Se afișează postările cu eticheta pc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta pc. Afișați toate postările
marți, 24 ianuarie 2012
luni, 10 ianuarie 2011
intrarea in spaţiul alzheimer si presedintele (maresal martzial marsupial) antenescu
Timpul şi Spaţiul
Scris de Tia Şerbănescu
Am intrat în 2011 - respectiv în al 11-lea ceas pentru ieşirea din recesiune şi intrarea în Schengen, măcar la toamnă dacă în martie este exclus. Neînţelegând că lucrurile care nu pot fi schimbate nu trebuie agravate prin declaraţii belicoase, preşedintele Băsescu şi ministrul de externe Baconschi s-au întrecut în demonstraţii de forţă complet păguboase şi chiar lipsite de inteligenţă. Ce rost au ameninţările dlui Baconschi cu blocarea aderării Croaţiei şi cu „denunţarea unilaterală“ a monitorizării pe justiţie? Dacă voia să demonstreze că răzbunarea e o armă proastă, ei bine, a reuşit. Şi ce rost are ameninţarea dlui Băsescu privind sistarea utilării graniţelor cu echipament performant? Adică avem şi noi un punct forte - îndeplinirea condiţiilor tehnice - şi vrem să-l pierdem şi pe acesta? În plus, securizarea graniţelor e necesară şi pentru noi nu numai pentru UE având în vedere uriaşa evaziune fiscală realizată prin traficul cu ţigări, alcool, droguri şi altele. Dacă vrea „să se bată“ cu Franţa şi Germania aşa cum a declarat precizând totuşi că „nu ne batem cu pietre“ (asta mai lipsea!) şi „să nu stăm ca râmele“, dl Băsescu trebuie să lupte pentru intrarea în octombrie (ca să nu pierdem programarea) şi să se bată cu corupţia în faţa căreia instituţiile noastre stau ca råmele. Las’ că între râme şi şoimi de vânătoare există şi categorii intermediare. În fond, te poţi comporta, vorba lui Arghezi, „şi fără umilinţă şi fără de mândrie“. N-o fi chiar atât de greu - chiar dacă Franţa n-are nici ea graniţe prea sigure: dovadă că preşedintele Sarkozy a primit bani negri din Gabon pentru campania electorală. Aşa că a te bate acum cu Franţa şi Germania înseamnă meci pierdut, ochi învineţiţi şi intrare în spaţiul Alzheimer. În micul Paris noul an a început printr-un mariaj între PNL şi PC care şi-a părăsit soţul legitim PSD după ce acesta l-a tot cărat în parlament. PC i-a scris dlui Ponta scrisoarea de adio anunţându-l că e bine-venit în alianţa sa cu PNL căruia i-a adus ca zestre „Antenele“ dlui Voiculescu. Dl Antonescu devine astfel dl Antenescu. Noul „proiect“ PNL-PC-PSD nu e decât coaliţia Grivco reîncălzită şi scăzută (fără UDMR) după eşecul Geoană şi care-şi încearcă norocul cu dl Antonescu în scopul eliminării PDL. Dar, vorba dnei Andreea Vass, „sufletul premierului nu trebuie decimat cu probleme suplimentare“. Ca s-o înţelegem mai bine pe dna Vass trebuie precizat că pentru orice femeie sufletul e bugetul.
Scris de Tia Şerbănescu
Am intrat în 2011 - respectiv în al 11-lea ceas pentru ieşirea din recesiune şi intrarea în Schengen, măcar la toamnă dacă în martie este exclus. Neînţelegând că lucrurile care nu pot fi schimbate nu trebuie agravate prin declaraţii belicoase, preşedintele Băsescu şi ministrul de externe Baconschi s-au întrecut în demonstraţii de forţă complet păguboase şi chiar lipsite de inteligenţă. Ce rost au ameninţările dlui Baconschi cu blocarea aderării Croaţiei şi cu „denunţarea unilaterală“ a monitorizării pe justiţie? Dacă voia să demonstreze că răzbunarea e o armă proastă, ei bine, a reuşit. Şi ce rost are ameninţarea dlui Băsescu privind sistarea utilării graniţelor cu echipament performant? Adică avem şi noi un punct forte - îndeplinirea condiţiilor tehnice - şi vrem să-l pierdem şi pe acesta? În plus, securizarea graniţelor e necesară şi pentru noi nu numai pentru UE având în vedere uriaşa evaziune fiscală realizată prin traficul cu ţigări, alcool, droguri şi altele. Dacă vrea „să se bată“ cu Franţa şi Germania aşa cum a declarat precizând totuşi că „nu ne batem cu pietre“ (asta mai lipsea!) şi „să nu stăm ca râmele“, dl Băsescu trebuie să lupte pentru intrarea în octombrie (ca să nu pierdem programarea) şi să se bată cu corupţia în faţa căreia instituţiile noastre stau ca råmele. Las’ că între râme şi şoimi de vânătoare există şi categorii intermediare. În fond, te poţi comporta, vorba lui Arghezi, „şi fără umilinţă şi fără de mândrie“. N-o fi chiar atât de greu - chiar dacă Franţa n-are nici ea graniţe prea sigure: dovadă că preşedintele Sarkozy a primit bani negri din Gabon pentru campania electorală. Aşa că a te bate acum cu Franţa şi Germania înseamnă meci pierdut, ochi învineţiţi şi intrare în spaţiul Alzheimer. În micul Paris noul an a început printr-un mariaj între PNL şi PC care şi-a părăsit soţul legitim PSD după ce acesta l-a tot cărat în parlament. PC i-a scris dlui Ponta scrisoarea de adio anunţându-l că e bine-venit în alianţa sa cu PNL căruia i-a adus ca zestre „Antenele“ dlui Voiculescu. Dl Antonescu devine astfel dl Antenescu. Noul „proiect“ PNL-PC-PSD nu e decât coaliţia Grivco reîncălzită şi scăzută (fără UDMR) după eşecul Geoană şi care-şi încearcă norocul cu dl Antonescu în scopul eliminării PDL. Dar, vorba dnei Andreea Vass, „sufletul premierului nu trebuie decimat cu probleme suplimentare“. Ca s-o înţelegem mai bine pe dna Vass trebuie precizat că pentru orice femeie sufletul e bugetul.
realitatea "tzine cu tine", crine!
marți, 6 iulie 2010
MONICA !
Prin votul contra ANI, PDL şi-a trădat electoratul
Monica Macovei
Interviu realizat de Andreea Pora
Care este explicaţia că, în pofida declaraţiilor oficiale de susţinere a Legii ANI, majoritatea politicienilor a votat pentru varianta care face din ANI o formă fără fond?
Explicaţia este simplă. Declaraţiile publice ale politicienilor care au susţinut reexaminarea Legii ANI, dar au votat invers, au fost mincinoase, aşa cum a dovedit decizia aceloraşi politicieni, la Senat, prin vot. Avem, în România, corupţie politică şi, prin urmare, măsurile anticorupţie sunt omorâte exact de politicienii care ar trebui să le adopte. Vor să fure şi să continue practicile corupte care i-au îmbogăţit în ultimii 20 ani şi să nu fie pedepsiţi sau expuşi public niciodată. Asta a arătat votul din Senat.
Vinovatul principal a fost György Frunda, sunt însă vinovaţi în aceeaşi măsură şi senatorii PDL care i s-au alăturat la vot, aceasta în pofida amendamentelor semnalate de preşedinte în cererea de reexaminare? A cui este responsabilitatea principală?
D-l Frunda a dus steagul acestei decizii ruşinoase şi are o mare responsabilitate. Reamintesc, în acest context, şi faptul că în 2005, când s-a adoptat în guvern proiectul acestor declaraţii de avere, d-l Markó Béla s-a opus şi chiar a părăsit şedinţa de guvern. Iar în parlament, PSD a votat împotriva acestor declaraţii şi în 2005, nu numai acum. Presupun că nici cei din PD şi PNL nu le-au vrut, dar în 2005 le-a fost teamă de aplicarea clauzei (pe corupţia la nivel înalt), care putea amâna intrarea României în UE. Acum nu mai au această teamă, aşa că şi-au dat mâna pentru a-şi satisface interesul personal de protecţie împotriva interesului public. Averile, veniturile şi cheltuielile din timpul mandatului trebuie să fie publice, mai ales într-o ţară în care avem corupţie politică şi furt din banii publici la tot pasul.
Responsabilitatea este transpartinică, este a clasei politice. Pentru că m-aţi întrebat explicit de senatorii PDL, care s-au alăturat acestui vot, voi spune clar că sunt la fel de vinovaţi ca şi cei din celelalte partide. Iar conducerea partidului este şi ea vinovată. Constat că singurul partid care a avut un mesaj public anticorupţie nu se mai deosebeşte cu nimic, atunci când ia decizii (cum a fost acest vot din Senat), de restul clasei politice. Am citit în presă că şedinţa de guvern a fost întreruptă, pentru ca senatorii PDL, care sunt şi membri ai guvernului, să meargă să voteze cererea de reexaminare a preşedintelui pe această lege. Mă întreb acum de ce? Ca să fie siguri că este omorâtă? Ca să fie siguri că scapă de controlul averilor şi al conflictelor de interese? Ca să fie siguri că electoratul nu mai poate vedea ce sume de bani, imobile, obiecte de artă, bijuterii, maşini, acţiuni au dobândit? Mă întreb şi dacă a fost o decizie în BPN pentru acest vot. Desigur, aceleaşi întrebări se ridică şi cu privire la PSD, PNL, UDMR, dar, cum am mai spus, de mult nu mai am aşteptări de la aceste partide.
Dar faţă de PDL ce aşteptări mai aveţi?
Pentru că sunt în PDL, vreau ca acest partid să se cureţe. Şi voi continua să fac tot ce depinde de mine (aşa cum am făcut şi prin propunerile pentru modificarea statutului partidului) şi să cer asta public. Nu îmi pasă de „consecinţe de partid“. La alegerile europarlamentare, eu am făcut o campanie axată pe anticorupţie şi împotriva furtului din banii publici (fie ele fonduri naţionale sau europene), iar conducerea partidului era lângă mine, pe diverse scene, şi nu am auzit că ar avea obiecţii. Eu nu sunt şi nu voi fi solidară cu cei care trădează electoratul şi pe membrii de partid care au crezut şi cred în anticorupţie, transparenţă, stat de drept şi responsabilitate. Responsabilitatea înseamnă a da socoteală pentru deciziile politice proaste, pentru averea făcută în timpul mandatului şi mai înseamnă că trebuie să te duci la închisoare când încalci legea şi când furi din banii publici, indiferent din ce partid eşti, la guvernare ori în opoziţie. Îmi amintesc că şi d-l Tăriceanu îmi reproşa că nu sunt solidară cu anumite decizii ale guvernului pe care le-am considerat ilegale. Şi nu voi fi nici acum.
Poate fi un semnal că Traian Băsescu pierde autoritate în partid?
Este un semnal că cei din conducerea partidului, şi în acest caz e vorba de senatori, nu mai ţin seamă de nimic, atunci când vor să îşi protejeze interesele personale opuse interesului public. Le aduc aminte că sunt la guvernare pentru că Traian Băsescu - care a retrimis această lege în parlament - a câştigat alegerile prezidenţiale. Şi reamintesc PNL că, în decembrie 2004, tot datorită preşedintelui a ajuns la guvernare. UDMR nu îi reamintesc nimic, pentru că, în opinia mea, actuala conducere se dă cu oricine este la guvernare şi la butonul banilor publici.
Mai este vreo soluţie legislativă de salvare a legii?
Legislativ, mai este o soluţie. Un parlamentar sau ministrul Justiţiei poate să iniţieze un proiect de lege prin care să readucă declaraţiile de avere în sfera publică, în aria de cenzură a electoratului şi a presei şi să restabilească un mecanism de verificare şi sancţionare. Dar asta nu ajunge. Trebuie voinţă politică majoritară în guvern şi parlament, pentru ca o astfel de iniţiativă să fie adoptată. Dar să nu uităm că ministrul Justiţiei a fost, în mare parte, absent din dezbaterea publică (cum este de mult timp), iar proiectul Legii ANI, după decizia Curţii Constituţionale, plecat de la Ministerul Justiţiei, a fost pe gustul politicienilor.
În practică, mai este soluţia ca şefii de partid să dea dispoziţie tuturor membrilor de partid numiţi sau susţinuţi în funcţii publice să îşi publice declaraţiile de avere şi de interese, indiferent de ce prevede legea. Pot să o facă, prin decizia lor.
De altfel, într-o discuţie cu d-l Boc (la întâlnirea de la Snagov), i-am cerut să dea o astfel de dispoziţie pentru cei din PDL. Mi-a spus că o va face. Încă o dată, de data aceasta public, îi spun: domnule prim ministru şi preşedinte al PDL, Emil Boc, vă cer să daţi această dispoziţie şi să îi excludeţi din partid şi din guvern pe cei care nu o respectă, într-un termen de 5 zile. Şi vă mai cer să luaţi măsuri împotriva miniştrilor care nu şi-au actualizat declaraţiile de avere până la 15 iunie 2010. Adică, să propuneţi schimbarea lor. O astfel de decizie clară va aduce credibilitate dvs., partidului şi guvernului. Coaliţii de guvernare care se bazează pe interese private, imorale şi oculte nu pot face ceva bun pentru ţară.
Cum vedeţi reacţia societăţii civile, a opiniei publice faţă de ceea ce s-a întâmplat? În afară de protestul câtorva ONG-uri faţă de Frunda, nu am văzut alte luări de poziţie.
Felicit organizaţiile neguvernamentale şi pe ziariştii care au protestat şi au cerut partidelor să „şi-i ia acasă“ pe aceşti politicieni, pentru că ei nu reprezintă interesul public şi votează pentru acoperirea corupţiei şi a furtului din bani publici. Şi mă alătur lor.
Dar nu sunt alături de acei ziarişti şi de acele organizaţii neguvernamentale care au trecut „uşor“ peste votul din Senat. Dincolo de orice înclinaţii politice, secretizarea declaraţiilor de avere a redus semnificativ puterea jurnalismului de investigaţie şi a făcut mult mai grea misiunea societăţii civile de a controla puterea.
Credeţi că raportul CE va fi mai dur decât de obicei? Ar trebui să fie?
În opinia mea, acest raport trebuie să fie foarte dur şi să sancţioneze încă o dată lipsa voinţei politice majoritare pentru anticorupţie şi nerespectarea promisiunilor făcute la intrarea în UE. Cu orice preţ, ca să oprim minciuna de lobby politic şi să acţionăm în interesul ţării. Îmi amintesc ce mi-a spus de mult un politician olandez: fiecare ţară cu onoarea ei. Hai să avem şi noi onoare.
* * *
Ambiguitatea abţinerii
Nu înţeleg decizia de abţinere la acest vot (toţi senatorii au votat împotrivă, cu excepţia a doi senatori PDL, care s-au abţinut).
Ar fi fost de lăudat dacă cei doi ar fi votat împotrivă. Ce să înţelegem din abţinere? Eu înţeleg numai o atitudine ambiguă, chiar dacă uşor (dar prea uşor) curajoasă, în condiţiile când ceilalţi senatori au votat pentru omorârea legii. Ambiguitatea nu schimbă ţara asta în bine.
TI-România şi anticorupţia
Am văzut cu mare tristeţe cum Transparency International – filiera din România şi-a sărbătorit 10 ani de existenţă, invitându-l pe d-l Frunda să modereze una dintre dezbaterile organizate cu acest prilej. Despre ce vorbim? Pe cine promovăm? TI-România a arătat că, de fapt, nu promovează anticorupţia. Eu sunt membru fondator, dar ideile în care am crezut acum 10 ani au ajuns să fie batjocorite de conducerea executivă.
* * *
Monica Macovei
Interviu realizat de Andreea Pora
Care este explicaţia că, în pofida declaraţiilor oficiale de susţinere a Legii ANI, majoritatea politicienilor a votat pentru varianta care face din ANI o formă fără fond?
Explicaţia este simplă. Declaraţiile publice ale politicienilor care au susţinut reexaminarea Legii ANI, dar au votat invers, au fost mincinoase, aşa cum a dovedit decizia aceloraşi politicieni, la Senat, prin vot. Avem, în România, corupţie politică şi, prin urmare, măsurile anticorupţie sunt omorâte exact de politicienii care ar trebui să le adopte. Vor să fure şi să continue practicile corupte care i-au îmbogăţit în ultimii 20 ani şi să nu fie pedepsiţi sau expuşi public niciodată. Asta a arătat votul din Senat.
Vinovatul principal a fost György Frunda, sunt însă vinovaţi în aceeaşi măsură şi senatorii PDL care i s-au alăturat la vot, aceasta în pofida amendamentelor semnalate de preşedinte în cererea de reexaminare? A cui este responsabilitatea principală?
D-l Frunda a dus steagul acestei decizii ruşinoase şi are o mare responsabilitate. Reamintesc, în acest context, şi faptul că în 2005, când s-a adoptat în guvern proiectul acestor declaraţii de avere, d-l Markó Béla s-a opus şi chiar a părăsit şedinţa de guvern. Iar în parlament, PSD a votat împotriva acestor declaraţii şi în 2005, nu numai acum. Presupun că nici cei din PD şi PNL nu le-au vrut, dar în 2005 le-a fost teamă de aplicarea clauzei (pe corupţia la nivel înalt), care putea amâna intrarea României în UE. Acum nu mai au această teamă, aşa că şi-au dat mâna pentru a-şi satisface interesul personal de protecţie împotriva interesului public. Averile, veniturile şi cheltuielile din timpul mandatului trebuie să fie publice, mai ales într-o ţară în care avem corupţie politică şi furt din banii publici la tot pasul.
Responsabilitatea este transpartinică, este a clasei politice. Pentru că m-aţi întrebat explicit de senatorii PDL, care s-au alăturat acestui vot, voi spune clar că sunt la fel de vinovaţi ca şi cei din celelalte partide. Iar conducerea partidului este şi ea vinovată. Constat că singurul partid care a avut un mesaj public anticorupţie nu se mai deosebeşte cu nimic, atunci când ia decizii (cum a fost acest vot din Senat), de restul clasei politice. Am citit în presă că şedinţa de guvern a fost întreruptă, pentru ca senatorii PDL, care sunt şi membri ai guvernului, să meargă să voteze cererea de reexaminare a preşedintelui pe această lege. Mă întreb acum de ce? Ca să fie siguri că este omorâtă? Ca să fie siguri că scapă de controlul averilor şi al conflictelor de interese? Ca să fie siguri că electoratul nu mai poate vedea ce sume de bani, imobile, obiecte de artă, bijuterii, maşini, acţiuni au dobândit? Mă întreb şi dacă a fost o decizie în BPN pentru acest vot. Desigur, aceleaşi întrebări se ridică şi cu privire la PSD, PNL, UDMR, dar, cum am mai spus, de mult nu mai am aşteptări de la aceste partide.
Dar faţă de PDL ce aşteptări mai aveţi?
Pentru că sunt în PDL, vreau ca acest partid să se cureţe. Şi voi continua să fac tot ce depinde de mine (aşa cum am făcut şi prin propunerile pentru modificarea statutului partidului) şi să cer asta public. Nu îmi pasă de „consecinţe de partid“. La alegerile europarlamentare, eu am făcut o campanie axată pe anticorupţie şi împotriva furtului din banii publici (fie ele fonduri naţionale sau europene), iar conducerea partidului era lângă mine, pe diverse scene, şi nu am auzit că ar avea obiecţii. Eu nu sunt şi nu voi fi solidară cu cei care trădează electoratul şi pe membrii de partid care au crezut şi cred în anticorupţie, transparenţă, stat de drept şi responsabilitate. Responsabilitatea înseamnă a da socoteală pentru deciziile politice proaste, pentru averea făcută în timpul mandatului şi mai înseamnă că trebuie să te duci la închisoare când încalci legea şi când furi din banii publici, indiferent din ce partid eşti, la guvernare ori în opoziţie. Îmi amintesc că şi d-l Tăriceanu îmi reproşa că nu sunt solidară cu anumite decizii ale guvernului pe care le-am considerat ilegale. Şi nu voi fi nici acum.
Poate fi un semnal că Traian Băsescu pierde autoritate în partid?
Este un semnal că cei din conducerea partidului, şi în acest caz e vorba de senatori, nu mai ţin seamă de nimic, atunci când vor să îşi protejeze interesele personale opuse interesului public. Le aduc aminte că sunt la guvernare pentru că Traian Băsescu - care a retrimis această lege în parlament - a câştigat alegerile prezidenţiale. Şi reamintesc PNL că, în decembrie 2004, tot datorită preşedintelui a ajuns la guvernare. UDMR nu îi reamintesc nimic, pentru că, în opinia mea, actuala conducere se dă cu oricine este la guvernare şi la butonul banilor publici.
Mai este vreo soluţie legislativă de salvare a legii?
Legislativ, mai este o soluţie. Un parlamentar sau ministrul Justiţiei poate să iniţieze un proiect de lege prin care să readucă declaraţiile de avere în sfera publică, în aria de cenzură a electoratului şi a presei şi să restabilească un mecanism de verificare şi sancţionare. Dar asta nu ajunge. Trebuie voinţă politică majoritară în guvern şi parlament, pentru ca o astfel de iniţiativă să fie adoptată. Dar să nu uităm că ministrul Justiţiei a fost, în mare parte, absent din dezbaterea publică (cum este de mult timp), iar proiectul Legii ANI, după decizia Curţii Constituţionale, plecat de la Ministerul Justiţiei, a fost pe gustul politicienilor.
În practică, mai este soluţia ca şefii de partid să dea dispoziţie tuturor membrilor de partid numiţi sau susţinuţi în funcţii publice să îşi publice declaraţiile de avere şi de interese, indiferent de ce prevede legea. Pot să o facă, prin decizia lor.
De altfel, într-o discuţie cu d-l Boc (la întâlnirea de la Snagov), i-am cerut să dea o astfel de dispoziţie pentru cei din PDL. Mi-a spus că o va face. Încă o dată, de data aceasta public, îi spun: domnule prim ministru şi preşedinte al PDL, Emil Boc, vă cer să daţi această dispoziţie şi să îi excludeţi din partid şi din guvern pe cei care nu o respectă, într-un termen de 5 zile. Şi vă mai cer să luaţi măsuri împotriva miniştrilor care nu şi-au actualizat declaraţiile de avere până la 15 iunie 2010. Adică, să propuneţi schimbarea lor. O astfel de decizie clară va aduce credibilitate dvs., partidului şi guvernului. Coaliţii de guvernare care se bazează pe interese private, imorale şi oculte nu pot face ceva bun pentru ţară.
Cum vedeţi reacţia societăţii civile, a opiniei publice faţă de ceea ce s-a întâmplat? În afară de protestul câtorva ONG-uri faţă de Frunda, nu am văzut alte luări de poziţie.
Felicit organizaţiile neguvernamentale şi pe ziariştii care au protestat şi au cerut partidelor să „şi-i ia acasă“ pe aceşti politicieni, pentru că ei nu reprezintă interesul public şi votează pentru acoperirea corupţiei şi a furtului din bani publici. Şi mă alătur lor.
Dar nu sunt alături de acei ziarişti şi de acele organizaţii neguvernamentale care au trecut „uşor“ peste votul din Senat. Dincolo de orice înclinaţii politice, secretizarea declaraţiilor de avere a redus semnificativ puterea jurnalismului de investigaţie şi a făcut mult mai grea misiunea societăţii civile de a controla puterea.
Credeţi că raportul CE va fi mai dur decât de obicei? Ar trebui să fie?
În opinia mea, acest raport trebuie să fie foarte dur şi să sancţioneze încă o dată lipsa voinţei politice majoritare pentru anticorupţie şi nerespectarea promisiunilor făcute la intrarea în UE. Cu orice preţ, ca să oprim minciuna de lobby politic şi să acţionăm în interesul ţării. Îmi amintesc ce mi-a spus de mult un politician olandez: fiecare ţară cu onoarea ei. Hai să avem şi noi onoare.
* * *
Ambiguitatea abţinerii
Nu înţeleg decizia de abţinere la acest vot (toţi senatorii au votat împotrivă, cu excepţia a doi senatori PDL, care s-au abţinut).
Ar fi fost de lăudat dacă cei doi ar fi votat împotrivă. Ce să înţelegem din abţinere? Eu înţeleg numai o atitudine ambiguă, chiar dacă uşor (dar prea uşor) curajoasă, în condiţiile când ceilalţi senatori au votat pentru omorârea legii. Ambiguitatea nu schimbă ţara asta în bine.
TI-România şi anticorupţia
Am văzut cu mare tristeţe cum Transparency International – filiera din România şi-a sărbătorit 10 ani de existenţă, invitându-l pe d-l Frunda să modereze una dintre dezbaterile organizate cu acest prilej. Despre ce vorbim? Pe cine promovăm? TI-România a arătat că, de fapt, nu promovează anticorupţia. Eu sunt membru fondator, dar ideile în care am crezut acum 10 ani au ajuns să fie batjocorite de conducerea executivă.
* * *
joi, 18 martie 2010
miercuri, 17 martie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)