cutzitul in apă, apa la plămini

d'aia vroeam eu sa rupa astia pisica, in cit mai multe figuri, pentru ca sa se mai 'ntimple chestii, sa ne mai ridem si noi um pik, ca prea ereau tristi cu totzii, d'ajunsesem sa plingem si noi in pumnii si palmile domnului basescu.

uite, aseara, antonescu, fost antenescu, a fost degradat de la rangu' de kk-rau, fi'nd proclamat drept raul cel mai mic de catre insusi el, banciul, asta dupa ce fusese tratat cit se poate de camaradereste, timp d'o ora jumate, de catre turcesqiul arondat, si dupa ce eu insumi avusesem parte d'o seara cit se poate de reconfortanta, d'un comic nebun, si cu niste comici la fel de nebuni, fi'nd vorba in primul rind de domnul acela iliesiu, fost arhanghel al comunismului in zbor, al pietzii universitatzii, al basismului incipient, apoi al antenismului trei, actual favorit al lui avp, care, suparat ca n'a fost promovat pentru o catindatura penelista la evroparlamentare, s'a gindit sa'i dee un brinci pe scara ierarhica sefului lui de partid, ca sa'i faca loc taricelului molicel si pesedel, care mai c'ar achiesa si el, impreuna cu o parte din partid dedulcita la uzufructele gubernarii si care parte de partid, in calitate de vagoane cu marfa expirata, incepe sa se 'ndoiasca de calitatzile de locomotiva electorala ale domnului antonescu.

calca apa, antonesculeeee!

cutzitul ce este pe cale sa'i fie infipt intre omoplatzi domnului antonescu, la fel de natural precum se imbolnavise de plamini carnea macra de tun din decemvrie op'zecisinoo, atunci cind tragea in piept aerul tare al libertatzii, odata cu gloantzele armatzii e cu noi, care, absolut intimplator, se zbengueau si ele in acelasi aer, ne face sa ne gindim induiosatzi la soarta cea cruda si nedreapta a fostului nostru presedinte interimar, ce risca si se pare ca nu cistiga sa se fi nascut talent si sa moara sperantza, dup'o careera prodigioasa, aproape la fel de indelungata ca a domnului actoal prezidente, daca facem abstractzie de perioada ante portas iliscista.

batzosenia de ultima hora pe care vrea s'o afiseze d-l antonescu ii provoaca dificultatzi evidente, pe motiv c'acuma, odata proscris de catre antena trei, e pus in sitoatzii imposibile, adica sa'si explice traectoria de pishetu boului, de la strasnic acuzator al mogulilor vintu&voiculescu, din seara primului tur al alegerilor din 2009, la bagatu' mintzilor in cap prin alierea cu acestia, cu televizii cu tot, umilintza care nu i'a fost prea cu folos, pen' ca coabitacu' prim ministru si'a dat seama ca banii's la el si ca n'are rost, in conditziile astea, sa se lese scuipat in freza de d'alde badea, gidea si cu grecu, carevasazica ca nu mai e, scuipatzii respectivi alegind sa se lupte in continuare nu numai cu freza inexistenta, dar totusi boxita, a diktatorului expirat, ci si cu aia abundenta, si la lel de boxita, a pretendentului la tron.

plus de asta, a avut mina la fel de proasta in ceea ce'i priveste pe cei pe care i'a promovat precum diktatoru', cu singura deosebire ca, unii dintre ei, au avut proasta inspiratzie sa cam intre pe la tzuhaus, ceea ce oamenii diktatorului mai se gindesc dac'au s'o faca, dac'au s'o mai faca vreodata.

desi aveau bune perspective sa poatza juca la foarte multe capete in continoare, peneleii mi'au parut teribil de debusolatzi in ultimele zile (hashottti!), victime aproape sigure ale noii generatzii de pesedei, care compenseaza din plin evidentele carentze de educatzie si dotare 'telectoala prin lipsa de scrupule pe masura.

dac'au reusit ei sa'l transforme in catzelush pe ferocele tariceanu, care i'a rezistat cu atita succes teribilului diktator...

ANTONESCULEEEE, stay the course! the future is yours!

("calca apa" este extras din "cutzitul in apa" al lui polanski, ca sa afle si cei mai putzin cinefili decit noi)

intrarea in spaţiul alzheimer si presedintele (maresal martzial marsupial) antenescu

Timpul şi Spaţiul 
Scris de Tia Şerbănescu
Am intrat în 2011 - respectiv în al 11-lea ceas pentru ieşirea din recesiune şi intrarea în Schengen, măcar la toamnă dacă în martie este exclus. Neînţelegând că lucrurile care nu pot fi schimbate nu trebuie agravate prin declaraţii belicoase, preşedintele Băsescu şi ministrul de externe Baconschi s-au întrecut în demonstraţii de forţă complet păguboase şi chiar lipsite de inteligenţă. Ce rost au ameninţările dlui Baconschi cu blocarea aderării Croaţiei şi cu „denunţarea unilaterală“ a monitorizării pe justiţie? Dacă voia să demonstreze că răzbunarea e o armă proastă, ei bine, a reuşit. Şi ce rost are ameninţarea dlui Băsescu privind sistarea utilării graniţelor cu echipament performant? Adică avem şi noi un punct forte - îndeplinirea condiţiilor tehnice - şi vrem să-l pierdem şi pe acesta? În plus, securizarea graniţelor e necesară şi pentru noi nu numai pentru UE având în vedere uriaşa evaziune fiscală realizată prin traficul cu ţigări, alcool, droguri şi altele. Dacă vrea „să se bată“ cu Franţa şi Germania aşa cum a declarat precizând totuşi că „nu ne batem cu pietre“ (asta mai lipsea!) şi „să nu stăm ca râmele“, dl Băsescu trebuie să lupte pentru intrarea în octombrie (ca să nu pierdem programarea) şi să se bată cu corupţia în faţa căreia instituţiile noastre stau ca råmele. Las’ că între râme şi şoimi de vânătoare există şi categorii intermediare. În fond, te poţi comporta, vorba lui Arghezi, „şi fără umilinţă şi fără de mândrie“. N-o fi chiar atât de greu - chiar dacă Franţa n-are nici ea graniţe prea sigure: dovadă că preşedintele Sarkozy a primit bani negri din Gabon pentru campania electorală. Aşa că a te bate acum cu Franţa şi Germania înseamnă meci pierdut, ochi învineţiţi şi intrare în spaţiul Alzheimer. În micul Paris noul an a început printr-un mariaj între PNL şi PC care şi-a părăsit soţul legitim PSD după ce acesta l-a tot cărat în parlament. PC i-a scris dlui Ponta scrisoarea de adio anunţându-l că e bine-venit în alianţa sa cu PNL căruia i-a adus ca zestre „Antenele“ dlui Voiculescu. Dl Antonescu devine astfel dl Antenescu. Noul „proiect“ PNL-PC-PSD nu e decât coaliţia Grivco reîncălzită şi scăzută (fără UDMR) după eşecul Geoană şi care-şi încearcă norocul cu dl Antonescu în scopul eliminării PDL. Dar, vorba dnei Andreea Vass, „sufletul premierului nu trebuie decimat cu probleme suplimentare“. Ca s-o înţelegem mai bine pe dna Vass trebuie precizat că pentru orice femeie sufletul e bugetul.

realitatea "tzine cu tine", crine!

diktatoru' de la bnr tre' sa intervina !

pent'u a elimina isteria ce'o pus stapinire pe scena si strapontinele popolitice.
astia se joca cam multisor cu curu' gol al romunichii pe linga scula sculata a crizelor prezente si aviatoare.
sa nu mai stee pe oo, vorba lu' popa (sa faci ce zice popa...), dan popa:

Notez in treacat faptul ca este prima conferinta la BNR din ultimii doi ani in care Guvernatorul nu a abordat sub nicio forma starea economiei sau necesitatea reformelor.

ca altfel:

"Produsul Intern Brut al Romaniei nu se va modifica foarte mult anul viitor fata de 2010, iar tintele de deficit bugetar pentru urmatorii doi ani vor fi dificil de atins", a declarat consilierul Guvernatorului BNR, Lucian Croitoru, la un seminar financiar organizat de BNR. "Daca nu facem reformele in 2010 sau in 2011, ele vor fi cu atat mai dificil de facut in 2012, an in care vor fi alegeri", a mai precizat el. Potrivit consilierului Guvernatorului, rezistenta populatiei la orice fel de reforma este din ce in ce mai dura din cauza populismului politicienilor, dar si al presei.

barem populicii care isterizeaza inutil o gloata demna de mila si dispretz, adusa programatic la meta-staza legumicola, sa'si asume deschis intoarcerea la comunism

macar sa stim pe ce piceur stam
====================================
acelasi lucru spus, cu mai multe, si mai mestesugite, cuvinte, de catre dan tapalaga

Romania: Modernizare cu forta sau stat nefunctional?
de Dan Tapalaga HotNews.ro
Joi, 23 septembrie 2010, 19:57 Actualitate | Opinii

La trei ani de la integrarea in UE, Romania se indeparteaza de modernizarea promisa de PDL si Traian Basescu, pasii inainte in reformarea statului si societatii fiind anulati de numerosi alti pasi inapoi. Romania se intoarce la imaginea de stat nefunctional, blocat in dispute politice, de tip Moldova sau Ucraina, puternic marcate de influenta feudala a Moscovei. Votul trucat din Parlament la legea pensiilor si presupusul santaj reflecta, plenar, un mod comun de actiune - duplicitar, corupt si impredictibil - larg raspandit in politica, justitie si presa, dar si printre oamenii de rand. Arestarea si eliberarea omului de afaceri Sorin Ovidiu Vantu au fost teste majore, ratate de procurori, judecatori si jurnalisti, actori importanti intr-o democratie functionala.

Imaginea de stat nefunctional a desavarsit-o in aceste zile Parlamentul Romaniei, prin votul fraudat la legea pensiilor. Altfel spus, locul unde se naste regula - Parlamentul - nu respecta el insusi nici o regula. O realitatea cunoscuta de ani de zile, tolerata si exploatata azi intr-un razboi politic galagios si sterp intre putere si opozitie. Scenele din Parlament se multiplica in aproape toate celelalte institutii cheie: administratie, justitie, presa. Cuvintele zilei sunt troc, santaj, coruptie si incompetenta. In vremuri de criza economica, reteta garanteaza un blocaj pe termen lung.

O populatie debusolata

Clasa politica e in pragul unui faliment, pe un fond de confuzie generala, de isterie mediatica si populism feroce. Avem masuratori destul de exacte ca raportarea societatii la valori este deficitara. De exemplu, 61% din cetăţeni consideră comunismul drept o idee bună, faţă de 53% în urmă cu 4 ani, potrivit unui sondaj CSOP. Cercetarea, realizata la comanda IICCMER, este plina de paradoxuri si contradictii.

Oamenii regreta si condamna comunismul cu acelasi patos. Pentru multi, drepturile fundamentale au contat - si atunci, si acum - mai putin decat bunastarea personala. Un procent nesemnificativ (1%) pune coruptia si favoritismul pe lista motivelor de evaluare in rau a Romaniei de dinainte de 89. Procent suspect de mic, deoarece compromisul era, sub comunism, un mod de viata. Totul se rezolva "pe sub mana" sau "cu mici atentii". Or, teama de a recunoaste deschis culpa unei vieti marcate de gesturi neetice, executate benevol sau de nevoie, are o mare relevanta astazi: dublul discurs si dublul standard au patruns adanc in toate sferele societatii. S-au generalizat. De fapt, au supravietuit si s-au adaptat.

In cei 20 de ani de capitalism primitiv, cetatenii Romaniei n-au internalizat valorile occidentale, astfel incat sa atinga o masa critica reformista. Nici in straturile de jos ale societatii, nici printre elite. Cei putini, o minoritate tot mai restransa atrasa in mod real de spiritul occidental autentic, isi imagineaza astazi viitorul in afara tarii. Un recent studiu Oxford Analytica descrie excelent acest fenomen.

In umbra marelui urs

Cu toate acestea, viitorul, pe termen lung, nu pare chiar atat de sumbru, cum arata la prima vedere. FMI si Comisia Europeana detin inca parghii puternice, financiare sau politice, sa tracteze Romania spre Vest. Apoi, Romania are sansa istorica de a fi asezata, geostrategic, pe harta intereselor americane la Marea Neagra, o pozitie care-i securizeaza temporar orientarea pro-atlantica. Instalarea scutului anti-racheta si prezenta bazelor americane tin Bucurestiul mai departe pe axa, dar sporesc anxietatea Rusiei. Vezi spirala expulzarilor de spioni deschisa in 2009 si razboiul diplomatic fara manusi dintre Bucuresti si Moscova.

Agresivitatea Rusiei sporeste pe masura ce Romania se implica tot mai puternic in sprijinirea Aliantei pentru Integrare Europeana de la Chisinau. O recenta analiza Stratfor descrie republica Moldova ca fiind campul de batalie dintre Rusia si Occident, iar esecul referendumului pentru modificarea Constitutiei apare ca un semn al influentei crescande a Rusiei in regiune.

Cu toata presiunea externa si vointa Occidentului de a meninte Romania pe directia buna, atmosfera interna este dominata de haos si confuzie, speculata din plin de adversarii occidentalizarii. Pana si intelectuali de forta, din randul putinilor pro-occidentali convinsi din Romania, par astazi dezorientati.

Abandon, lehamite si emigrare

Scriitorul si publicistul Mircea Cartarescu a declarat, intr-un interviu pentru revista Observator Cultural, ca ”epoca Basescu mi se pare terminata” si descrie portretul unui presedinte invins: ”Ca şi Emil Constantinescu, actualul preşedinte e azi un prizonier neputincios al sistemului politic românesc, corupt şi nenorocit. De cînd nu mai cred că Băsescu poate schimba ceva în România, n-am mai putut să scriu cu siguranţa cu care-o făceam înainte. Căci azi nu mai cred în nici o direcţie şi în nici o persoană de pe eşichierul politic. În momentul ăsta, cauza pierdută în politica românească mi se pare că este chiar România”. Intuitia pare doar pe jumatate exprimata. Nu doar o epoca, ci o mare iluzie pare acum spulberata. Iluzia ca statul roman poate fi modernizat in mod ireversibil si sincronizat, dupa teoria lovinesciana, cu Occidentul.

Defetismul si disperarea prezente in discursul unor intelectuali de prima marime reprezinta, de fapt, verbalizarea unei stari de spirit generalizate. Activi si vocali intr-o vreme, figuri importante, ca Gabriel Liiceanu de pilda, s-au retras complet din spatiul public. Cei mai multi evita astazi sa mai adopte pozitii publice, pentru a nu mai fi asociati cu un Guvern, un partid si un presedinte prabusiti in sondaje.

Un studiu Oxford Analitica, publicat in 16 septembrie, evalueaza pesimit sansele redresarii Romaniei: ”Profesionisti talentati si bine-calificati emigreaza, dezamagiti de salariile mici si, deseori, de coruptie si nepotism. Multi dintre ei au ajuns la concluzia ca Romania va ramane la nesfarsit o tara prost guvernata, bazata pe retelele informale de putere si influenta, in care profesionalismul conteza putin pentru a avansa... Romania pare capabila sa ofere unui mici parti din cetatenii sai conditiile pentru a duce o viata normala, fara probleme de stres inacceptabile si privatiuni severe ocazionale. Circa o zecime din populatia de 21.5 milioane a emigrat in ultimii 20 de ani, iar aceasta rata pare sa sporeasca”

Diagnosticul lui Marino

Europa ne trage cu forta dupa ea, dar societatea, cu rare exceptii in pozitii cheie din politica, justitie sau presa, functioneaza mai departe in afara valorilor occidentale. Putini traiesc natural cu ele, le cultiva organic si devin apostolii lor. Observatia a implinit peste un veac si reprezinta, de la teoria formelor fara fond incoace, firul rosu in evolutia societatii romanesti. Modernizarea s-a petrecut mereu la impuls extern, fara mare sustinere in spatiul levantin.

Mai in vremurile noastre, Adrian Marino adauga explicatii suplimentare la intrebarea de ce comunizarea n-a intampinat, la noi, o mare rezistenta: ”In sfarsit, colaborationismul in masa se explica, in primul rand, prin lipsa totala de traditie si de constiinta civica, de tip liberal democratic occidental. A te bate pentru principii, democratie, drepturile omului si altele nu intra - in nici un fel - in mentalitatea subdezvoltata, minora, a acelei categorii. Ea era, in mod structural, organic si traditional, conformista si obedienta cu guvernul. Oricare ar fi fost acesta. In sfarsit, detaliu deloc neglijabil, ea depindea economic integral de Stat. De salarii, sinecuri si alte avantaje. Notiunea liberului profesionist intelectual lipsea cu desavarsire. Pe scurt, un vid ideologic antiliberal si antitotalitar total, cvasigeneral etc. Plus ravagiile mitului situatiei ireversibile. Intelectualii, scriitorii si publicistii de tip democratic-liberal, de o oarecare suprafata, puteau fi numarati pe degetele de la o mana. Iar audienta lor era mai mult decat redusa" ( Viata unui om singur, Polirom 2010, pag 57, cap Revolta)

Observatiile lui Marino raman perfect valabile aplicate contemporanilor nostri. De ce intelectualii, juranalistii sau societatea civila manifesta si astazi, in pseudo-democratie si pseudo-libertate, o rezistenta feroce la orice tip de reforma? Nimic nou sub soare. Aceasta categorie depinde mai departe de cineva: de stat, de oligarhi sau moguli. Nefiind suficienta de liberi economic ca sa-si asigure libertatea spirituala, "a te bate pentru principii, democratie sau drepturile omului" nu intra nici astazi in sfera lor de preocupari imediate. Si astazi, anti-populistii, anti-demagogii si europenistii autentici din presa sau politica pot fi numarati pe degetele de la o mana.

Un popor din Estul salbatic

Romanii, nascuti cu un handicap istoric si geografic, au invatat, ca si moldovenii, bulgarii sau grecii, sa mimeze la pefectie valorile occidentului si regulile capitalismului. O fac dintr-un fel de fudulie balcanica, din mandria specifica tarilor periferice. Sunt natiile de barbari moderni camuflati intr-un decor capitalist, cu multinationale si alte ecosisteme care intretin iluzia progresului.

Romanii, bulgarii sau grecii conduc Mercedes, BMW sau Audi, isi fac cumparaturile la Carrefour, Metro, si Mall-uri, dar tot barbari au ramas in raport cu civilizatia apuseana. In jurul acestor aparente insule de capitalism occidental, altfel adaptat rapid la spatiul levantin, inoata rechinii capitalismului autohton. Ion Iliescu l-a numit de cumetrie, Traian Basescu i-a spus clientelar. E un amestec complicat de bani nefiscalizati, politica subterana, securism, kagebism si, eventual, asasinate sau razboaie medievale cu sabii si cutite. Depinde de tara. Newsweek a publicat, pe 14 august 2010, Generation Exile, un excelent articol pe tema modelului de business rusesc, adaptat la specificul local in Romania sau Bulgaria sau in alte tari de la granita cu UE, Moldova sau Ucraina.

Din aceste motive, statul roman nu este reformabil in sens occidental iar cetatenii lui - masa critica - prefera sa traiasca, in intimitate, dupa alte coduri policie si sociale, in care mita, coruptia, promovarea sociala pe criterii de clan, nepotismul etc, nu sunt in realitate rele chiar atat de mari. In mod public, cu totii declama coduri etice si morale pe care le incalca primii atunci cand sunt chemati sa le aplice.

Dublul discurs practicat pe scara larga in Romania i-ar putea determina pe naivi sa creada ca, de fapt, majoritatea cetatenilor si grosul clasei politice ar fi devotati unor principii mai inalte. Adevarul este ca nu sunt. Dovada sta frenezia cu care voteaza, cand i se ofera sansa sa-si aleaga conducatorii, cercetati penali, incompetenti, caricaturi sau si mai grav: personaje care le au pe toate astea la un loc.

Euroscepticismul si criza

Lipsa de orizont resimtita acum a mai dezarmat Romania, la o scara mult mai mare, imediat dupa mineriadele din 90. Atunci, sperantele au murit pe termen lung iar disperarea i-a impins pe multi sa emigreze. Si acum, mineriadele televizate, cu cercetati penali agresand continuu justitia si statul de drept, induc lehamintea instalata in societate in urma cu 20 de ani. Si conducatorii, dar si poporul e gresit. Fara valori si repere, el trebuie cumva reparat, ca sa-si poate schimba, apoi, in mod corect, conducatorii.

L-ati auzit pe Verheugen, fostul comisar european? A spus de curand ca Romania si Bulgaria nu sunt copiii-problema ai sistemului, si ca, in absenta calitatii de state comunitare, consolidarea democratica nu s-ar fi produs in aceste tari. Dar tot el spune insa ca reputatia UE a fost grav afectata odata cu primirea celor doua tari. Exasperarea e deja un loc comun la Bruxelles, in raport cu tarile din Est, in special cu noi si vecinii de la Dunare.

Drept raspuns, in aceste tari risca sa castige teren discursul euro-sceptic si anti-occidental, predicat de populisti sau grupuri interesate sa exploateze nenorocirile aduse de criza economica. Reprezentanti ai Bancii Natinale avertizeaza tot mai apasat ca rezistenta populatiei la reforme este din ce in ce mai dura din cauza populismului unor politicieni.

Avem apoi fenomene protestatare noi, pe langa miscarie sindicale clasice. Revoltele impotriva bancilor, organizate pe internet, contin in subtext un mesaj profund anti-occidental. Exploatate politic, efectele criza mondiale pot face ravagii in tarile cu democratii fragile. Simbolul sifonat al capitalismului, bancile au tratat noile piete din Est cu lacomie, s-au cartelizat rapid si au profitat din plin de ingaduinta Guvernelor si Bancilor Nationale. Vom vedea daca pe desfasuratorul facturilor lasate in urma de banci vom plati si un pret politic.

Apoi, razboiul declarat de opozitie Fondului Monetar International si, implicit, Comisiei Europene, exprima, in esenta, refuzul modernizarii rapide. Asistam la asaltul falselor solutii. Populismul predica dispretul fata de etica muncii si vinde paradisuri iluzorii. Toate acestea la un loc ar putea fi speculate, la un moment dat, de forte interesate sa puna sub semnul intrebarii succesul integrarii in UE si sa scoata Romania de pe orbita euro-atlantica.

In discursul tinut de Traian Basescu in Parlament pe data de 21 septembrie, ideile despre modernizarea statului, despre reforma Constitutionala, care au tinut capul de afis in primul sau mandat, au fost expediate la final, in cateva cuvinte. In mod realist, fara majoritatea necesara de doua treimi in parlament, seful statului a abandonat cauzele pierdute. S-a multumit cu un discurs corect despre bani, munca, despre abuzul asistential si supravietuire. Ceva mai realist, dar fara anvergura istorica visata in urma cu ceva timp.

O prima concluzie: schimbarile se produc, dar lent si mult sub ritmul occidentului. Ecartul dintre populatiile din Est si comunitatile din Vest se largeste periculos. In tot cazul, progresul este perceput vag la nivel personal, mai ales de catre generatia care se apropie azi de 40 de ani. O generatie ajunsa la limita rabdarii, care simte ca si-a ratat tineretea inaintand in ritm de melc. Ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti, Mark Gitenstein, a facut recent o observatie cruda, dar cu un sambure de adevar prea dureros pentru a fi rostit public: "Revoluţia a avut loc cu 20 ani în urmă. Părerea mea umilă şi personală este că mai nimic nu s-a schimbat în primii cel puţin zece ani. Odată cu alegerea lui Emil Constantinescu lucrurile au început să se schimbe", a susţinut ambasadorul SUA.

O a doua concluzie: modernizarea va avea un adversar letal in criza economica, pe langa inamicii naturali, mosteniti din comunism. Tot mai putini politicieni, intelectuali si lideri de opinie vor fi dispusi sa se sacrifice si sa sustina masuri impopulare, dar obligatorii, pentru iesirea Romaniei din mocirla populismului pagubos si din sfera oligarihilor, dezavantajati de regulile democratiei functionale de tip occidental. In mod paradoxal, fortele politice care inca mai forteaza reforme comit, in paralel, erori inadmisibile, si imping statul, in mod fatal, in bratele adversarilor terapiilor de soc.

Si a treia concluzie: revine unei elite minoritare, din politica, justitie, presa si alte domenii cheie, rolul dificil de a se bate mai departe - individual sau asociati in proiecte noi si credibile - pentru principii democratice, pentru economie de piata reala si pentru un stat functional, chiar daca activistii progresului dau astazi semne de resemnare si cocheteaza cu abandonul. Ceilalti nu obosesc, niciodata.

despre un discurs iepocal, inca nerostit, al prezidentului

incerc sa'mi imaginez ce ar putea spune mr basesco in discursu' programat a fi tzinut, azz in juru' orelor cin'spe trecute fix, in fatza camerelor, dezumflate, reunite ale parlamentului romuniei capitalizde multilateral dezvoltate.
avindu'i in fatza, de la pupitru' (mult prea) 'naltei institutzii, pe componentzii coalitziei ce alcatuieste actualimente majoritatea parlamentara, pedelisti, udemeristi, uneperisti, precum si pe reprezentantzii minoritatzilor, daca n'or sa prefere sa stea la bufet in perioada aia de timp.
pesedistii si penelisto-pecistii se vor abtzine de la prezentza, scutindu'l pe prezidente de tropaiturile si huiduielile ce i'ar fi fost harazite dac' acestia s'ar fi prezentat, lasindu'le celor prezentzi privilegiu' d'a se manifesta, aidoma, in gind..
deoarece vadim tudor e membru al parlamentului evropean s'ar putea sa lipseasca si el, frustrindu'ne de spectacolu' defilarilor cu cearsafuri infatzisindu'l pe diktator dincolo de gratii, desi, nu'i exclus, s'ar putea sa'i preia altcineva initziativa, eventual ceva pedelisti nemultzumitzi (de ce nu berceanu ?).
despre tematica ce o s'o abordeze, putem bricola linistitzi, asa a devenit de previzibil imprevizibilu' basescu.
o sa pledeze pen' austeritate bo-boc, ce asa de bine se aplica la noi c'ar necesita, de urjentza, un nou imprumut de la femei, daca reusesc sa'i mai pacaleasca inc'o data p'aia.
dobitoci sa fie sa le mai dee, ca doara lupta intensa in parlamentu' romuniei e pentru majorarea unor pensii alimentate dintr'un bujet din ce in ce mai subtzire, iar mareatza masura de austeritata reprezentata de reducerea salarelor de la bujetari cu doo's'cinci la suta e pe cale sa expire cu subces la finele anului, ca nu crez ca nou' ministru politruc al finantzelor o sa aiva atita singe'n instalatzie sa o continue, chit ca'i doar o caricatura de masura.
s'ar putea ca prezidentu' sa pledeze, iar, pentru solidaritate, solicitind clasii politice sa se sacrifice, lucru ce'o sa produca o foiala nervoasa printre cei prezentzi; s'ar putea sa faca apel la luciditatea opozitziei, absenta, pentru a prezenta programe sustenabile d.p.d.v. oeconomic, si nu lozinci, si ca, in absentza lor, n'o sa'i cheme la gubernare.
lucru ce'o sa fie primit cu aplauze si ovatzii, in fatza televizoarelor.
apoi, o sa readuca aminte desp'e rezultatele referendumului pentru parlament uninominal, la care cei prezentzi, impreuna cu absentzii, se vor scobi intens in nas, si'si vor elimina unele resturi alimentare dintre dintzi.
in sfirsit, o sa faca vorbire despre sistemu' uninominal pur si dur, intr'un singur tur, sau, treaca de la el, in doo tururi tocite de scrutin.
moment inaltzator la care coalitzia gubernamentala o sa sara, impinsa ca de un nevazut resort, literalmente din fotoliile comode de piele, pentru a'si manifesta 'ntreaga stima si recunostintza, eventual insotzite de rosii clocite si oo borshite.
daca s'ar putea sa ma insel in privintza ordinii in care vor fi abordate, punctal, temele , cre' c'am reusit, in schimb, sa previzionez destul de exact atmosfera din vasta sala.

si senzatzia de frectzie cu "diana" la picioru' de lemn al lu' prigoana.
==================================
am uitat sa iau in considerare prezentza la balcoane a unor reprezentantzi revoltatzi ai diferitelor classe si categorii sotziale, care'si vor aduce aportu', prin vuvuzele, megafoane, scirtziitori, la 'ntregirea imaginii de lucru manual a intregii adunari.
semn c'or vinit apocalipsurile:

 Apocalipsa, acum
de Dan Tapalaga HotNews.ro
Luni, 20 septembrie 2010, 23:58 Actualitate | Opinii

Adevarat va spun voua, vine sfarsitul. Am vazut, luni seara, semnele vremurilor, la Realitatea TV. Fiarele s-au imblanzit si umbla printre oameni. Lumea s-a sucit cu susul in jos. Dan Voiculescu, imbracat in blana de oaie, alerga dupa lupii coruptiei. L-am vazut cu ochii mei la televizor, in plina actiune. Facea un fel de ancheta cu implicatii globale. I-a scris procurorului Statelor Unite, a povestit cum se tine scai de Predoiu sa ceara numele celor care au varat in buzunar comisionul de la Daimler Crysler pe autobuzele vandute in Romania. Suspansul n-a tinut prea mult ca moderatorii au si cerut sa fie contactat Videanu. Tenace, dom Profesor si-a expus apoi planul caritabil: sa ia banii de spaga si sa-i toarne (pardon de expresie) intr-un fond de pensii, sa-i intoarca la popor, la romani.​
Motto: "Lupul si mielul vor paste impreuna, leul va manca paie ca boul, si sarpele se va hrani cu tarana" (Isaia 65:25)
Lupul si mielul vor paste impreuna. Iata-l pe Dan Voiculescu uns cavalerul anticoruptiei transatlantice, mama bugetarilor raniti de Basescu si Boc. Se fac, azi-maine, 666 de zile de cand preacinstitul Felix a fost rastignit de pretorienii Marelui Satrap si trimis la judecata pamanteasca, sub acuzatia ca a cumparat vreo patru hectare de teren in Baneasa la un pret de 75 de ori mai mic decat cel real. Detalii aici

Sarpele se va hrani cu tarana. Varanul, cum i se mai spune dupa vorba suierata, cu pamanturile altora.

Leul va manca paie ca boul. Iar Vantu, temporar, nu va mai manca nimic. Tariceanu a strigat in Parlament tot ca dobitoacele din Cartea Sfanta: "Vreti solutii, haideti ca va dau, incropite acum. Va spun cateva, repede notati-le. Romtelecom, Hidroelectrica, Petrom, Romgaz, n-aveti bani, da? Ce faceti cu datoriile Rompetrol? (...) Anulati contractele de vanzare de gaz natural ieftin la prietenii si clientii dumneavoatra. Vreti sa va mai spun? Listati Fondul Proprietatea la bursa sa puneti economia in miscare".

Iarta-l, Doamne, ca nu stie ce spune. Pe cand era premier, scria ravasele roz, parfumate cu petrolul lui Dinu Patriciu de la Rompetrolul cel inglodat in datorii: "Draga Traiane, 1. Iti trimit alaturat un document redactat de Petromidia in legatura cu cercetarile care au loc. 2. Daca ai ocazia sa vorbesti la Parchet despre subiect?".

Adevarat va spun voua, apocalipsa e aproape. Care-i mielul, care-i lupul? Ne uitam ca boii la televizor, iar unii chiar cred ca lupul paste impreuna cu mielul, ca leul mananca paie si ca sarpele se hraneste cu tarana. Rezulta clar din ultimele sondaje.

doamna mungiu fatza cu coruptzia revine, fara udrea...

Statul de drept tradus pentru Mugur Ciuvică
de ALINA MUNGIU-PIPPIDI
15 Aprilie 2010
De când corupţia noastră trainică s-a ciocnit, în sfârşit, cu o anticorupţie cam puţintică, dar persistentă, noi trăim într-o farsă permanentă în România. Sau aşa cred unii lideri de opinie, de la Mugur Ciuvică la oameni de la care aş aştepta mai mult, ca Diaconu sau Dinescu. Totul e un mare bluf, o operetă comică, un spectacol de vodevil: arestări, condamnări, evadări, cătuşe, răpiri, nimic nu e adevărat. Nu suntem ţara Mioriţei, în care cei răi se adună şi conspiră în fiecare zi cum să-i asasineze pe cei buni, asta e o invenţie de-a lui Alecsandri, ci o ţară de bâlci, unde când bagi cuţitul în cineva nu curge sânge. E probabil doar o iluzie că eu am fost la tribunal de mai bine de zece ori din 2004 încoace pentru că am demascat diverşi politicieni corupţi care m‑au dat în judecată; că pe Băsescu l-au dat jos 322 de parlamentari speriaţi de moarte de spectrul DNA, deşi ştiau că poporul nu e de partea lor; sau că Monicăi Macovei i-au dat drumul la toate ochiurile de gaz din casă nişte intruşi care au încuiat apoi uşa la loc. Nişte primari de rangul întâi, Cristian Anghel de la PNL şi Mircia Gutău de la PDL, au primit sentinţe cu închisoare fără suspendare de la curţi din România şi nu mai au posibilitate de apel - alţii stau la rând. Te pomeneşti că închisoarea e în studiourile Buftea, o butaforie ca să mai tragem de o telenovelă, acolo. Zău? Păi, poate se oferă cineva din marea de beştelitori publici ai DNA şi ANI să schimbe locul cu ei. Nu de alta, dar trebuie să vină odată şi testul realităţii.

O să spuneţi poate că aceia care ţin discursul acesta o fac din interes şi că nu merită să le discutăm argumentele. Dar eu aş crede că unii sunt mai degrabă dezorientaţi: şi propun să ne facem datoria să îi orientăm acceptând ca punct de plecare buna lor credinţă. Ca atare, o să iau la rând trei dintre argumentele lor principale. Unu, că anticorupţia nu e serioasă pentru că e slabă. Doi, că anticorupţia nu e serioasă pentru că e publică. Şi trei, că anticorupţia nu e serioasă pentru că e politizată. Anticorupţia nu dă rezultate şi deci de vină sunt DNA şi ANI. Cam aşa sună argumentul. În realitate, la ora asta sunt sute de oameni sub anchetă, iar numărul de înalţi demnitari trimişi în judecată e cel mai mare proporţional din Europa de la Mani pulite încoace. Dacă DNA se mişcă uneori greu, e din vina unor parlamentari care l-au apărat pe Năstase până la ultima baricadă, sub conducerea lui Crin Antonescu şi a altora ca el sau a unor curţi superioare unde sistemul aleator de distribuire al cazurilor le trimitea mereu, în mod straniu, la Viorica Costiniu. Dacă sapi numai gropi pe un traseu de curse, e greu după aceea să dai vina pe cal că nu aleargă destul de repede. Sau poate e vorba de ANI, o instituţie pe care dl Diaconu o declară ridicolă. Aşa e, e o instituţie cu puteri legale puţine. De ce? Pentru că tot colegii liberali ai dlui Diaconu, în colaborare cu PSD, ne-au împiedicat să îi dăm puteri mai multe.

Ia întreabă tu în jur, Mircea, şi ai să afli cum îşi închideau toţi liberalii telefoanele în luna mai 2006 de teamă că îi sun eu să le cer să voteze pentru ANI. Unii mi-au zis că intră în spital: pe alţii nu-i lăsa soacra, sau pisica, sau mai ştiu eu ce. În condiţiile astea, a fost o supriză plăcută pentru mine că o ANI născut cu forcepsul a trimis atâtea dosare la Procuratură şi a făcut atâtea verificări. Cine face discuţii de oportunitate - de ce mai degrabă x decât z - nu pricepe cum funcţionează statul de drept. Toată lumea care are obligaţia legală de a declara va fi verificată, indiferent cine e, chiar Vadim sau Dinescu, două personaje greu de pus într-o frază, toată lumea cu obligaţii egale e tratată egal. Dar de ce apar la televizor toate astea înainte să devină finale? Răspuns: pentru că lupta cu corupţia sistemică e o luptă şi pentru opinia publică, şi atunci când ai miniştri, parlamentari şi judecători în înaltele curţi constituiţi în reţele de influenţă cu partide politice şi averi private în spate e normal să ai măcar publicul de partea ta. Ca de obicei, românii nu au idee cum a mers în alte părţi.

Şi Mani pulite s-a judecat tot la televizor până să se ajungă la tribunal, şi acolo cătuşele au jucat un mare rol: RAI a creat seriale din procese şi s-au făcut clipuri cu acuzaţii. Din cei vreo 5.000 de oameni, din care un sfert în Parlament, arestaţi în legătură cu tangentopoli, scandalul distribuirii fondurilor publice pe linie de partid, vreo 2.000 nu au ajuns niciodată să fie trimişi în judecată, au fost doar plimbaţi prin faţa camerelor de luat vederi şi ţinuţi în arest preventiv şi un an ca să mărturisească sau să-i dea pe alţii. Alţii, mulţi, au luat sentinţe cu suspendare: unii s-au sinucis de ruşine. Dar la sfârşitul întregii operaţii o întreagă clasă politică se năruise şi regulile jocului se schimbaseră, exact ceea ce este şi obiectivul principal al anticorupţiei noastre. Şi de asta e necesar ca totul să se petreacă cu uşile deschise, ca toţi cei care fac azi lucruri pentru care cei de ieri sunt trimişi în judecată să vadă ce riscă. Nu luptăm cu persoane sau cazuri izolate, ci cu un mod inacceptabil de a fi primar, ministru, politician sau judecător la Curtea Supremă. Publicul nu e doar spectator, ci actor, pentru că votează.

În sfârşit, justiţia nu e bună că e politizată. Cum ştim din vechile stenograme PSD, când personajul Rodicăi Stănoiu spunea clar că „o dată ce ne-am pus peste tot oamenii noştri în fruntea curţilor de apel, nu-i mai sunaţi toată ziua, că, unu la mână, ştiu ei ce au de făcut şi, doi la mână, au şi ei demnitatea lor". Sau poate nu aţi auzit anecdota celebră sub regimul Constantinescu, cu o doamnă foarte populară cu o mare avere în vechea Românie şi care, după ce şeful statului, prim-ministrul şi ministrul Justiţiei nu au reuşit să o ajute să recupereze nimic, a ajuns la un politician din opoziţie, care, amabil, a dat un telefon la Curtea Supremă şi s-a rezolvat, aşa, ca să se vadă că PSD nu e duşmanul restituirii? PSD rămâne cel mai influent în justiţie din motive istorice: s-au instalat de mult în fruntea reacţiunii, nici un partid care câştigă azi alegerile nu are cum să mai reproducă aceste mecanisme de influenţă. Dovada este că pare mai uşor să obţii condamnări pentru PDL şi PNL decât pentru PSD. Politizare, pentru că aceste cazuri nu au fost scoase în campania electorală, ci după? Pervers argument şi prost: că, dacă ieşea în campania electorală, DNA ar fi fost acuzată că manipulează opinia publică pentru a influenţa rezultatul alegerilor. Băsescu controlează Procuratura? Fals: nu are decât serviciile, restul e aleator, dovadă că alde Solomon, Falcă, Ţânţăreanu, Gutău sunt sub anchetă, trimişi în judecată sau deja condamnaţi.

Dacă anticorupţia noastră pare uneori politică, aceasta e exclusiv vina partidelor din opoziţie, care au constituit alianţa 322 împotriva statului de drept, dându-i lui Băsescu, practic, al doilea mandat. Oricâte prostii face PDL azi, el e legitimat de
această plasare avantajoasă a oponenţilor săi. Cu cât dau din gură mai mult cei care luptă cu anticorupţia la toate orele, dar coexistă perfect cu corupţia, cu atât mai bine pentru Băsescu şi PDL. Mă miră că strategilor lui Ponta şi Antonescu nu le-a căzut încă fisa.

Sym zice, si bine zice...

productziune Sym preluare de la Thophyle via gabhry_el

„D. Șelaru face parte din categoria celor care aud intens și simt monstruous, ca să mă exprim un pic metaforic.

Postul de mai sus confirmă. Pe românește, ce contează pentru D. Șelaru și cei precum domnia sa este ceea ce SPUN politicienii. Nu ceea ce FAC ei.

Băsescu numește, constituțional, un premier tehnocrat. Tot tehnocrat vor și ceilalți. Pentru o lună, pentru două, poate 3 ani. Nu contează. Vor însă tehnocratul *lor*. Îl somează pe președinte cu asta. E neconstituțional, ignoră separarea puterilor în statul nostru.

Dar nu contează, C. Antonescu ZICE că el are bun simț și respectă Constituția, așa trebuie să fie.

PDL îl sprijină pe Croitoru, profesionist necontestat, pentru BNR. PNL și PSD pe B. Olteanu, un politruc remarcat prin cinism, lipsit de realizări profesionale.

Dar nu contează, C. Antonescu ZICE că PDL e rău, așa trebuie să fie.

PDL susține o lege prin care excepțiile de neconstituționalitate nu mai pot fi folosite pentru a întârzia la infinit procesele marilor corupți. PNL și PSD votează împotrivă, legea pică.

Dar nu contează, C. Antonescu ZICE că PDL e un grup de interese, așa trebuie să fie.

PDL susține depolitizarea televiziunii publice. Legea pică la votul contra a PNL și PSD. PDL, demonstrativ, n-a avut reprezentant în consiliul de administrație al TVR timp de 2 ani. PNL și PSD au impus un politruc, membru de partid PSD, la șefia televiziunii publice.

Dar nu contează, C. Antonescu ZICE că PDL e agresiv, așa trebuie să fie.

Varujan Vosganian, ministru de finanțe, explică cu carioca cum legarea punctului de pensie la salariul mediu e perfect sustenabil, cu o creștere economică de 10% în 2010. Apoi o legiferează, făcând mișto de obiecțiile președintelui, a cărui comisie prezidențială zice că demografic suntem la pământ și că avem un raport de populație activă/pensionari dezastruos, și în scădere accentuată.

Dar nu contează, C. Antonescu ZICE că el și ai lui scot țara din criză. Așa trebuie să fie!

În 2008, pe creștere economică de 8%, rating-ul de țară scade, agențiile internaționale nu sunt convinse de politicile PNL, care lasă în urmă un deficit dezastruous de 5.5%, pe fondul creșterii cheltuielilor bugetare și al lipsei investițiilor în infrastructură. În 2009, pe scădere de 8%, incompetentul guvern Boc nu duce nici la o diminuare a rating-ului și își satisface obligațiile asumate fată de FMI și CE.

Dar cum știm că Boc e incompetent iar Tăriceanu și Vosganian super-competenți? Simplu, așa ZICE C. Antonescu. Deci trebuie să fie adevărat.

În perioada 2007-2008 guvernul Tăriceanu nu face nici măcar o refomă. Nici o lege reformistă nu e inițiată și nu trece, nimic. Într-un singur an, incompetentul guvern Boc trece și codurile, și legea educației, și a salarizării unice, pregătește legea pensiilor. Perfectibile, fără indoială.

Noroc cu PNL și d-nul Antonescu că au blocat tot la Curtea Constituțională, respectiv cu moțiunea de cenzură!

Căci atunci când respectabilul domn Antonescu, cel plin de bun simț, nu ZICE, el FACE: blochează reformele, își pune politrucii șefi peste instituțiile publice care nu trebuie politizate, dă din gură la televizor că Băsescu e dictator securist.

Mare noroc avem, ca cel mai mare chiulangiu din Parlament să ne salveze de dictatură, proslăvind virtuțile parlamentarismului!

Așa că vedeți dvs., D. Șelaru este un om sensibil, care stă și ascultă la ce ZICE C. Antonescu (și alții de aceeași calitate). Dumnealui nu are timp pentru chestii complicate, de ex. să se gândească la ce se întâmplă în realitate. Asta-i pentru noi, proștii care credem în biciul lui Băsescu.”

craciun fericit !

iata vin colindatoooorii, da'i domnuuuu, doamne
seara pe la hmmmm, hmmm, aaaa, hmmm

ps:

acesta este un disc de colinde de craciun, gasit de mine in cutia postala joi 28 MAI 2009, si pe care disc nu stiu daca sint inregistrate vocile lui crin antonescu si ale lu' fie'sa (biata fata n'are nici o vina), pentru ca nu l'am ascultat, si nici n'o sa'l ascult vreodata !
in aceeasi zi, in aceeasi cutie postala, am gasit o felicitare, de la acelasi crin antonescu, adresata sotziei mele cu ocazia zilei onomastice (constantin&elena)... sa fie asta semnu' ca partidu' liberal a avut ministru de interne ?