"s'a scos" sarko?

intrebare de baraj, ca s'adopt si eu stilu' de la a3...


sper sa nu'i vie si lui al nost' fo idee! 

intrarea in spaţiul alzheimer si presedintele (maresal martzial marsupial) antenescu

Timpul şi Spaţiul 
Scris de Tia Şerbănescu
Am intrat în 2011 - respectiv în al 11-lea ceas pentru ieşirea din recesiune şi intrarea în Schengen, măcar la toamnă dacă în martie este exclus. Neînţelegând că lucrurile care nu pot fi schimbate nu trebuie agravate prin declaraţii belicoase, preşedintele Băsescu şi ministrul de externe Baconschi s-au întrecut în demonstraţii de forţă complet păguboase şi chiar lipsite de inteligenţă. Ce rost au ameninţările dlui Baconschi cu blocarea aderării Croaţiei şi cu „denunţarea unilaterală“ a monitorizării pe justiţie? Dacă voia să demonstreze că răzbunarea e o armă proastă, ei bine, a reuşit. Şi ce rost are ameninţarea dlui Băsescu privind sistarea utilării graniţelor cu echipament performant? Adică avem şi noi un punct forte - îndeplinirea condiţiilor tehnice - şi vrem să-l pierdem şi pe acesta? În plus, securizarea graniţelor e necesară şi pentru noi nu numai pentru UE având în vedere uriaşa evaziune fiscală realizată prin traficul cu ţigări, alcool, droguri şi altele. Dacă vrea „să se bată“ cu Franţa şi Germania aşa cum a declarat precizând totuşi că „nu ne batem cu pietre“ (asta mai lipsea!) şi „să nu stăm ca râmele“, dl Băsescu trebuie să lupte pentru intrarea în octombrie (ca să nu pierdem programarea) şi să se bată cu corupţia în faţa căreia instituţiile noastre stau ca råmele. Las’ că între râme şi şoimi de vânătoare există şi categorii intermediare. În fond, te poţi comporta, vorba lui Arghezi, „şi fără umilinţă şi fără de mândrie“. N-o fi chiar atât de greu - chiar dacă Franţa n-are nici ea graniţe prea sigure: dovadă că preşedintele Sarkozy a primit bani negri din Gabon pentru campania electorală. Aşa că a te bate acum cu Franţa şi Germania înseamnă meci pierdut, ochi învineţiţi şi intrare în spaţiul Alzheimer. În micul Paris noul an a început printr-un mariaj între PNL şi PC care şi-a părăsit soţul legitim PSD după ce acesta l-a tot cărat în parlament. PC i-a scris dlui Ponta scrisoarea de adio anunţându-l că e bine-venit în alianţa sa cu PNL căruia i-a adus ca zestre „Antenele“ dlui Voiculescu. Dl Antonescu devine astfel dl Antenescu. Noul „proiect“ PNL-PC-PSD nu e decât coaliţia Grivco reîncălzită şi scăzută (fără UDMR) după eşecul Geoană şi care-şi încearcă norocul cu dl Antonescu în scopul eliminării PDL. Dar, vorba dnei Andreea Vass, „sufletul premierului nu trebuie decimat cu probleme suplimentare“. Ca s-o înţelegem mai bine pe dna Vass trebuie precizat că pentru orice femeie sufletul e bugetul.

realitatea "tzine cu tine", crine!

intre tain si sinecuri

cita dreptate are buscu:

Ce să-i fi spus Sarkozy preşedintelui României la summit-ul NATO de la Lisabona? Judecînd după limbajul corpului, l-a cam pocnit peste bot cu dosul palmei, ca pe un copil băgăreţ care s-a apropiat prea mult de scena marii diplomaţii. Judecînd după limbajul disponibil al domnului Băsescu, Sarkozy chiar n-a avut alte opţiuni. În ce limbă să-i vorbească preşedintelui nostru, aşa încît nuanţele subtile ale unui reproş grav să poată fi mascate cu un zîmbet? Preşedintele Franţei a apelat, aşadar, la gesturi de forţă, ciobăneşti, la mişcări fără echivoc, din categoria celor care pot fi recunoscute de orice comandant de navă.Un pic mai tîrziu, într-o franceză inaccesibilă preşedintelui Băsescu, Sarkozy a explicat, politicos şi rece, palma.Palma asta plutea de mult în aer şi nu era destinată doar unui preşedinte, ci unui popor întreg de mitocani cu aere, leneşi, văicăreţi şi pomanagii, aşa cum ne-am obişnuit să fim după admiterea în UE. Cît de neruşinată trebuie să li se fi părut şefilor europeni insistenţa noastră de a da buzna în Schengen fără să fi îndeplinit nici una dintre cererile foarte rezonabile făcute de această lume civilizată? Cît de căscate să le fi rămas gurile cînd exporturile noastre în acest spaţiu de calm, curăţenie şi securitate sînt formate mai cu seamă din romi ale căror furturi sînt depăşite ca număr doar de numărul copiilor trimişi la cerşit? Cît de tare să le fi căzut faţa cînd Traian Băsescu a început să importe, de capul lui, în UE, cetăţeni din Republica Moldova? Cîtă răbdare să mai aibă liderii Europei cu un stat-problemă care îşi încalcă toate angajamentele luate, care nu-şi plăteşte datoriile faţă de companiile străine, care-i blochează pe investitori în folosul clientelei proprii şi care pretinde foloase necuvenite de la fiecare euro străin care s-ar aventura în jalnica lui economie? Situaţia e groasă şi nu are de-a face cu incapacitatea unui preşedinte de a gesticula într-o engleză corectă, ci cu o lipsă naţională de idei.George Friedman, un băiat deştept cum rar ne e dat să ne calce teritoriul, a făcut praf iluzia în care se leagănă românii. George e fondatorul „Stratfor“ şi a publicat recent un studiu scurt şi exploziv dedicat geopoliticii din Carpaţi. Este, de fapt, cel mai lucid şi mai tăios discurs asupra lipsei noastre de minte. N-am citit ceva mai articulat în ultimii zece ani. N-am mai auzit pe nimeni să ne facă proşti cu argumente atît de bune.România e, după Friedman, o ţară fără simţ şi fără sens istoric. Smulsă de sub turci cînd de ruşi, cînd de austrieci, s-a obişnuit să-şi dedice planurile de independenţă celui mai pe fază dintre stăpîni. Comunismul a fost ultimul tutore, iar la plecarea lui, România a fost derutată. A apărut atunci, la cîţiva ani după Revoluţie, prima şi singura idee politică a acestor două decenii: integrarea euroatlantică. N-a fost ideea noastră, fireşte, dar ea a formulat un drum şi a satisfăcut nevoia noastră de tutelă. Cîtă vreme UE şi NATO ne-au spus ce să facem, resemnarea noastră feudală şi-a regăsit echilibrul obişnuit. Ne-am culcat cu toţii pe seculara lipsă de idei, iar sforăitul destinului nostru s-a auzit de la Atlantic la Caucaz. După ce lumea s-a prăbuşit în 2008, România n-a înţeles nimic nici din recesiunea Occidentului şi nici din invadarea Georgiei. Încă năucă şi căscînd, ea s-a trezit iar fără conştiinţă de sine. Cu Europa reconfigurîndu-şi priorităţile şi cu NATO punîndu-şi în discuţie propriul concept, România e incapabilă să priceapă că a rămas pe dinafară. Că nimeni nu-i dispus să-i poarte de grijă, economic şi militar, unui stat fără economie, fără armată, fără planuri, fără aliaţi, unei ţări fără miză, fără viziune şi fără promisiuni. Dacă vreţi să vă bage cineva în seamă, încercaţi măcar să fiţi periculoşi, spune, deloc metaforic, Friedman. Faceţi-vă indispensabili, creaţi-vă alianţe logice, gîndiţi pe termen lung, munciţi fără oprire la proiectul naţional şi vindeţi-vă pielea scump atunci cînd cineva vrea să v-o ia. Numai aşa aveţi o şansă ca cineva, cîndva, peste mulţi, mulţi ani, să v-o dea înapoi.

ce bine le zice buscu, d'aproape te face sa plingi, simtzind, fizic, "palma" primita de base de la jidanu-ungur-parlez-vous français.
ce bine ar fi dac' ar fi bine.
daca "chioru" n'ar fi vindut flota si nu si'ar fi dat singur casa pe mihaileanu (cin' o fo', dom'le, pina la urma, mihaileanu asta?).
daca mogulii s'ar fi apucat sa faca si ace, bice or carice, nu numa' tocshoaie.
daca ceausescu n'ar fi murit.
dac' am fi primit mostenire de la matusa din america o flotila de peste trii sute de f16, nu second hand, limita dincolo de care pina si basescu declarase ca s'ar simtzi si el presedintilii unei tzari importante, si, deci, n'ar mai fi nevoit sa plinga noaptea'n perna, neputincios
daca "am pune mina la munca", desi, munca, se stie, e pentru tractoare.
dac'am mai fi avut, macar, ceva de dat drept tain.
daca, in fine, buscu nu si'ar fi "tras" casa de rapps...

boc, poc, cioc, stoloboc, streptococ

hai sa ne batem joc de piticu' boc !

si vreau si o poza cu udrea asa, da' repede: