Se afișează postările cu eticheta plesu si liiceanu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta plesu si liiceanu. Afișați toate postările

marți, 27 ianuarie 2015

ÎNCREMENITOR ȘI CRIMINAL:
un moralist paranoic, gata să'și otrăvească, pardon, coledgii, în '990, toamna!



O poveste cu cafea, cola și vin din 1990. Sau cum puteai deveni paranoic după mineriadă


de GABRIEL LIICEANU
92 afisari | 1 comentariu

Iată-mă, aşadar, revenit în biroul meu. În aceeaşi dimineaţă mi-a telefonat Petre Roman, cu o voce viril-catifelată – era prim-ministru atunci –, vrând să se asigure, vezi Doamne, că invadarea sediului Humanitas din luna iunie nu avusese urmări grave. Apoi, puţin după aceea, îmi telefonează Andrei Pleşu (era ministru al Culturii), spunându-mi că Măgureanu voia să ştie dacă mă poate suna şi dacă – Pleşu ce credea? – voi răspunde sau nu la telefon. „Am spus că eşti un om civilizat şi că n-am nicio îndoială că o vei face.“ Mă sună. Mă întreabă dacă am putea sta de vorbă şi unde anume: la el la birou? Sau la sediul Editurii Humanitas? M-am gândit că e mai bine ca directorul SRI să nu apară la Casa Scânteii şi nici în editura proaspăt vandalizată. „– Prefer să vin eu“, i-am spus, „şi, dacă se poate, împreună cu domnul Pleşu“. Voiam, pe de o parte, profitând de ocazie, să-i cer manuscrisele Noi­ca pe care Securitatea le confiscase la ares­tarea din 1958 (mai cu seamă corespondenţa cu Cioran din perioada 1948–1958, „cele mai frumoase pagini pe care le-am scris vreodată“, după cum îmi declarase Cioran la Paris). Eram curios, pe de altă parte, să ştiu cum va împacheta povestea cu mineriada din iunie. Și, în fond, ce voia de la mine. A doua zi, o maşină a editurii pătrundea în curtea sediului SRI din preajma străzii Povernei, în timp ce o poartă metalică uriaşă se închidea cu zuruit mare în urma noastră.

Înainte de a intra în biroul lui Mă­gureanu, îi spun lui Andrei:

„– Fii atent, dacă ne dă cafea sau orice altceva, eu nu beau.“ „– Ce, ai înnebunit?“ apucă să-mi arunce Andrei şi intrăm. M-a izbit faptul că, văzut din profil, chipul lui Mă­gureanu, cu nasul răscroit în sus, te trimitea cu gândul la un cap de răţoi. Poate și pentru că avea un costum culoarea oului de rață. Și ac auriu la cravata albastră. Extrem de curtenitor, ne întreabă dacă bem o cafea. „– Hait!“, îmi zic. Apoi tușesc, îmi dreg vocea și răspund:

„– Nu, mul­­ţumesc, tocmai am băut la birou“. „– Trei cola atunci“, spune Măgureanu către fata care aştepta în uşă. Îl privesc sem­nificativ pe Andrei, care-mi face semn discret că nu sunt în toate minţile.

„– Ne pare rău, începe Măgureanu, de cele întâmplate în iunie şi aş dori să vă spun, domnule Liiceanu, că ţara asta are nevoie acum de intelectuali care să se angajeze şi să pună umărul la schimbare. Uitaţi, am aici o carte...“

Şi se scoală de pe scaun îndreptându-se spre o bibliotecă. În timp ce deschide vitrina pentru a lua cartea, schimb repede paharul meu de cola cu al lui şi beau însetat. Pleşu mă priveşte cu ochi mari. Domnul director al SRI se întoarce la masă cu cartea, se aşază şi discuţia continuă. Aştept, relaxat de-acum, ca, la rândul lui, să bea. Dar nu se întâmplă nimic: paharul cu cola din dreptul lui Măgureanu rămâne neatins! Simt cum neliniștea crește în mi­ne. „– El de ce nu bea?“ îl întreb agasat pe Pleşu, când Măgureanu se ridică şi iese o clipă din birou. „– Pentru că e profesionist, îmi şopteşte Pleşu. Pesemne că toate paharele sunt otrăvite, dar el ori­cum nu se atinge de al lui. Înțelegi? E, la scenariul ăsta nu te-ai gândit...“ Într-adevăr, nu mă gândisem. „– Crezi că murim până diseară? îl întreb. Hai să ne cărăm mai repede de aici, pentru că aş prefera să mor acasă.“ I-am smuls lui Măgureanu, înainte de a pleca, promisiunea că va căuta în arhive manuscrisele Noica. Dar nu prea îmi mai ardea de nimic.

Până seara mi-am urmărit cu atenţie toate miş­­cările peristaltice, reproşându-mi amarnic că varianta cu Măgureanu care ar fi putut să lase paharul ne­atins îmi scăpase total din vedere. Şi-apoi, de ce Dumnezeu alesesem să mergem noi acolo? Ar fi fost mai bine să vină el la editură. Dar nici până seara, nici a doua zi, nimic nu s-a revoltat în viscerele mele. Către prânz – trecuseră de-acum 24 de ore – mi-am luat temperatura. Era normală. Se părea că scă­pasem cu viaţă...

Și totuși, starea de alertă în privința directorului proaspăt înființatului SRI nu mi-a dispărut. La câteva zile după vizita pe care o făcusem, un tip sună la ușa apartamentului meu din Intrarea Lucaci și îmi lasă, „din partea domnului director“, o lădiță cu șase sticle de vin alb. M-am tot învârtit în jurul lădiței câteva zile și am terminat prin a trage concluzia că n-ar fi fost nici o problemă să se fi introdus ceva prin dopul sticlelor cu o seringă, de pildă. Era mai prudent să nu le deschid. Dar ce să fac cu ele? Dacă n-aveau nimic, ar fi fost păcat să le arunc. Apoi mi-a venit ideea salvatoare: la prima întâlnire a Grupului, le-am dus la sediul GDS din Calea Victoriei. Bineînțeles, n-am deconspirat proveniența. Au fost primite – și băute pe loc – cu mare bucurie. În ce mă privește, învățasem din vizita la domnul Măgureanu ceva: paharul din fața mea a rămas toată seara neatins.

joi, 30 octombrie 2014

in sfirsit, m'am dumirit si eu, parc'ar mai conta, domnule ponta, ca domnul liiceanu e, si el, un soldat japonez doar un pic mai putzin harnic "decit" domnul tismaneanu





asadar, pentru domnul liiceanu, romunia'i o racheta, care, evident, s'afla in aer, in zbor spre cele mai inalte culmi, de civilizatzie si radio progress, iar domnul al nostru prim ministru ponta pare un copil, deci un pisoias, lasat sa conduca - de cine oare? - o astfel de minunata masinarie.

iar singurele hibe ale domnului al nostru presedinte basescu sint citeva nimicuri, tziganci imputzite etcetera, plus inadecvarea doamnii udrea, care, dac'ar fi ramas la cratitza si mop, ar fi fost si ea destul d'ochei, ca l'ar fi scutit pe domnul presedinte de pacatul capital de a nu mai putea fi votat inc'o data.

altfel, domnul liiceanu il asteapta pe tatuc sa se mai dee de citeva ori peste cap si sa ne mai salveze o data, sau de cite ori va dori 'mnealui, pina cind va iesi cu picerele'nainte, din politica.

miercuri, 29 octombrie 2014

scrisoare deschisa adresata domnului gabriel liiceanu, loco



cind avetzi de gind sa va opritzi din complimentele gratuite adresate domnului al nostru prim ministru ponta?


REVISTA PRESEI: Victor Ponta, „copilul lăsat la butoanele unei rachete”

29 octombrie 2014









si, mai ales, cind avetzi de gind sa'i adresatzi o scrisoare deschisa si domnului al nostru prezidente, sa ne mai lese?


duminică, 11 mai 2014

lăsatzi'mă să'mi fie rușinică, tovarăși

chimia și alchimia functzioneaza:


Liiceanu: Ati fost la inaltimea unei bune parti a intelectualitatii din tara asta

la fel ca liiceanu,
parte din 'telectoalimea romuna
nu stie foarte bine daca trebe sa urce
sau sa coboare pina la inaltzimea exigentzelor
atinse de dom diktatore
Scriitorul Gabriel Liiceanu a declarat, vineri, la ceremonia de decorare de la Cotroceni, ca presedintele Traian Basescu a fost la inaltimea unei bune parti a intelectualitatii din tara asta si a adaugat ca intelectualii s-au recunoscut cu valorile lor in activitatea presedintelui, transmite Mediafax.

"Dumneavoastra ati spus in cuvantul pe care ni l-ati adresat ca nu stiti daca ati fost la inaltimea exigentelor macar a unei parti din intelectualitatea romana. Fac parte din acei carora li s-a lipit eticheta de “intelectual al lui BasescU” si as vrea sa spun cu aceasta ocazie ca ati fost la inaltimea unei bune parti a intelectualitatii din tara asta. (...) Asta inseamna tocmai ca s-au recunoscut cu valorile lor in activitatea dumnavoastra", a spus Gabriel Liiceanu.

Liiceanu a continuat: "Timp de 10 ani cat ati fost, sunteti presedintele Romaniei, nu ati facut decat sa ne asezati pe drumul pe care noi, cei care credem care e binele in chip matur al Romaniei, trebuia sa ne asezam. Si pentru asta va multumim".



Anunţul făcut de Cezar Ouatu la un an de la EUROVISION: "Alchimia interumană între mine şi PSD Prahova este foarte importantă"




miercuri, 12 septembrie 2012

rezervatzii cu barbuini 
din tzara care ne ocupă 
tot timpu',
plus 
un tăpălagă 
drept în figura
putzin geometrică a dreptzii 

aseară, vrînd io - sincer! - să'mi fak o impresie despre ultima dezvăluire care frămîntă natzia, aia cu nuș' ce trafic (aerian) făcut de diktatoru' curent p'in 2005, mi'am călcat, și am călcat în căcat, pe irima mare și bleagă de'am "dat pe canale", nici nu mai știu pe care, fără mască pe figură, unde am zăbovit intermitent pretz de cîteva reprize a cîteva secunde fiecare.

această tentativă binevoitoare din partea mea a fost zădărnicită de un personaj care, în conditzii normale, n'avea ce căuta acolo, că numai la romunia vezi ditai profesoru' universitaru', fondator de scoală nouă (" In 1995 am intemeiat prima scoala de stiinte politice. Ulterior am infiintat prima scoala doctorala in domeniul politic"), nu vouă, politică, fost (viitor?) consiglier prezidentzial plin (că p'arc'a fost și la constantinescu o perioadă) și interimar, abonat permanent al unor televizii tabloidal-dementzial-a-politice-de-stire-despre-băsescu, în emisiile cărora reprezintă, de obicei, și doar atunci cînd e prezent, clou-ul acelor seri la gura sobii, cu multzi sobri si cu muntzi de rumeguș mestecat, cu spor, de invitatzi și realizatori.

așa și aseară; deși era prezent și un "implicat", un ins de la o compagnie aviatică, cred, care n'am mai aflat ce'a zis, din cauza debordantului nostru profesor, cel ce, din cite am intzeles, era convins de vinovătzia diktatorială, pe baza argumentului suprem că, dac'a făcut bișniță cu blugi și streci înainte de rebolutzie, atunci musai să fi făcut și trafic de armament cu nu știu ce mare terorist internatzional, deja inchis pentru faptele lui de către americani, argument care nu putea fi contrazis nici măcar de constatarea empirică pe care o fac acum, "a posteriori" (prin consultarea fugitiva a prietenului goagăl), că americanii multzumiseră autoritatzilor romune pentru contributzia nepretzuită la prinderea respectivului infractor.

americanii sînt cei mai  proști oameni din lume e binecunoscut, pe lîngă că's și cei mai teribili ticăloși, administratzia americană colaborînd, de multe ori, cu acest soi de teroriști, dacă nu creîndu'i d'a dreptu' - nu'i așa? - cum a fost și cu bliiin laden, astfel, nu'i de mirare că gitestein, evreul împuțit trimis de depatamentu' de stat, cel mai mare dușman al șefului domnului profesor, a sărit s'adape cu democratzie băsista romunimea.

teroriștii între ei!

***************** 

alt dom' profesor, semnatar și el de scrișorici perdute catre brusssselll, în pauza de vizionat la badea, gîdea&ciutacu, a ajuns sa'l acuze pă pleșu ca nu lasă popo'u' sa lucreze...
"Deci nu le reproşez lipsa curajului înainte de 22 decembrie 1989, ci lipsa decenţei şi a demnităţii după aceea. Această luptă falsă a deturnat mulţime de energie socială, a risipit timp mai util unor activităţi mai utile, a năucit populaţia."
*****************
și pentru că nici pe partea (așa zis) dreaptă  nu'i to(n)tu' pă roze, reproduc mai jos, în toată splendoarea, un punct pus pe "i"-ul unui tînar neamtz cu coae, de viitor... 

Un politician de mare viitor
de Dan Tapalaga HotNews.ro
Marţi, 11 septembrie 2012, 17:12 Actualitate 
 Mihail Neamtu era, toamna trecuta, un tanar ambitios, dornic de afirmare si cariera dar cam indecis. Incepe, la 33 de ani, sa-si caute un rost in viata politica. Soarta-i surade repede si iata-l astazi luandu-i foarte hotarat pe altii la rost. A trecut doar un an de cand batea pe la diverse usi in sperata ca va nimeri coridorul cu cele mai putine trepte spre varf. Dumnezeul milostiv al tuturor politicienilor i-a aratat tanarului teolog, crestin ordotox inrait, calea cea dreapta si scurta. I-a dat tarie sa calce peste cadavre, sa-si ucida groaza de ridicol, sa-si infranga temerea c-ar putea trece, la o adica, un mic oportunist.
Ajunge rapid lider maxim peste Noua Republica. Conduce cu mana de fier un partid cam pompos intitulat astfel in raport cu dimensiunile sale liliputane. Neamtu creste ca stejarul din sigla bonsaiului politic produs in serele de la Cotroceni: incet dar viguros. Politicianul de azi se intrupeaza miraculos dintr-o mare de vorbe goale, exprimate insa intr-un stil seducator, cu mult har si elocinta. Om cultivat, inteligent si excelent vorbitor, Neamtu vede cum agitatul univers politic romanesc incepe sa graviteze in jurul sau. Simte ca se afla la un pas de a intra in Parlament, locul in care, vorba unuia, poporul bea sampanie prin reprezentantii sai, daca va merge neabatut pe drumul aratat de Vasile Blaga.
O voce-i sopteste suav ca el va fi Liderul, ca e singurul capabil sa salveze dreapta, ca intr-o buna zi va ajunge noul Zeus. Intretinuta cu dibacie, o astfel de iluzie trezeste fiara din orice politician. Asa se naste buldog-ul cu ochelari al politicii romanesti. Vocile se inmultesc ametitor, destinul il cheama. In campania pentru referendum se intalneste cu nesperata ocazie de a-si demonstra forta. Tuna si fulgera impotriva pucistilor, devine soldatul credincios al presedintelui Traian Basescu, acest Zeus sleit din panteonul dreptei pe care tagma jefuitorilor vrea sa-l dea jos de pe tron si sa-l deposedeze de sceptrul puterii.
Se dezlantuie impotriva "strigoilor" din USL rotind amenintator deasupra capului funii cu usturoi. Scena de neuitat din timpul referendumului pentru suspendarea presedintelui. Multi s-au ingrijorat atunci, intrebandu-se daca nu cumva mintea limpede a tanarului s-a tulburat putin. Ce-o fi patit Neamtu? Parea zdravan. Omul este, surpriza, bine mersi, mai lucid si determinat ca niciodata. Simte ca a venit, in fine, si vremea lui. De acum, cine-i va sta in cale va sfarsi rapus cu mujdei. Si nu doar dusmanii au a se teme.
Deunazi, Neamtu a zvarlit o copita in fruntea celor care pareau sa-i fie, pana mai ieri, amici. S-a declarat dezamagit de noul partid al lui Mihai Razvan Ungureanu, o alta tanara speranta a dreptei romanesti. Vedeta incontestabila de ieri, MRU a cazut in dizgratie dupa inlaturarea sa din functia de premier. Ca si cum asta nu era destul, a pasit cu stangul in marea arena a partidelor liliput. Cum putea Neamtu, aflat in plina ascensiune, sa rateze ocazia de a lovi napraznic in concurenta, de a-si ingropa rivalul in scoli inalte?
Atacul la fostul premier vine dupa alte fapte de vitejie care merita consemnate. Noul star al dreptei se remarcase deja printr-o insolita somatie adresata Elenei Udrea de a degaja terenul. Nu ca n-ar avea dreptate, dar ce-l recomanda oare in pozitia de selectioner al opozitiei? Ce alte razboaie a castigat in afara de cele purtate pe blog sau prin emisiuni TV? N-are importanta. Esential e altceva: Vasile Blaga a primit, in fine, ultimele asigurari ca tanarul razboinic merita un loc in viitoul Parlament. Puiul de buldog stie sa latre convingator si sa muste adanc la momentul oportun.
In paranteza fie spus, cine-ar fi zis vreodata ca sofisticatul Neamtu, teologul si filozoful Noii Republici, va ajunge la mana unui politician bolovanos din garda veche a PDL? Ce credeti, de pilda, ca facea exact acum un an? Posta pe blogul personal un fel de interviuri realizate personal cu mai marii zilei.
Revedeti dialogul cu Sebastian Lazaroiu, pe atunci ministrul muncii, filmat intr-o barca pe vaurile Dunarii. Cautati interviul cu Emil Boc, pe atunci premier si sef pe linie administrativa al tanarului blogar.Veti vedea un Neamtu vioi care arata, cu fiecare interviu, ca nu-i pasa prea tare de ridicol, dar ca poseda un formidabil simt al orientarii in spatiu. A ezitat putin intre Basescu si PDL, intre Sebastian Lazaroiu si Gheorghe Falca, intre Noua Republica si Emil Boc. A ales in final corect: Traian Basescu si Vasile Blaga, adica un spagat perfect executat intre doua luntrii, din care bolovani ca Udrea, MRU sau altii considerati intrusi trebuie aruncati rapid in apele tubluri ale vremurilor.
Cine-ar fi zis acum un an ca tanarul intelectual scolit prin Germania si Anglia ar fi in stare sa raga asa fioros in campanii electorale inarmat cu ustoroi si cuvinte grele? Cine ar fi banuit ca directorul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului isi va lua zborul din aerul rarefiat al lui Vladimir Tismaneanu si va ateriza in studiourile pestilentiale ale lui Dan Diaconescu de la OTV?
L-ai urmarit la sueta dezlanata cu celebrul domn Dan? Pacat. Emisiunea face toti banii. Politician sau vrajitoare, manelisti sau poeti ratati, boschetari sau presedinti de partid si de tara, cu totii simt ca vine o zi cand trebuie sa treaca iar prin botezul tomberonului OTV. Proaspatul politician de succes l-a trecut cu brio, reusind chiar sa-l puna in incurcatura de cateva ori pe domnul Dan, curios ca de obicei sa afle o multime de fleacuri senzationale: daca Neamtu lucreaza in serviciile secrete, cine-i plateste facturile, daca-i insurat, ce parere are despre Casa Poporului si despre Mihai Gadea.
Cei doi sporovaiesc vivace ca doua cunostinte vechi despre lume si viata, despre teologie, pasoptisi si alte subiecte deosebite. Intransigentul Neamtu ii face confidente inculpatului Diaconescu, numindu-l "foarte simpatic". Mihai Neamtu mai schimba tonul si peroreaza grav despre "nevoia de Mihai Neamtu". Cand politicienii ajung sa vorbeasca despre ei la persoana a treia e semn sigur de sminteala ireversibila. Culmea e ca, dintre toti vorbaretii talentati ai Romaniei, oameni ca el au cele mai mari sanse de a gasi usa corecta si drumul cel mai scurt spre putere. Exista ceva in ei care-i face perfect indiferenti la exigentele celorlalti. Intrat sob zodia lor, destinul dreptei unite cu nume parca predestinat (ARD) se consuma repede ca o flacara de chibrit. 

duminică, 17 aprilie 2011

   cum am ajuns victima "politica"  
  a cuplului "boerilor mintzii"  
    teverizdici    
     plesu&liiceanu,   
     sau, mai pe romuneste,    
    cum-pe-cine-nu-lasi-sa-moara-   
          nu-(prea)-te-lasa-sa-traesti,       
   "ajutat" fiin' (si) de  excesu' de zel al  
        unora, mici, prosti si rai         


PLESU&LIICEANU. 23.01.2011    3,573
PLESU si LIICEANU la TVR 1 DESPRE PROSTIE - VAST DOMENIU! 30 01 2011    13,145
PLESU & LIICEANU - DESPRE URA si INVIDIE TVR 1 - 06.02.2011   10,742
PLESU & LIICEANU - DESPRE CARTI si CITIT - TVR 1 - 13.02.2011   9,827
PLESU & LIICEANU - DESPRE FRICA (si HERTA!) - TVR 1 - 20.02.2011    7,713
ANDREI PLESU & GABRIEL LIICEANU - DESPRE MIRACOLUL INTILNIRII - TVR 1 - 27.02.2011 5,707
PLESU si LIICEANU - DESPRE IUBIRE - TVR 1 06.03.2011  9,055
PLESU & LIICEANU - CUM VORBIM - TVR1 - 13.03.2011  1,685
PLESU & LIICEANU - DESPRE CALOMNIE - TVR1 - 20.03.2011   1,638
PLESU & LIICEANU - DESPRE TOLERANTA si INTOLERABIL - TVR1 - 27.03.2011 1,750
PLESU & LIICEANU - DESPRE CEI NESTIUTZI - TVR1 - 03.04.2011   712 
PLESU & LIICEANU - DESPRE TRUFIE - TVR1 - 10.04.2011  499

ce se vede mai sus este evolutzia interesului public fatza de ultima mea "initziativa cetatzeneasca" d'a urca pe utub "palavrageala plicticoasa" a celor doi boeri ai mintzii, plesu&liiceanu, "sacrifitziu" de la sine (mine) asumat in tentativa d'a ameliora media aiq a accesatorilor romuni de utub in aceste momente de restrishte tabloida fara numar si rushine.
tentativa eshuata lamentabil, dupa cum se vede...
si cu ajutoru' neprecupetzit al principialei televizii poblece, care n'o gasit nimic mai bun de facut decit sa ma reclame la prapaditzii aia de la tub!
ba, ce sa zic nene, le faceam o concorentza terebela la saitu' lor de cacat
in care obectu' lacramatziei lor la tub, adeca emisia celor doi antipaticutzi pro-pupincurizmus-basescianis, se poate afla, da' cu lipsusuri, si aleatoriu, ca n'au loc de tolomacu' de pe doi
asa ca ce si'au zis tolomacii?
eu i'am produs, io ii omor!

cu ocazia razbunarii teveriste mi'am perdut si io "privilegiu" d'a putea urca boarfe mai lungi de 15', chestie pentru care eram invidiat de multzi...
sa le fie de cap!
sa se grabeasca, sa'si ee bani de coroana, dentara...
ca mai sint vreo doua neinterzise!