miercuri, 1 februarie 2012
exasperarea d'a alerga
de unu' singur
si teama d'a nu ajunge
pe locu' doi
de unu' singur
si teama d'a nu ajunge
pe locu' doi
cind ma refer la frumosii ochi crinantonescieni n'o fac ca p'un afront, dovada vie fi'nd ca la fel de 'ngrijorat m'am declarat de cum arata "febletza mea", monica macovei, in ultimele ei aparitzii publice, ci cu efectiva preocupare: oare trebile tzarii nu'l lasa sa se hodineasca destul?
or, in loc sa se hodinesca, n'are de lucru si'mi bintuie mie visele (nu visurile), pentru ca azi dimineaza m'am trezit, ca dintr'un coshmar - pe bune! - transpirat tot, pentru ca "organilii" venisera sa'mi ceara "relatzii" despre un anume crin antonescu, cu care se'ntimpla sa fiu vecin in mahalaua natala (natala pentru mine, nu pentru crin), cea a laboratorului, intre vitan si dudesti, loc disparut actualimente supt buldozerele binecvintate ale lu' nea nicu al batrin!
e drept ca, atunci cind ploua, atmosfera in zona era destul de "lacustra", ca n'aveam o canalizare propriu-zisa, iar casutza/casutzele (erau doo, fatza'n fatza) tip vagon - gemene - ca'n tache, ianke si kadir (achizionate de parintzii proaspat parashutatzi la bucale de la o fameglie de evrei taman in iarna marelui viscol din '54, ca tot s'apropie altu'! ), deveneau deseori asemeni unor locuintze venetziene, da' asta n'ar fi nici un argument in favoarea unei apropieri locative intre mine si tulceanu' crin, pe care nu'mi amintesc, e drept, sa'l fi vazut si pe el in pasaju' oniric descris mai sus.
sa fie de vina c'am ajuns sa'l visez faptu' ca'mi transmite subliminal nelinistea lui evidenta manifestata excesiv in discursurile si aparitziile teve (pe care nici nu i le'am putut viziona, d'altfel, din motive pe care nu le dezvolt aici)?
sa nu'si dee el seama ca, dimpotriva, o atitudine relaxata (sa nu'i zic "suverana", asemanatoare cu cea a regelui mihai, c'as cere prea mult!), chiar daca nu mai putzin critica la adresa puterii, l'ar avantaja, tzinind cont si de faptu' ca'i singur singurel pe culoaru' ce'l duce spre cotroceni?
or asta'l si sperie (si pe mine m'ar speria in locu' lui, pentru ca ce'a fost pin' acu'i o gluma pe linga ce'o sa urmeze...)?
sa fie el minat de doo porniri antagonice: pe de'o parte ingrijorarea "ca'i e sortit" s'ajunga "in cea mai 'nalta demnitate a statului", in niste vremuri nu tocmai prospere, iar, pe cealalta parte, de teama de a nu scapa shansa de a se 'nscrie in lunga lista de "escu" cu care ne'o procopsit historia (ca divinitatea nu cre' c'a avut vreo contributzie!)?
isi da el seama ca, "daca nu se intimpla" anu' asta, n'o sa se mai 'ntimple niciodata?
ponta (poate asa se explica de ce e el mult mai calm?) stie de ce?
*******************************
ps1
in vis "nu l'am turnat" pe crin, ba chiar eram revoltat ca mi se cere asta, desi nu'mi dau seama cu ce l'as fi putut!
ps2
"intr'o viatza anterioara", cea anterebolutzionara, mi s'a mai cerut de catre "organe" sa deviu "binganitor", in timpu' unor "anchete" declansate pentru niste motive ce tzineau de specificu' regimului (niste scrisorele "pierdute" si "gasite" de cine nu trebuie). i'am refuzat destul de "scurt", fara consecintze altele decit ca ma mai "loveam", din cind in cind, de "ei".
ps3
am mai spus'o: daca acelasi crin i'ar fi "adoptat agenda" lu' basescu, fara sa recurga la aliantzele rau mirositoare actuale, ar fi fost muuult mai indreptatzit (si credibil) decit el s'o promoveze.
ps4
nervozitatea excesiva "cauzeaza".
ps5
pe basescu nu l'am visat ni-cio-da-ta!
luni, 20 decembrie 2010
duminică, 14 noiembrie 2010
marți, 12 octombrie 2010
sperantza'i ca vacantza; trece...
ce coincidentza, dom'le !
'nseamna ca vom avea, in sfirsit, un labe unu adevarat...
numa' c'o sa'l falimenteze sassssu repede
marți, 31 august 2010
informatzii esentziale despre briu' care trece riu' (rubicon ?styx ?), si mindrutza, potecutza...
no problem, nu asta'i proglema, singuru' neajuns aparindu'mi abea ulterior, odata cu constatarea intristata pe car' am facut'o precum ca oamenii astia cu cit sint mai apropriatzi politic, cu atita devin mai lipsitzi de humor, practicind, uneori, un soi de cult al personalitatzii pe obiectele, mobile au imobile, partide au hoameni politici, pe car' le ( ii) sustzin cu atit de multa ardoare.
acuma, dac' io l'am botat de doo ori pe base, lucru care vaz c'o devenit un fel de crema de-les-natzione, asta n'o'nsemnat nicidecum ca nu i'am dat pe la gura cu diverse produse derivate de futu'i sinteza, indiferent c'o fo' anterior or posterior alegerii, reshpective realegerii.
c'asa'i in tenishi, io te aleg, io te omor, ce pizda ma'sii !
n'am simtzit niciodata nevoia sa'mi fac idoli din nemuricii pe car' conjunctziile astrale i'or impinsara in situatziunea d'a fi alesi de messele largi, populare, si nici iluzii prea mari nu mi'am facut ca astia s'ar putea comporta mult peste media de onestitate a popo'ului, da' tomnai in asta crez ca sta esentza alegerii la noi, indiferent de timpuri: stam si cujetam in a aleje 'ntre cei care ne mint mai cu pohta ce'o pohtim, stiind foarte bine ca ne mint.
si ar cam trebui sa se produca o cata_clisma historika ca aia de ne'am rostoglit in spatele cite unui stirv politic sa ne parasim pozitziile pen' a trece in spatele altuia, daca nu'i vorba de traseisti cu enteresu' poarta fesu'.
culmea e cin' pretindem ca stirvu' nost e mai parfumat, formos 'mbalsamat, dat cu ruj p'obrajori, si alte alea - alea, cum vaz ca se 'ntimpla pe partea blogherista liuberala, ca p'aia "sotzial de_moc(r)a_ta" nu m'am incumetat nici macar din gresala, daca'l esscludem pe ciudatu' liuberal de stinga.
hai sa fim d'acor' cu ei ca au reusit cu ajutoru' neprecupetzit al formidabililor lor parteneri de "cauza" (si car' se afla din abundentza in lista lor preferata) sa'l transforme pe base 'ntr'o semi-leguma ce si'a ratat aproape toate tzintele.
si ce au cistigat prin asta ? poa' sa spuie cineva cu mina pe irima ca ceea ce proclama basescu pa gura nu era ceva dezirabil chiar si pentru ei ?
sa nu se mire, odata cu esecu' basesc, c'o sa aiva parte de puliticieni car' nici macar pe gura n'o s'o mai zica, sau o s'o zica taman pe invers (gen magister frunda).
uite, acu'mi vine'n minte ultima gaselnitza cu primariile (nenumaratele primarii ale), bucurestiului. poa' sa spuie ei ca n'ar fi bine, chiar pentru ei, in perspectiva apropiata, sa existe o singura primarie ?
ca doara pedeleprele, cum le place lor sa'i alinte pe fostii parteneri politici, au toate sansele, tzinind cont si cum se'ndreapta, precum berbecii, cu capu'nsp'e zid, sa le satisfaca cea mai apriga dorintza, si sa infaptuiasca marea uniune crestin-democret-populara, impreuna cu pntzcd, in afara parlamentului.
stiu ei cit se fura la nivelu' fiecarei primarii in parte, indiferent ca'i vangheliota, negoitzista, or' chilimanista ?
ce sanse sint ca f'un pedeloi sa mai prinza prea curind o astfel de primarie reunificata ?
s'atunci, cum sa clasificam histeriile criniote, in afar' d'o constatare de bun simtz ca baiatu'i chiar histeric ?
asa ca raminem cum am stabilit: io piine cu sare nu poci pentru ca sa zic c'am sa potz consuma f'odata cu aia de'mi hurducane inutil si neuronii de mi'or mai ramasara la locu' lor.
cum n'am sa'i 'ntzeleg in ruptu' capului ce e cu ura asta ne'mpacata 'mpotriva unei culori (recte portocaliu), pe car', se presupune, c'or fi 'mbracat'o si ei in doomiipatru, si car' le'a 'nlesnit patru ani de acces la resursele statului, pe loc, sa rasara busuioc, si crini boboc.
doar daca n'or fi avut camesi rosii pe supt pufoaicele portocalii inca de p'atunci...
marți, 15 iunie 2010
dixtractzie, chef, si o propunere indecenta
miercuri, 12 mai 2010
bemol cu (aste)riscuri
apare in schema un fantom(n)atic consiliu economic, si social, in care, fireste, apar si sindicatilii, si de avizu' caruia depinde expedierea scrisorii de intentzie a gubernului catre fèmèì.
ce m'as ride daca presupusa conspiratzie basesciana, aia cu lansarea pe piatza a docomentului pentru a induce populimea in eroare ca sa poa' el sa apara ca mare cavaler al dreptei pure si dure, cu taieri de salarii si penzii, sa fie, de fapt, o racheta de croaziera, pe croazétă, cu mai multe trepte, pentru' a fi adus popo'u' in halu' in car' sa vie el insusi si personal sa ceara sa le fie majorate impozitele...
marți, 16 martie 2010
las' ca crin participa, in avans, la "no basescu dei", bey

ce simpatic, si ingenuu, era nea "actoru' si salbaticii" mircea diaconu, cel cu "pastilelele" literare din fosta revista "cinema", cel ce manevra multzimile (si "teroristii" : "opritzi focul" !) din balconu' cc la rebolutzie, membru' gds, fostu' catindat "admis fara loc" de pe listele pedeului lu' petrika roman, fostu' organizator de joculetze de sotzietate "zilele bucurestiului" pe maldaru' de gunoi din centru' istoric pe vremea mandatelor lu' halaicu si lis !
si ce antipatic, sau, macar, simpatic "fortzat" a devenit de cin' e mare activist leberal in echipa lu' crin.
in sara asta l'am zarit, intr'o succesiune de clipe din viatza asta, returnindu'i ofuscat lu' turcescu brosura constitutzionala pe care acesta i'o intinsese pentru a'i arata locu' precis un' figureaza nu stiu ce articolas car' ar interzice modificarile constitutzionale prin referendum.
"noi o cunoastem pe de rost, tovarase !" asta era aeru' celor spuse de directorashu'/actorash/senatorash.
cum indrazneste sa'i ceara cineva asa ceva LUI ?
"n'am gasit alta rima !" vorba aceluias actoras de pe vremea cin' altzii (buni !)'i puneau vorbe'n gura.
in rest, s'asta se pisha pe ce a zis popo'u' roman la referendum.
ca crin !
vineri, 19 februarie 2010
dă cîcatzi
in ritmu' asta vom avea parte d'un nou noo sute ş(o)apte - din primavara pina'n toamna - rascoala bogatzilor bugetivoraci, in frunte cu razvandumirescu-chireac, impotriva saracilor lu' boc, cel cu claxon pe dreapta, semnalizare stinga, si p'orma stat pe loc.
sta pe loc pin' s'or 'ntrema pesedijdii si penelijdii certocraci.
ca un' nu da el d-zeu cel sfint sa'l vrem noi pe crinu nu pamint, si sa asistam la unirea, peron pe partea stinga, in urale, a principatelor chinuite de dor de iliescu
--------------BREAKING NEWS--------------
o relatare de la fatza locului, care era putzi umflata, de la trimisu', si ramasu', nostru spetzial:
Un interviu şi 3 precizări
de cpreda
Marius Oprea afirmă într-un interviu acordat Evenimentului zilei că aş fi fost ideologul PNL şi că aş fi schimbat barca. O spun cu regret: nu credeam că amicul meu Marius Oprea va îmbrăţişa o retorică pe care nu am mai întâlnit-o decât la Norica Nicolai. Distinsa mea colegă din PE afirmă de câte ori are ocazia că eu aş fi fost membru PNL şi aş fi trecut la PDL. Am mai spus-o şi altă dată: nu am ascuns niciodată simpatiile mele liberale, dar nu am fost niciodată membru PNL. Această aserţiune e o parte din recuzita fabricată de peneliştii care nu pot accepta că PDL are o componentă liberală.
A doua observaţie pe care vreau să o fac priveşte cartea realizată de Vladimir Tismăneanu cu Ion Iliescu. Spun de fapt ceea ce am spus şi la apariţia volumului, într-o recenzie din Revista 22, ca şi într-un interviu de la Radio România: e o carte-interviu foarte utilă pentru orice cercetare referitoare la România postbelică. Oprea încearcă să sugereze că ar fi vorba de un elogiu la adresa lui Iliescu. E fals. Doar cine nu a citit cartea poate spune aşa ceva. Şi e regretabil că Marius Oprea caută să insinueze un asemenea lucru, asociind-o, în mod cu totul nefondat, şi pe Doina Cornea unei presupuse contestări politice a lui Tismăneanu.
A treia precizare priveşte un aspect politic al situaţiei create în ultimele săptămâni. Marius Oprea nu vrea să părăsească un post, care nu e unul de cercetare, ci unul politic. Nu e prima dată când Marius Oprea are această intenţie. La finalul mandatului lui Emil Constantinescu, Marius Oprea a vrut să rămână la Cotroceni, sub Ion Iliescu. Argumentul său era că trebuie să lupte din interior cu adversarul Preşedintelui pentru care lucrase(m), prevalându-se de statutul de înalt funcţionar, deşi fusese numit - ca şi mine - politic. În 2000, înţelepciunea şi rigoarea doamnei Zoe Petre au nimicit un asemenea scenariu, pe jumătate penibil, pe jumătate ridicol. Acum, pentru a justifica eternizarea pe post, Marius Oprea se foloseşte de argumentul potrivit căruia el se confundă cu Institutul care i-a fost făcut cadou de Tăriceanu.
Aşa cum am mai spus pe acest blog, Marius Oprea a făcut multe pentru stimularea interesului pentru comunism în România ultimilor ani. Folosindu-se de improvizaţii şi de falsuri, nu va fi mai convingător. Adevărul despre postcomunism e la fel de important ca şi cel despre comunism.
