vineri, 5 aprilie 2013

pra(g)matism,
saaau,
cum să ne
scărpinăm
în fund
cu mîna stîngă
la urechea dreaptă?

nu mai stiu cum arata laiv clovnu trist pre numele lui mircea badea, din puru si simplu motiv ca nu mai am coragi sa'i accesez mutra nici macar cu sonoru dat pe mut, pentru a face f'un instantaneu, ceva, cum am facut aseara, calcindu'mi pe ficat si fere, intrind, pentru citeva clipiri de geana, preste emisia de dejectzii bube si puroi a pastbaptistului de zioa de dupa, asa ca nu am decit ecouri indirecte despre ce a mai comis ipochimenosu inamic al grasimii.

am intzeles c'ar fi intrat definitiff in opozitzie, opozitzie inclusiff la pontosu prim ministru, pe care l'a bagat, la gramada, in tagma basistilor care merita corrrectzii fizice din parte'i, alaturi de plesu, liiceanu, patapievich & samd, fapt ce nu'l 'mpiedica sa se usuce si sa se mumifice, constat vazindu'i niste poze recente, odata cu 'naintarea'n virsta, precum exponatele alea de la muzeu' antipa care produc scandal zilele astea.

tartoru si caftangiu lu felics a ajuns, cu mare usurintza, idol al multzimilor si calaretz fara cap al audientzelor teve, imprejurare care ni l'a stricat, se pare ca ireversibil, si pe banciu, care alearga gifiind, cu citeva ture handicap, si doar cit o sa mai fie duduka in stare sa'i asigure o sponsorizare, sa'l priza din urma, macar in ce priveste ego-latria si mirlania.

asta'i iepoca, astia ni's heroii, pra(g)matici, nievoie (mama nievoie) mare, cum ni's si politrucii, care, pentru binilii (binilii 'nvinge!) tzarisoarii, fac compromis dupe compromis, cum facura si prezidentele diktatore cu prim ministrul xerox, 'mpreuna sau séparé, se pare, in legaturica cu coana justitzika, sa moara ma'sa, ca mai bine sa moara ma'sa decit sa la moara mama lu procest verbal, cheste care ne devoaleaza pe deplin de un' devenii asa o mare suparare mare pa diktatorele cin' nu esii duduka lui la lucrarilii conventziii partidutzului lui fost de suflet, actualimente nici ei nu mai stiu ce's, suparare provenita din aparenta imposibilitate de a se tzine de cuvint si de a bifa un punt din protocoalele secretze ale 'ntzelptzilor raionului, de partid, original fesene, si stim cu tontzii cit de nervos poa' sa fie safu cin' nu poa' sa'si respecte cuvintu' dat, aproape la fel de nervos ca atunci cind e atacat la honoarea lui de apevist, pa veatza, al duduchii.

honoarea lor de barbatzi da stat e pe cale sa ne bage, pe nesimtzite, cum merita o asa natzie da nesimtzitz, cu oistea'n gardu antenii trei, care o prins, din mers, exuberant si chiuind, trinu aparut oportun in cale, felicsitzii putind fi - ce poate fi mai dixtrativ si reconfortant? - si calare si pe gios, si la putere, cit s'o putea, si'n opozitzie, ca vin vremuri si mai grele, iar soarta lor putea fi asemenea alora de la fosta "academie catzavencu" care or intrat in vrie, debusolatzi fi'nd, odata cu ajungerea cedere la putere, ca doar nu mai avea nici un chichirez "sa tzii" cu aia de la putere, mai ales daca astia sint catastrophali, si la noi totzi sint catastrophali ajunsi la putere.

d'atita pragmatism pesedisto-basescian, l'o podidit singele pa nas, de emotzie, pina si p'atit de pragmaticu' d-l viitor, d'acuma, aproape sigur, prezidente antenescu, care atita astepta, sa'i sufle vint din pupa'i'as, si mai puternic, oficina ministerului propagandii cu propagandisti in fatza carora tremura tot puetu si puletu'n floare al conducerii actoale, si nu numa, ca s'ai'laltz, tremurau la fel, si - iata! - se vede acuma, aveau de ce sa tremure!

vazind, si facind, atitea miscari pragmatice te si 'ntrebi daca nu erea mai bine, si nu erea tzeara mai cistigata, saraca, daca diktatoru  facea miscarea pragmatika a 'mpacarii cu felicsiotu, 'naintea lu antenescu, ca poate asa nu se nastea si nu prindea atita putere si putoare monstroasa constructzie din baneasa




daca n'avu diktatoru vizionarismu respektive barim  acuma poate le da 'mniezo mintea da pa urma si samintza'n coae s'aplice procedura oteve si antenii trei&co, c'altfel nu'i vaz bine p'astia de facura compromistu care compromite.



*******
avansarea 'nainte a lu morar, la ccr, imi aduce aminte de sutu'n dos aplicat lu patapievich, ca sa'i faca vint de la csas, unde incepuse sa'l jeneze, pe la cusaturi, pe diktatore.

rindu' trecut a esit bine!

*******

comedia bufffa a miscarii din tur si retur popolare are, se pare, printre altele, menirea d'a decredibiliza, ineluctabel, orice tentativa viitoare de ceva cheag, altu decit cele doo orpheline ale puterii actoale, care se vor bifurca, cit de curind, din trunchiu useliot, pe masura ce vor fagocita resturile buldogo-duduchesti ale pedelelei, carei pedelea tot diktatorele i'o mincat capula pestele se'mpute.

daca pina si bliiiin axinte o ajuns (!) la conclozia ca ponta o sa fie urmasu favorit al diktatorelui, e clar!

saracii mru si neamtzu, nu si'au dat sama la timp ca nu mai fac parte din scenariu radiophonic pentru copii prosti!

*******
UPDATA (tot lata)


Băsescu e cu Ei

Otilia Nutu aprilie 5, 2013 AdministratieJustitie/Ordine publicaReactie rapida
Deocamdata nu sunt comentarii 1 Vizualizari
Pentru USLiști: nu simt nevoia să explic de ce am fost “băsistă”.
Pentru “băsiști”: nu simt nevoia să explic de ce sunt contra lui Băsescu acum.
Explic doar pentru oamenii normali la cap.
Astă-vară nu mi-am permis vacanță. Am scris zi și noapte articole, plângeri către UE, plângeri la ziare străine, mesaje către toți oamenii pe care îi cunosc din Comisia Europeană, FMI, Banca Mondială, am ieșit în fiecare seară timp de vreo două luni în Piață (Victoriei), am strâns semnături, am făcut tot ce m-a dus capul, atâta cât m-a dus. Nu pentru că eram cu Băsescu, ci pentru că eram contra loviturii de stat dată de penalii care vor să scape de justiție, eram contra celor care voiau să desființeze instituțiile statului de drept. Contra celor care vor să ne scoată din UE.
Conjunctural, m-am nimerit să fiu de aceeași parte cu Băsescu. Ba chiar am fost cu Băsescu tocmai împotriva lui și a prostiilor din capul lui: am încercat să-l conving (prin cine s-a nimerit sau întrebându-l direct la GDS) că la referendum nu era vorba de el, ci de statul de drept și că dacă nu vrea să zboare din funcția de președinte, pentru binele lui și al nostru, să stea naibii acasă și să boicoteze referendumul.
Astă-primăvară m-am nimerit să fiu de partea Alinei Ghica și a lui Cristi Dănileț când s-a întâmplat al doilea puci al lui Voiculescu – Pivniceru, cel de la CSM. Nu pentru că-i cunosc pe cei doi, chiar nu-i cunosc; ci pentru că sunt de partea regulilor și a statului de drept, iar revocarea lor a fost ilegală. Nu pentru că-s “judecători băsiști” (nici n-am auzit să-l fi judecat oamenii ăștia vreodată pe Băsescu și să-l fi făcut scăpat sau mai știu eu ce), ci pentru că legea se respectă într-un stat de drept. Iar revocarea s-a dovedit, ieri, ilegală, după o decizie a unei instituții din statul de drept.
Sunt și rămân consecventă ideii că trebuie să devenim un stat de drept, cu justiție independentă și competentă, cu reguli, legi, principii care se respectă, cu procurori și judecători curajoși, liberi, motivați și cinstiți. Voi fi în permanență cu cei care țin cu statul de drept și cu lumea civilizată. Dacă țin azi cu unii și mâine cu alții e din cauză că ei s-au schimbat, nu eu.
Ieri Băsescu a luat hotărârea să se șteargă public pe picioare cu MCV și să negocieze public Justiția. Din acest moment, interesele noastre nu se mai suprapun. Eu rămân cu speranța că ne vom însuși vreodată regulile, procedurile, principiile europene și ale statului de drept. Băsescu a decis că poate negocia, ca la o miuță, pozițiile cheie din Justiție, contra ce scrie în MCV și contra avertismentelor repetate ale UE. Din acest moment, din momentul în care Băsescu a spus public la televizor “eu discut cu legea românească, nu-mi impune nimeni din afară ce să fac”, Băsescu a intrat în tabăra celor care se semețesc la Înalta Poartă și spun că “nu suntem colonie”. În tabăra celor care ne vor afară din UE.
Repet, din acest moment, Băsescu a intrat în tabăra Ponta, Voiculescu, Antonescu, a tuturor celor pentru care “nu suntem colonie”. Tabăra celor care se străduiesc să ne arunce afară din UE.
Nu am timp de nuanțe. Nu știu care-i calea de mijloc între rău și bine, cred că e ori una, ori alta. Nu sunt suficient de inteligentă încât să observ finele distincții între nuanțele de gri sau să înțeleg realpolitik-ul de Dâmbovița. N-am fost niciodată de acord cu cei care ziceau despre Monica Macovei, de pildă, că “mda, e okei, dar e prea intransigentă, dom’le, nu e pragmatică, nu se poate negocia cu ea”. Nici Morar nu e pragmatic. Nici Nistor Călin. Și totuși, oameni ca ăștia sunt cei care împing lucrurile înainte, nu pragmaticii. Justiția și anticorupția au început să funcționeze cu procurori și judecători cu coloană, nu cu supraviețuitori în ape tulburi.
Știu doar că Băsescu a fost salvat anul trecut nu de realpolitik, nu de negocieri cu Ponta, ci de UE, de principii și de instituțiile statului de drept, printre altele și de DNA; și că, din momentul în care Băsescu s-a dezis de MCV, din momentul în care îl înlocuiește pe Morar cu Nițu printr-o înțelegere rușinoasă pe la spatele UE, singura lui poartă deschisă lui rămâne aia în care poate merge liniștit să se bată pe burtă cu mitomanul și varanul. E ori cu UE, ori cu ei. Ieri a decis să fie cu ei. Mă lasă rece dacă a făcut ce-a făcut din prostie sau din ticăloșie – ce contează e doar efectul.
Indiferent ce se mai întâmplă de acum încolo și ce se va alege de Morar, de procurorii și de judecătorii cinstiți, mi-ar plăcea să știe că eu sunt de partea lor, a regulilor, a UE și a statului de drept.
*****************


Ruptura. Sistemul are anticorpi si scuipa

Dragos Ghitulete aprilie 5, 2013 Justitie/Ordine publicaReactie rapida,Societate/Life

7 comentarii 605 Vizualizari
Daniel Morar s-a retras din fruntea Ministerului Public. A venit acolo, spune fostul sef al DNA, ca “sa 

rezolv probleme, nu sa creez probleme”.
Le-a urat succes colegilor si i-a indemnat sa-si continue treaba, in masura in care pot.
Aici, in aceasta fraza, sta probabil cheia ultimelor zile. In masura in care pot sa duca pina la capat 

dosarele grele, in masura in care pot sa instrumenteze noi dosare grele.
Intre ei, procurorii DNA, si aceste dosare grele, se afla sistemul. Politicul. Politicul a devenit deranjat 

de prea multa independenta, ii e frica.
Politicienii, de toate culorile si din toate partidele, se tem pentru libertatea lor.
“Pentru ca orice corupt trebuie sa intre in puscarie”, asa cum a declarat Daniel Morar cind a anuntat 

ca isi da demisia din fruntea Parchetului General, le-a intarit politicienilor convingerea ca Morar si 

altii ca el nu trebuie lasati sa-si faca meseria.
Sistemul are anticorpi, reuseste sa scuipe afara ce nu-i convine.
“Oricine, in afara de Morar”, anunta deplorabilul ministru interimar al justitie, plagiatorul Victor Ponta. 

“Nu procurorii decid nominalizarile”, intareste la fel de deplorabilul Traian Basescu. Amindoi au 

dreptate, si legea confirma asta. Litera ei, e adevarat. Spiritul legii insa, nu e punctul forte al nici 

unuia dintre ei. Legea nu spune ca nu trebuie urmate proceduri transparente de selectie. Litera legii, 

de care sistemul se agata acum, ii ajuta pe politicieni sa scape de procurorii foarte buni, nu buni sau 

medii, pentru ca doar procurorii foarte buni pot sa rezolve dosare grele.
Traian Basescu a tradat in 2005 sistemul. I s-a opus si a reusit sa lase justitia sa-si faca treaba. Si-a 

facut-o insa prea bine. Prea multa lupta anticoruptie strica.
Sistemul are anticorpi si a incercat de doua ori, in 2007 si in 2012, sa-l treaca pe linie moarta.
Nu a reusit, pentru ca in vara lui 2012 Bruxelles-ul a amintit de reguli.
Si din garaj, presedintele suspendat a facut apel la reguli. Si a denuntat lovitura de stat pusa la cale 

de sistem. Din care facea si face parte Victor Ponta. Noul partener al lui Basescu.
Dupa 8 ani, Basescu se reintoarce in sistem. Scuipind la rindul lui pe reguli. Pe acele reguli cerute de 

Bruxelles, care nu se afla in litera legii, ci in spiritul ei.
PS. Multumesc, Daniel Morar.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu