Se afișează postările cu eticheta revista 22. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta revista 22. Afișați toate postările
marți, 27 ianuarie 2015
ÎNCREMENITOR ȘI CRIMINAL:
un moralist paranoic, gata să'și otrăvească, pardon, coledgii, în '990, toamna!
O poveste cu cafea, cola și vin din 1990. Sau cum puteai deveni paranoic după mineriadă
de GABRIEL LIICEANU
92 afisari | 1 comentariu
Iată-mă, aşadar, revenit în biroul meu. În aceeaşi dimineaţă mi-a telefonat Petre Roman, cu o voce viril-catifelată – era prim-ministru atunci –, vrând să se asigure, vezi Doamne, că invadarea sediului Humanitas din luna iunie nu avusese urmări grave. Apoi, puţin după aceea, îmi telefonează Andrei Pleşu (era ministru al Culturii), spunându-mi că Măgureanu voia să ştie dacă mă poate suna şi dacă – Pleşu ce credea? – voi răspunde sau nu la telefon. „Am spus că eşti un om civilizat şi că n-am nicio îndoială că o vei face.“ Mă sună. Mă întreabă dacă am putea sta de vorbă şi unde anume: la el la birou? Sau la sediul Editurii Humanitas? M-am gândit că e mai bine ca directorul SRI să nu apară la Casa Scânteii şi nici în editura proaspăt vandalizată. „– Prefer să vin eu“, i-am spus, „şi, dacă se poate, împreună cu domnul Pleşu“. Voiam, pe de o parte, profitând de ocazie, să-i cer manuscrisele Noica pe care Securitatea le confiscase la arestarea din 1958 (mai cu seamă corespondenţa cu Cioran din perioada 1948–1958, „cele mai frumoase pagini pe care le-am scris vreodată“, după cum îmi declarase Cioran la Paris). Eram curios, pe de altă parte, să ştiu cum va împacheta povestea cu mineriada din iunie. Și, în fond, ce voia de la mine. A doua zi, o maşină a editurii pătrundea în curtea sediului SRI din preajma străzii Povernei, în timp ce o poartă metalică uriaşă se închidea cu zuruit mare în urma noastră.
Înainte de a intra în biroul lui Măgureanu, îi spun lui Andrei:
„– Fii atent, dacă ne dă cafea sau orice altceva, eu nu beau.“ „– Ce, ai înnebunit?“ apucă să-mi arunce Andrei şi intrăm. M-a izbit faptul că, văzut din profil, chipul lui Măgureanu, cu nasul răscroit în sus, te trimitea cu gândul la un cap de răţoi. Poate și pentru că avea un costum culoarea oului de rață. Și ac auriu la cravata albastră. Extrem de curtenitor, ne întreabă dacă bem o cafea. „– Hait!“, îmi zic. Apoi tușesc, îmi dreg vocea și răspund:
„– Nu, mulţumesc, tocmai am băut la birou“. „– Trei cola atunci“, spune Măgureanu către fata care aştepta în uşă. Îl privesc semnificativ pe Andrei, care-mi face semn discret că nu sunt în toate minţile.
„– Ne pare rău, începe Măgureanu, de cele întâmplate în iunie şi aş dori să vă spun, domnule Liiceanu, că ţara asta are nevoie acum de intelectuali care să se angajeze şi să pună umărul la schimbare. Uitaţi, am aici o carte...“
Şi se scoală de pe scaun îndreptându-se spre o bibliotecă. În timp ce deschide vitrina pentru a lua cartea, schimb repede paharul meu de cola cu al lui şi beau însetat. Pleşu mă priveşte cu ochi mari. Domnul director al SRI se întoarce la masă cu cartea, se aşază şi discuţia continuă. Aştept, relaxat de-acum, ca, la rândul lui, să bea. Dar nu se întâmplă nimic: paharul cu cola din dreptul lui Măgureanu rămâne neatins! Simt cum neliniștea crește în mine. „– El de ce nu bea?“ îl întreb agasat pe Pleşu, când Măgureanu se ridică şi iese o clipă din birou. „– Pentru că e profesionist, îmi şopteşte Pleşu. Pesemne că toate paharele sunt otrăvite, dar el oricum nu se atinge de al lui. Înțelegi? E, la scenariul ăsta nu te-ai gândit...“ Într-adevăr, nu mă gândisem. „– Crezi că murim până diseară? îl întreb. Hai să ne cărăm mai repede de aici, pentru că aş prefera să mor acasă.“ I-am smuls lui Măgureanu, înainte de a pleca, promisiunea că va căuta în arhive manuscrisele Noica. Dar nu prea îmi mai ardea de nimic.
Până seara mi-am urmărit cu atenţie toate mişcările peristaltice, reproşându-mi amarnic că varianta cu Măgureanu care ar fi putut să lase paharul neatins îmi scăpase total din vedere. Şi-apoi, de ce Dumnezeu alesesem să mergem noi acolo? Ar fi fost mai bine să vină el la editură. Dar nici până seara, nici a doua zi, nimic nu s-a revoltat în viscerele mele. Către prânz – trecuseră de-acum 24 de ore – mi-am luat temperatura. Era normală. Se părea că scăpasem cu viaţă...
Și totuși, starea de alertă în privința directorului proaspăt înființatului SRI nu mi-a dispărut. La câteva zile după vizita pe care o făcusem, un tip sună la ușa apartamentului meu din Intrarea Lucaci și îmi lasă, „din partea domnului director“, o lădiță cu șase sticle de vin alb. M-am tot învârtit în jurul lădiței câteva zile și am terminat prin a trage concluzia că n-ar fi fost nici o problemă să se fi introdus ceva prin dopul sticlelor cu o seringă, de pildă. Era mai prudent să nu le deschid. Dar ce să fac cu ele? Dacă n-aveau nimic, ar fi fost păcat să le arunc. Apoi mi-a venit ideea salvatoare: la prima întâlnire a Grupului, le-am dus la sediul GDS din Calea Victoriei. Bineînțeles, n-am deconspirat proveniența. Au fost primite – și băute pe loc – cu mare bucurie. În ce mă privește, învățasem din vizita la domnul Măgureanu ceva: paharul din fața mea a rămas toată seara neatins.
luni, 13 octombrie 2014
ce'i mai mică și mai mică decît skula mioritzică? 'telectoalii lu' basescu, sublimi, dar sublimatzi, 'mbracă, înc'o dată, "fără să știe", hăinutzele strîmte ale idiotzilor utili
nu cred c'a fost prea departe de tratamentul de care s'a bucurat barba domnului paul goma, in niste circumstantze pe care n'as mai vrea sa le mai amintesc aici, din partea mult regretatului, de catre unii, general plesitza.
dar inca nu'i timpul trecut, pentru ca prietenii domnului cornea, alaturi de care a constituit, atit'amar de vreme, garda pretoriana a 'telectoalilor domnului basescu, dar si multzi dintre blogerii si ziarijdii care'si atirna, inca, cu mindrie, insigna de basisti puri si duri, par la fel de razbunatori si lipsitzi de empatie precum generalul de securitate mai sus amintit, daca nu si mai si.
dar prin ce a gresit atit de grav domnul andrei cornea, incit barba d-lui sa suporte un astfel de tratament invaziv?
ei bine, el, exasperat de campagnia qvasi-generalizata anti-iohannis, a scris un articol in "22", in care'si manifesta anumite indoieli fatza de catindatura precipitata a monichii la presidentzie, precum si fatza de avintu' aproape mistic al multora din coledgii d-sale de suferintza in sprijinul acestei catindaturi, care'i pareau d-lui cornea c'ar netezi calea mult prea batatorita deja a d'lui al nostru p.m. ponta, spre victoria'n alegeri.
eu insumi, care, pina nu cu mult timp in urma, aproape ca'mi rupeam hainele de pe mine rugind'o'n coate si genuntzi pe monika ca sa "fii capitanu' nost!", acuma's destul de rezervat, daca nu ostil, acestei initziative, pentru ca, date fiind circumstantzele, am ajuns la convingerea ca d-sa este exploatata "in orb", ca parte a unui joc la care domnia sa, ca nu vreau sa'mi schimb parerea despre dinsa, nu stiu daca este constienta ca participa, dar care e foarte murdar spre mizerabil.
desi campagnia electorala a inceput demult si desi m'asteptam ca domnul prezidente sa se implice mult mai puternic in ea, pentru a'si tzine promisiunile oculte, dar si pe cele pe care le'a facut cit se poate de direkt, in vazu' lumii, pentru a'i maximiza sansele coabitacului, iata ca splitarea, care acuma se vede foarte bine ca facea parte din plan, a mititelului electorat basist intre cele doua doamne, isi atinge scopurile, fara ca d'l diktatoru' sa fie nevoit sa se murdareasca prea tare pe miini, aparent, pentru ca, vorba aia, are si el o dignitate, ce naiba, iar trintelile cu fundu' de pamint si ridicatul poalelor pot fi tziute in rezerva strategica si scoase doar daca va fi stringenta nevoe de ele, in caz de avarie.
de ce sa te murdaresti (prea tare si inutil) pe miini daca 'telectoalii "tai" s'ofera singuri s'o faca?
pai, dinsii, dupa ce'au fost o vreme (dar scurt, scurt, scurt!), sanchii, scirbitzi d'optziunea "aparenta" a d-lui prezidente, iata'i acuma inrolatzi in oastea de rezerva a enervant de moralei monica, luptind puternic la antagonizarea a cit mai multor procente dintre cei care nu sint inca arvunitzi de d'l p.m. ponta.
ba chiar, "daca nu au loc delimitari ferme", dinsii indeamna, inca dup'acum, la o boicotare a turului doi, in care favorita lor, sau macar favorita shafului, n'ar intra, ceea ce intrece cele mai bine remunerate asteptari ale staffului de campagnie al d'lui catindat ponta, aratind, totodata, ca cuvintul dat intre cei doi semnatari ai pactului de coabitare este cuvintul unor oameni de honoare.
dai de basisti, puri si duri, unde nu te'ai astepta!
bine, dan alexe nu stiu daca nu e mai curind "udrist"
dupa cite se vede, n'am spus nimic despre iohannis, cum n'am spus, si nici nu spun, ca, daca, dupa alegeri, indiferent de rezultat, doamna monica va reusi sa faca o "miscare", daca nu partid, care sa nu fie la remorca stim noi cui, n'o s'o sprijin!
iata ca despre tandemul basescu-ponta are coragi sa scrie pina si jac cristoa, pe blog, ca dara nu pe evezeaoa!
hopaaaaa, s'au trezit si kamikadjii sa'i badijoneze honoarea nereperata d'lui p.m. ponta!
or intoarce si astia armele?
p.s.
mdea, se pare ca m'a citit dom' dikta, or, poate, n'or sta sondajele alea secrete "ca lumea", asa c'a esit "la batae", sanchi, ii ataca, in egala masura, si pe ponta si pe ionannis.
tupeu la maxim, il acuza pe iohannis ca "pericliteaza sansele dreptzii", prin procestul pe care'l are cu draga de ani (asta fiind un indicator foarte revelator ca baetzii n'au renuntzat inca sa'l scoatza din cursa pe neamtz), de parca el, imaculatul, pe care noi il sustzineam din totzi rarunchii pe vremea aia, n'avea un procest, "politic", pe rol, pe care l'au si suspendat cadrili pe motiv d'imunitate
e revoltat c'asa zisi giurnalisti "de dreapta" propaga minciuna blatului...
ca urmare, se pare ca revenim la tzircus si batai cu frishca
nu m'ar mira sa'si anuntze sprijinu' pentru macovei.
dar nu cred c'anuntza, ca'l bate rares bogdan diseara.
vineri, 8 august 2014
dup‘o buna si sanatoasa doza de victimizare, ar cam fi cazul sa fie scos la inaintare catindatul antenii trei, cu totul altul decit domnul pm ponta, ca o garantzie a faptului c‘o sa citim, inaintea turului doi, in revista "22", din nou, apeluri disperate ca sa votam catindatu‘ pesedelii
DA!
Mircea Badea
Mircea Badea a postat pe pagina de Facebook imediat după aflarea sentinței lui Dan Voiculescu.
"Nu se termina nimic aici. De abia incepe!", a scris Mircea Badea.
sa vezi ca nu mai pleaca terminatoru'n conced,
si'o tzine si pe doamna badea cu copchilu acassa!
"Nu se termina nimic aici. De abia incepe!", a scris Mircea Badea.
si'o tzine si pe doamna badea cu copchilu acassa!
luni, 9 iunie 2014
vizavi de vizavarză
Vis a vis
După succesul Nopţii Muzeelor şi al Nopţii Galeriilor, propun Noaptea alegerilor.
IAR EU PROPUN NOAPTEA MPUTZII, draga NUTZY (semnat ELEKTRIKU)
Europa are acum un F(S)N al ei...
Banat, Ardeal, Muntenia, Moldova, Dobrogea, Catalunia, Umbria, Baden-Württemberg, Ontario...
“Mandria de a fi roman” atirna gigantic pe blocurile clasei muncitoare si nu pe vilele din cartierele rezidentiale.
Succesul repurtat de ICR-Patapievici e de neiertat. Președintele îl folosește ca armă electorală, prim-ministrul îl calomniază și lumea se despică, conform planului, în indignați și jubilanți. Meritul devine prilej de ură
Ponta copilotează avioane de vânătoare şi Udrea sare cu paraşuta.
Chestii rustice, blugi, mutre care nu candidează, predici şi slogane ridicole, ochi lăcrămoşi, zâmbete forţate în Photoshop… Singurul lucru bun cu bannerele astea electorale va fi refolosirea lor pe post de gard, acoperiş la găini sau
The New York Times şi The Guardian, care au publicat datele lui Edward Snowden despre sistemul global de spionaj american, au primit Premiul Pulitzer. Snowden este în azil politic în Rusia lui Putin. Rusia lui Putin (care tocmai a ocupat Crimeea) este ţara unde ziarişti
…e la puşcărie.
Bătaia cu perne din Piaţa Universităţii a strâns mai multă lume şi mai multă presă decât mitingul pentru demnitate.
Săptămânal aud cum o bibliotecă, o fundaţie, un muzeu sau un liceu sunt date afară din sedii (retrocedări, comasări, şmecherii). Până acum n-am auzit să i se-ntâmple asta niciunui partid.
FSN, PNL, PNL-AC, PUR, PSDR, PD, PDL, PMP, PSD, USL, USD...
Primăria din Sibiu nu mai vrea să finanţeze Astra, cel mai vechi şi mai cunoscut festival de film documentar din ţară (20 de ediţii, renume mondial). Primăria din Oradea vrea să mute Muzeul Ţării Crişurilor (artă, etnografie, &#
Acum vreo doi ani am fost rugat să particip cu desene la salvarea liceului de artă din Timişoara, care era aruncat din centru altundeva, în iarna asta am văzut în Bucureşti fetiţe dansând în tutu prin zăpadă ca să-şi salvez
În 25 de ani nu ați construit niciun muzeu, bibliotecă, teatru sau centru de cultură. Instituțiile existente au bugete ridicole, tencuiala căzută, repertoriul blocat în proiect și mai toți directorii numiți politic. Maximumul de „
Toţi dictatorii au buda aurită.
Am picat din întâmplare pe înregistarea conferinţei lui Patapievici despre Wittgenstein, apoi, pe alt post, am dat de Solomon Marcus vorbind despre educaţie, iar azi de dimineaţă am văzut reluarea interviului lui Andrei Şerban la Profesioniştii
Dacă nu pot fi adunaţi câinii de pe străzi, măcar să strângă căcaţii lor.
miercuri, 7 mai 2014
REVELATOR: Horia Roman Patapievici şi Mircea Mihăeş folositzi (iar!) pe post de ciomag de plastelină în cap în fal(u)sul război dintre cei doi coabitaci și sapă!
băse speră ca prin mișcarea asta să le umezească ochișorii unora din 'telectoalii șovăielnici care mai curînd ar prefera'o pe monika în defavoarea parașut(ist)ei, nu'i așa?
***********
Noaptea minții
Adelin Petrisor/07/05/2014.
2 Replies
Aparițiile publice ale liderilor noștri sunt din ce în ce mai bulversante.Judecând după discursurile lor, poți crede că fie nu le pasă de alegători, fie îi consideră pe toți niște oameni cu IQ vegetal. Am ales două exemple.
1. Traian Băsescu a fost întrebat de o domnișoară când a vorbit serios: atunci când l-a criticat pe Ion Iliescu pentru implicare fățișă în campania electorală din 2004 sau acum când pozează-n tricourile unei formațiuni politice? Răspunsul președintelui a fost năucitor: “Eu eram pe plajă, în timpul liber.”
1. Traian Băsescu a fost întrebat de o domnișoară când a vorbit serios: atunci când l-a criticat pe Ion Iliescu pentru implicare fățișă în campania electorală din 2004 sau acum când pozează-n tricourile unei formațiuni politice? Răspunsul președintelui a fost năucitor: “Eu eram pe plajă, în timpul liber.”
Maestrul Dinică a avut dreptate! Țară mică, mese puține…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)