uite aşa, ticăloşia cea mare merge mână în mână cu cea individuală. „Sistemul mare“ se menţine şi funcţionează, prin acelaşi mecanism prin care a supravieţuit comunismul, bazându-se pe „sistemele mici“. Adică pe noi toţi, nu pe alţii.

EU: atit ?

decompensarea mamii lor, rrromaniiia

aceasta imagine, latura a unui "cub" publicitar ce troneaza intr'o intersectzie a sectorului lu' negoitza, sta acolo de la 'nceputu' campaniei electorale, si nu cred ca reprezinta vreo mishculatzie a inamicilor lu' basescu, parte a campaniei negative, gen "traitzi bine ?"

o "opera de arta" din seria felix tataru, probabil.

pe linga portretu' asta, din care zimbeste (cam timp, dupa gustu' meu !) un basescu avind cornitze si, parca, niste coltzi de vampir (ce daca e o iluzie optica bine gindita formata din fantele anti-vint ?), trec zeci de mii de cetatzeni votantzi zilnic.

asa ca pe mine nu ma mai  streseaza rezultatele dupa primu' tur, foaaarte ciudate, fie vorba 'ntre noi, ca nime' nu poa' sa'mi spuie mie ca referendumurile au trecut cu 77-88 % iar basescu abia depasi cu juma' de musteatza pe marele pastirnac.

miroase de pute !

nu stiu ce sa pun in balantza: sa fie tradare (iubesc tradarea, da'...), sau simpla, si bubuitoare, prostie ?

echipa peledista actzioneaza absolut abulic.

cind vezi miscarile lor zici: "lasa'i dom'le ca stiu ei ce fac !" sau "tre' sa aiba ei un plan, nu se poate altfel !"

asa a fost cu primaria capitalei pierduta in fatza unui personaj a carui greutate electorala o vedem acu' cu totzii.

asa a fost cu iesirea pesedistilor de la guvernare, atunci cind vedeai cum masele largi pedeliste, din organizatziile judetzene, se pronuntza, rind pe rind, pentru aruncarea pesedacilor afara, de te si intrebai de unde atita vigoare la neste mameluci, cum se dovedisera pina in acele glorioase momente. apoi, odata pesedacii plecatzi, aproape peste noapte, se ocupara  o gramada de posturi dind senzatzia de maxima coordonare.

se parea ca se pregatesc de o guvernare luuunga.

pareau ca au shusta aranjata, nu se putea altfel !

ca, peste doo saptamini, sa se trezeasca cu guvernu' trintit.

cu toata combinareala unor videanu si blaga...

asa si guvernu' croitoru...

guvernu' negoitza, prin repetitzie, nu e decit o parodie trista.

si inutila.

barem ai'laltzi, in toata ticalosia lor, lucreaza "ceas"

asa ca io crez, cu tarie, ca partida e cam perduta, desi, la ce vremuri vin, nici macar nu'i intzeleg pe oamenii astia de ce se bat pe cadavru' tzarisoarii.

lastzi'i, bre, sa vada lumea ce le poate pielea si astora...

impăunesc si'mi pare rău

paunescuiesc pe plaiu' dacia felics, filiala intact


Bilanţul pe care şi l-a făcut preşedintele în faţa Parlamentului a bucurat pe toată lumea prin reamintirea faptelor de arme, a viselor şi a ficţiunilor sale liderului.

(bilantz cu atit mai apreciat de totzi dusmanii presedintelui, printre care se numara, mai nou, si apreciatul bard/ă de partid si de stat.)

Totuşi, în avântul său retoric reînviat (adica, daca a avut vreodata vreo inclinatzie retorica, aceasta i'a murit, intre timp), dl Băsescu a uitat câteva dintre realizările sale cele mai semnificative (tentativa de ridiculizare prin invaluire).

E drept că intrarea în Europa era opţiunea întregului popor român, împlinită de guvernarea anterioară (si de pesede, care, impreuna cu penele-pece, s'a straduit din tozi bojocii s'o sprijine pe doamna Macovei, ce se legana, singura, pe craca guvernamentala). Tot aşa de exact este să recunoaştem că succesele economice ale perioadei nu au fost obţinute de Traian Băsescu împotriva lui Călin Popescu Tăriceanu, ci din contră (adica, pentru neinitziatzi, marele premieru' taricelu' a aparat, cu ghiare, dintzi, si alte anexe, economia romaneasca de spoliatoru' natzional, lucru cu atit mai evident in zilele noastre).
Conform logicii sale de fier forjat (spre deosebire de cea a autorului, care e de sirma ghimpata), prezidentul (cum bine îi zicea judecătoarea cu nume rezonant la cel doamna Pivniceru) (se naste, incet - incet, un cult al personalitatzii judecatoarei comsomoliste printre reprezentantzii politici antedeluvieni, si nu numai) şi-a făcut nedreptatea de-a nu se referi la următoarele vârfuri ale carierei sale (dovada peremptorie ca, de fapt, subiectul n'a avut nici un succes pe plan profesional):

1) Mai ales că dumnealui a romanizat Dacia, căreia, cu multă aplicaţie, i-a zis şi Logan ;

(se'ntzelege ca basescu n'avea cum sa romanizeze dacia, el fiind, dupa cum bine se stie, tatar, apud adrian severin);

2) Traian Băsescu este Ştefan cel Mare, dar n-a declarat-o, pentru că s-a temut să nu-i vină la plată prea multe pensii alimentare;

(cu alte cuvinte, departe de a fi la fel de mare ca stefan cel mare, a fost la fel de futacios, daca nu mai rau)

3) Dumnealui este Mihai Viteazu, dar n-a insistat asupra acestui detaliu ca să nu se certe cu UDMR;

(e clar: secuii 'i vor taia capu')

4) Dumnealui este Horia, Cloşca şi Crişan, n-a vorbit despre asta, căci pe vremea aceea nu era permis pluripartitismul. Dumnealui este şi roata;

(basescu e'n toate, si-n cele ce miine vor ride la soare)

5) Dumnealui a pornit şi a câştigat Războiul pentru Independenţă de la 1877, dar i-a dat Regelui să rostească replica "Asta-i muzica ce-mi place" după ce i-a lăsat tunului libertatea de a trage;

(nici macar tunuri nu se pot trage in tzara asta fara basescu)

6) La Revoluţia de la 1848, Traian Băsescu n-a participat, întrucât nu i-a dat voie şeful său de şantier, Noe;

(sefu' cu arca, din aceasi bransa cu basescu, si'a manifestat spiritu' tutelar, ca sa nu spun tzutzelar)

7) T.B. ar fi fost şi la Răscoala de la 1907, dar venea de la un bal şi nu s-a trezit la timp să pună foc palatelor CDR;

(se reitereaza sabloanele de mare scandalagiu malefic, si betziv)

8) A fost dorit şi a dorit el însuşi să participe la Marea Unire de la Alba-Iulia, pentru a promova Declaraţia Tătarilor din Murfatlarul Dobrogei, dar nu a găsit mijloc de locomoţie să ajungă la Alba, aşa că, dacă nu se ferea, îl prindea ziua de 23 august 1944 pe lacul Sutghiol, cu bărcuţele, şi-l putea lovi;

(pe linga ca se rintareste certitudinea apartenentzei alogeno-tatare a lui basescu, se face si asociatzia cu podgoriile murfatlar care i'ar fi putut imprumuta subiectului caracterul de mare consumator bahic; si din cauza acestui lucru, ne'a inrautatzit relatziile cu germania, alasca, noua caledonie, tzara lui nabucodonosor, pe o perioada nedeterminata, odata cu intoarcerea nelegiuita a armelor la 23 august 1944)

9) A fost trimis la Anvers ca să implementeze capitalismul în Ţările de Jos, dar dosarul său de simpatie pentru serviciile democratice de informaţii din Occident s-a pierdut;

(se certifica prin prezenta ca numitul basescu traian a participat la activitatea de spionaj impotriva aliatzilor nostri naturali, tzarile nato, de partea compromiselor structuri informative ale uniunii sovietice);

10) A vrut să fie el Nicolae Ceauşescu, dar nu a avut loc de Petru Groza, de Gheorghiu-Dej şi de Ana Pauker;

(adica ar fi vrut sa fie personajul cel mai pupat in cur de catre adrian paunescu)

11) Pornise pe calea baletului, dar nu l-a lăsat Petre Roman să se afirme şi el nu s-a lăsat până când nu i-a oferit lui Petre Roman marea debarcare;

(abscons zis, dar e clar ca e de rau, ca nu l'a lasat pe petrica roman sa nu'si urmeze chemarea spre liberalism)

12) A făcut toate reformele agrare, când într-o parte, când în alta a brazdei;

(din ce in ce mai abscons, cred ca a consumat ceva intre timp)

13) Era pe punctul să facă şi reforma Mării Negre, dar s-a împiedicat de un lac rusesc;

(a vrut sa dea si marea neagra la reforma, ca sa poata s'o vinda, noroc cu rusii)

14) A dezvoltat relaţii de caldă posesiune cu toţi licuricii. Dar licuriciul cel mare de peste gârlă i-a refuzat un drum la el în grădină şi i-a băgat un ambasador (bun cunoscător al situaţiei) în ochi;

(se vede pornirea de gelozie, ca din partea unui mare practicant al felatziei, plus complexele de tip oedipian, in urma unor traumatisme petrecute in frageda tineretze, undeva, in fundul gradinii parintesti)

15) A participat cu dăruire patriotică şi cu acelaşi hohot de râs la toate botezurile, nunţile, înmormântările şi restul parangheliilor, cu excepţia parastasului propriului său regim pe care deocamdată n-a reuşit să-l organizeze;

(regim ce se putea sa fie si de slabire, pentru autor, asociat cu o minima constintza a propriului handicap, de a nu se putea bucura de fericirea altora, fara incercarea de a'i subordona, dirija, supra taxa);

16) A făcut toate reformele de care era nevoie: kilometrul e mai lung la ducere decât la întoarcere, kilogramul e mai greu când dai şi mai uşor când iei, nimic din ce promiţi nu trebuie să şi faci. Lâna e la fel de grea ca plumbul;

(sacosa din portbagajul jepului, cu care urmeaza sa lovesti, si sa ucizi, trei persoane nevinovate, e la fel de grea);

17) A încăierat pe toată lumea cu toată lumea şi de aceea vrea să concureze la Premiul Nobel pentru pace;

(premiu ratat, la mustatza, de catre idolul lui adrian paunescu, cel pacificat cu floarea'n gura la tirgoviste);

18) A încurajat tot felul de apa-ridzi şi dispa-ridzi;

(foarteee tareee ! domnu' paunescu, aveam pretentzii, ce naiba ! n'a sarit ritzoaica deloc la cap ? un cenaclu subventzionat, ceva ? nimic ? nenorocitaaa !)

19) A cultivat turismul şi futurismul, mai cu seamă că futurism e un alt nume al ştiinţei viitorului;

(iar se leaga de priapismul lui basescu, si de relatzia futurologica cu ministra turismului, certificata medico-legal de doctorul ciomu)

20) S-a zbătut eroic să-i bage pe Ion Iliescu şi pe Adrian Năstase în puşcărie, dar l-a împiedicat rigidul stat de drepţi;

(ei, asta'i durerea ce ne doare ! noroc cu statul de dreptzi pivniceresc)

21) Nu s-a decis dacă va mai candida sau nu, dar, în fiecare zi, merge din om în om, să-i convingă să nu-l aleagă.

(impreuna cu numerosii militzeni, profesori, invatzatori, preotzi, ce vor incerca contrariul)

22) Traian Băsescu este trecutul, prezentul şi mai mult ca perfectul României.

(noroc cu mostenirea lasata acum douazeci de ani, de cineva, nemuritorul ctitor, carpatziul gindirii, fara filtru)

Acestea n-ar fi decât câteva dintre perlele din coroana băsesciană, pe care domnia sa nu trebuia să le neglijeze. Dacă a spus dumnealui că i se datorează creşterea economică din perioada Tăriceanu, pe care tocmai îl dădea afară din două în două săptămâni, pe motiv că nu merg bine lucrurile, de ce să nu recunoaştem că Traian Băsescu este cioplitorul care a făcut "Babele" din Bucegi şi doinitorul care i-a suflat lui Alecsandri poezie populară?

(am lamurit odata problema, incepe sa se repete, devine obositor, nu'si da si singur seama ?)

Ne lipseşte bărbăţia de a recunoaşte că este singurul şef de stat care, întrebat la o emisiune de televiziune despre Imnul Naţional, n-a reuşit să spună măcar o strofă, cuvânt cu cuvânt din el.

(domnu' paunescu, pai ce facetzi domnule ? facetzi o grava confuzie: asta a fost inainte de a fi basescu presedinte... si'apoi chiar dumnevoastra v'atzi pronuntzat, intr'o lunga serie de emisiuni, pentru schimbarea imnului natzional, sau macar pentru o simplificare a textului, prea lung dupa parerea d'voastra; devenitzi inconsecvent, daca nu paranoic)

Aşa ceva e un fapt oarecare? Au existat români care au murit pentru că au recitat ori au cântat "Deşteaptă-te, române"

(incercare penibila de permutare a tuturor neimplinirilor natziei asupra persoanei fizice basescu, ajuns, intimplator, si tragic, prezidente)

Iată că domnul preşedinte Băsescu tocmai de-aia trăieşte, pentru că nu ştie.

(cine stie cunoaste)

Nu ştie imnul, va­lorile ţării, culturale, ştiinţifice, politice. Acestea l-ar putea încurca, atunci când el dă impresia că e foarte familiar cu toate. Şi hohoteşte întruna.

(aceste cuvinte ne doare)

Nu se ştie, în peisajul în care se află, de care dintre amănuntele pe care le vede râde. E drept că au cam început oamenii să-l întrebe cum e cu trăitul bine,

(pai traiesc bine aia care mai iau si'un surplus de'njuratura de la mogul, ceva maruntzis de zeci de mii de ioro)

dar dl Băsescu mai are încă multe de mărturisit despre existenţa sa bogată în fapte de arme (nici o aluzie la muniţia din zvonuri).

(faptele de inalta tradare, trafic de arme cu teroristi, la fel ca idolu' lu' matale ? pai nu'l mai suspendatzi o data ?)

Ca să-l putem cu adevărat evalua, ar trebui să ne amintim de reacţia unora dintre realităţile care i-au stat cel mai mult în preajmă: vapoarele, unele dintre ele izbucnesc în flăcări, iar altele pur şi simplu dispar.

(dispar ajutate si de fostul - actualul - protector al d'voastra, domnu' vacaroiu, si de prietenul spaga michi, un adevarat mecena)

La fel şi noi, oamenii, noi, concetăţenii săi, noi, cei care îl rugăm să nu ezite şi să ne mai povestească, să-şi atribuie tot ce do­reşte, să ne amintească întâmplări şi gânduri, să ne mintă cu patos, să ne mai întărească în convingerea că însăşi coborârea omului din maimuţă s-a petrecut sub privirea blândă a acestui actor care, de atâtea roluri câte a jucat, nu mai ştie nici el cine e şi trebuie să cheme laboranţii pentru a-l identifica în unicitatea sa tainică.

(cu nervii la pamint - serie noua)