demolatio in integrum

doamna mungiu pippidi isi continua batalia siguratica, d'acolo departe de pe un' salasuieste, pe car' o poarta de ceva vreme (mai abitir decit cea cu udrea, ridzi si baseasca a' mica) cu aripa teo-logico-telectuala car' l'o sprijinit pe base, si car' ar trebui, ei primii, sa'si io boccelutza la spinare si sa lase locurile libere pentru aia "cu vechime" si, deci, cu indreptatzire mai mare sa ocupe neste fonctzii, ca doar n'o sa ramiie scaunele alea moi orfane...

Tratamentul cu cianură
13 Mai 2010
de ALINA MUNGIU-PIPPIDI

Cum, nu e destul să tăiem o Cameră a Parlamentului ca să rezolvăm deficitul bugetar? (pai ce: o mai taie ? poate purcica din cotinetz...) Nu pot să cred (nici io !)! Nici dacă ne apucăm voiniceşte să reformăm Constituţia (mai bine Curtea Constituţională)(pai, doamna, se poa' asa ceva ? cum sa reformeze ditai CC-u' far' sa umble pe la constitutziune ?) nu dispar datoriile pe care le-am făcut de când ţinem teoria că fără reforma Constituţiei nu se poate face nimic în România? Măcar datorii se pot fac (fuck !),o să recunoaşteţi, s-a probat. Nici una dintre aceste mari soluţii ale reformei statului nu rezolvă nimic şi ne întoarcem la soluţia clasică să plătim din buzunarul fiecăruia (pai ?)?

Ce s-a întâmplat săptămâna asta în România nu e un episod de reformă curajoasă, deşi ziarişti neavizaţi (cine ? tuca ?) vorbesc despre terapia de şoc. Noi nu mai transformăm o economie planificată în una de piaţă (poate de paiatza !). S-a făcut deja (credetzi ?). Noi reducem brutal cheltuielile statului care ne băgau în faliment din două motive: că economia noastră de piaţă nu e destul de competitivă în Uniunea Europeană şi că vreo trei guvernări iresponsabile au cheltuit mai mult decât aveau până să ne aducă în pragul unui crah (asa e !). Cum, nu e economia competitivă, când acum doi ani creştea într-un an cât altele în zece (nu e, doamna, nu mai jucatzi atita mirarea...)? Într-adevăr, nu: sau nu am fi avut în momentul ei de glorie maximă sub cinci milioane de oameni activi în România şi mai mult de două în alte ţări, aproape jumătate! Asta înseamnă scurt că toată economia noastră privată, a unei ţări de 20 de milioane, este, de fapt, una care oferă slujbe pentru numai maximum patru milioane de oameni (au mai devenit unii şi şomeri între timp), că două milioane sunt obligate să plece ca să aibă din ce trăi, că alte milioane trăiesc din pensii sau cultivându-şi grădina şi aşa mai departe şi că nu am reuşit să creştem nici cu 30% economia pe care ne-a lăsat-o Ceauşescu, deşi Polonia, de exemplu, a depăşit plafonul de două treimi (aia au si catedrale, nu stiatzi ?). Un milion şi jumătate de angajaţi în sectorul public nu e aşa mult (pai sa mai angajeze ! vedetzi ca va aude fossganian si include asta in planu' anticriza pe care'l pregateste), când te gândeşti că milioane de copii merg la şcoală, că asta include şi profesori, şi doctori, şi vameşi (good point: blaga !)etc.

Contrar unei interpretări greşite pe care am citit-o în Le Monde acum două zile, aceştia nu sunt funcţionari: doar vreo zecime din ei, şi din aceştia mai mult de jumătate (cei care lucrează în primării de state şi oraşe mici) sunt plătiţi sub salariul mediu (d'aia fac atitea paranghelii cu artisti minune pe toate coclaurile ?). Populismul de dreapta, că e greşit să crezi că doar stânga e populistă, face ravagii prin gazete zilele astea că statul e prea mare (imi place ca evitatzi cuvintul "obez" ! si pe mine ma enerveaza...). Nu: economia noastră privată e prea mică (ca sula de furnica ?). Sigur că e mai uşor să tai statul decât să stimulezi economia: dar vezi că statul ăsta e greu de tăiat din două motive. Unul, că, fiind un stat clientelar, sunt mai mari şanse să tai pe oricine, dar nu clienţii (clientu' nostru, stapinu nostru, nu stiatzi ?) să îl dai afară pe suplinitorul de la ţară (în timp ce ţii discursuri că problema educaţiei e lipsa de acces din rural), şi nu pe ambasadorul în Luxemburg (si ala are barba ?), deşi primul e şi mai prost plătit, şi mai folositor ca al doilea. Şi, doi, că deja prin părţile esenţiale statul era subfinanţat. E uşor să spui „rade-i pe judecători" - vor lua mai multă mită - (pai, de cin' le'o maritara salaru' dom' stoika, luau mai putzina ?), „curăţă-i pe doctori" - şi aşa plecau pe capete (pleca daca "stie" meserie, si cum, de regula, nu "stie", statzi linistita...)- sau pune-i pe profesori să predea 40 de ore (pe luna ? ca pe pamint niciodata !), că acum fac jumătate de normă. Cei care scot din ei aberaţiile astea probabil cred că predatul e ca fotbalul de maidan, durează de când ajungi acolo şi până când te târăşti la duş, nu include şi pregătirea orelor, corectarea lucrărilor elevilor (punetzi si orele de striptiz !) etc. Din cauză că nu au fost bani destui avem infecţii intraspitaliceşti (avem si "infectzii" politicesti, si ?)! În 1990, când o delegaţie a Ministerului Sănătăţii francez a vizitat frumosul nostru oraş universitar (iassy, pentru cei care n'au inca buletin), mai ales un anumit spital unde se murea pe capete de infecţii cu gram negativ, ne-a spus: „Daţi-i foc şi faceţi altul" (nu s'au inspirat de la eminescu ? aia cu datu' foc la casa de nebuni dumneavoastra tre' s'o stitzi). Vezi însă că nu au fost niciodată bani să se facă altul, puţinii care au fost au servit la construcţia unor măreţe case de asigurări de sănătate. La fel cu medicamentele subvenţionate (n'am intzeles ideea !).

În fiecare generaţie pun pe un student de-al meu să facă problema asta la politici publice, doar-doar o rezolva-o vreunul, dar nu e rezolvabilă, chiar dacă elimini corupţia, tot prea mulţi oameni au nevoie de medicamente cu preţ redus (vedetzi ? si atunci ? ) ! Ce rezolvi dacă le tai 15% din care îşi mai luau ceva când nu le ajungea subvenţia? Poate doar că mai mor unii şi degrevezi bugetul de pensii (mengele boc). Cineva (cine ? nu era ferraristu' la minister ?) a făcut deja economie anul trecut, a tăiat cu de la sine putere milionul care îi trebuia Institutului Cantacuzino pentru licenţă, şi aşa s-a ajuns în plină criză de gripă ca institutul să nu mai poată produce vaccinuri (a fost, totusi, gripa ?). Cum de nu a tăiat nimeni din greşeală scena lui Ridzi (situatzia era si asa destul de... bortzoasa !) sau diurnele lui Udrea pentru ziarişti (nu mai a[n]ten-tatzi la "libertatea presii" va rog !)? Mister (minister !). Puţin îmi pasă că o să spună unii că acesta e un discurs de stânga (pai ce sa facetzi si dv-astra ? n'atzi militat activ in campanie pentru mr geoana ?). Eu mi-am dat probele: am restructurat o instituţie de stat şi am dat oameni afară (care, doamna ? tvr-u' cu cei trei mii de angajatzi ? da' cu iliescu ce'atz avut de atzi vrut sa'l batetzi in direct ? ca si el tot pe stinga era...).

Dezastrul pe care îl văd la ora asta, tratat cu maxim cinism şi fără măcar o vorbă de scuze din partea celor care conduc România (aici va dau dreptate % la %, si fara turcescu !), este autoprovocat. El este costul incompetenţei Alianţei D.A. de a guverna împreună (incompetentza de a guverna impreuna ? abscons !), al guvernării liberale de a supravieţui în minoritate şi al lui Traian Băsescu de a câştiga al doilea mandat ('tu'l in zbang !). Răspunderile sunt scrise pe fiecare (raspunderile sint scrise, da' tot base o s'o ia 'n freza, linistitzi'va !), dar mă tem că în confuzia discursului public din România nu se văd suficient (din cauza norului de cenusa, doamna !). Că, dacă s-ar vedea, Varujan Vosganian nu ar trebui să mai apară la televizor (mai apare ? iote, dom'le, ce'nseamna sa avetzi antena satelit !) fără o burtieră pe care să scrie „Omul cu deficitul" (omu' cu ciocu' mic ar trebui), premierul Boc cu una pe care să scrie „A dublat datoria publică" (macar de s'ar fi mutat din apartamentu' ala de b(l)oc ); cât despre Călin Popescu Tăriceanu, e destul să îi puneţi numărul de mobil (de ce, doamna ? sa'i creasca deveru' la citroen ?). Băsescu nu e mai bun (rai da' buni !)- din octombrie anul trecut oameni ca mine au scris săptămânal (am vazuuuut !) că ne scufundăm şi că ne trebuie un compromis politic (mai buna era o hora a unirii, cu zurgalai, in curte la casa popo'ului). Ca să o apere pe Udrea (ete na !), el a lăsat să se rupă coaliţia cu PSD (v'atzi inscris in pesede, doamna ? ca vad ca memoria va lasa ! nu mai argumentez...) şi în şase luni s-a dublat datoria (al draku' boc ! si era asa de miiic !) şi ne-a adus unde suntem azi în timp ce aburea cu reforma clasei politice (duhu' aburului, atzi vazut filmu' ?).

În plus, văd că a luat de la Iliescu arta de a împărţi România în categorii: privaţii şi bugetarii (doamnaaa, facetzi, dom'le, un partid cu rogozanu...). Dacă ia Cotroceniul foc (vedetzi sa nu facetzi pipi'n pat daca va jucatzi atita cu focu !), cred că un bugetar o să vină să-l stingă (bea de stinge, nu are nevoie !), nu un profitor (asaaa, imi place ! mai zicetzi'le ! 'tu'le muma'n cur !), aşa că nu toată lumea plătită de la buget e la fel de inutilă precum clienţii PDL (just pe doi ! pedeloi...). Ce altceva se putea face? Daţi-mi voie să refrazez chestiunea asta. După ce se fac de câteva luni datorii şi arierate, după ce propunerea mea din decembrie de a face un guvern de uniune naţională, că altfel nu vom putea gestiona criza în 2010, a fost respinsă cu sfântă mânie, ce se mai poate face acum? (cite intrebari leniniste doamnaaaa ! tot nu va trecut megalomania ?) Fiecare zi care a trecut a restrâns opţiunile noastre. Ce se putea face era să creştem cota unică, aberantă la 16%, când eram pe creştere economică (mulţi ambasadori UE din Bucureşti au militat pentru asta, că nu există ţară din lume care are o educaţie demnă de acest nume şi percepe impozite sub 20%). O să vedeţi că oricum o să o creştem în următorul an, cu toate tăierile (deci, ca urmare, vaseezicaaaa: maritzi cota unica ! ponta, treci la loc ! nota patru !)

„Pensii sau scut antirachetă" (pensii antitancheta nu se poa' ?) era titlul unui editorial de-al meu de acum doi ani (waw ! ce memorie ! va aducetzi aminte doar ce va convine ?): v-am spus de atunci că amândouă nu merg (intre doo nu te ploo, ce'i asa greu ?). Oficialii români au minţit că nu ne costă nimic scutul (a se scuti !). Fals (fal[u]s, falş !)!. E un motiv pentru care cehii şi polonezii nu l-au mai vrut (ete flask ! de unde stitzi ? v'a chemat raposatu' kaczynski la masa ?). La fel, avioanele de luptă vechi, cumpărate cât se poate de netransparent după un CSAT prezidat de şeful statului, iaca miliardul (iaca sula-prefectura !). Securitatea are valoare pentru noi (SECURITATEA vretzi sa zicetzi, nu ?) ? Păi, asta nu e securitate, să colcăie bacilii gram negativ pe pământ cu scutul antirachetă deasupra capului (si kaghebeaua'n poarta curului). Jumătate de miliard de euro pe un portal web (eheee, sa traitzi ! si d-voastra v-atz specializat in aiti ?), sute de diplomaţi în plus şi misiuni ale României inutile (just ! mai ales-bules aia cu barba...), şi pot să continui (nuuuu !). Nu e adevărat că nu se pot raţionaliza cheltuielile statului altfel decât lovind în cei slabi şi protejându-i pe clienţi (just !). Posturile erau deja blocate de Guvernul Boc când teologi fripturişti care munciseră în campania electorală de genul lui Mihai Neamţu au fost angajaţi la stat pe post de istorici, şi să văd eu că pleacă el conform regulii cu ultimul angajat care pleacă primul (ce avetzi, doamna, cu ei ? ma bagatzi la idei ! atzi vrut sa incercatzi si dv. jacuzziu' lu' baconschi si nu v-a lasat ?).

Nu: o să lăsăm mai degrabă vreun sat fără poliţist (adjectiff) de dragul unui client (capitalism fara clientzi, ha ?), şi asta, cu nesimţire, cu balade cântate de micul Paleologu (hai ca vi sa pus pata si pe sprincenele lu' paleo !), care face elogiul pleştii (era mai fain sa'l faca p'ala al ploştii ?) şi se identifică cu Farfuridi (sint prea multzi brinzovenescu, d'aia !). Cât priveşte elogiul cianurilor (bun asa !) în aceste zile în care ar trebui să ne ascundem prin casă (casa pippidi nu e acasaaa ?) de ruşine că am contribuit să îi aducem la putere pe oamenii ăştia (cui ne lasi, gioaneeee ?), el a devenit dominant (daca statzi prea mult in jarmania ! poa' ca nu v'or gasit acass aia de la RMGC !). Nu aş fi crezut niciodată că o să-i aud pe alde Cristi Preda sau Traian Ungureanu explicând ce grozave sunt cianurile (nici io, pe bune !) (ca să-l citez pe un cititor spiritual al HotNews, toţi cei care cred asta să ia o linguriţă - doamnaaa, astia o sa ia linguritza acasa, ca doar "e" romaani !). E o conspiraţie ungurească (lasatzi ca mai e putzin, mai e un pic, pina or sa fie si ei d'acor ! e verestoy pe felie..) şi europeană, nu peştii care au venit pe Tisa cu burta în sus zile întregi în anul 2000 (sa aive si gura lor ce sa maninca) ! Pe scurt, nu a mai rămas nimeni care să fie altceva decât lobbyist (cum bine zisera srs, patriciu, tariceanu d'atita vreme: si noi ii injuram !) sau client (lasatzi clientzii sa vie la mine !) în puterea actuală, nici măcar dintre prietenii mei (mai avetzi ? de cin' nu v'au mai sunat ? dar d-voastra pe ei ? sintem singuri pe pamint, doamna...) ? Ruşine (de trei ori rusine !) ! Şi ce mai rămâne după ce aceşti oameni au arătat clar că nu mai merită votaţi niciodată (ramane o maaaare, si neagra, belita), ştiut fiind că PSD e acel partid care era să ne dea Internele pe mâna crimei organizate ( geoaneeel ? nu se poate !) ? Mai vorbim (mai vorbitzi ! ARU !).

===================================

si uite asa descoperim o noo, adevarata (nu ca rogozanu !), personalitate a stingii romanesti !

da' taika ilici ce zice ?