Autori Ovidiu Nahoi , Ion M. Ioniţă
Adevărul 29 sep 2009
Prim-vicepreşedintele PDL se teme de un derapaj bugetar în ultimele luni ale anului. De când a renunţat la funcţia de prim-ministru desemnat, nu mai are uşă deschisă la Traian Băsescu. Totuşi, a rămas prim-vicepreşedinte al PDL, post care i-a permis să ia parte la tumultuoasele şedinţe ale coaliţiei PDL-PSD.
Theodor Stolojan, 66 de ani, dezvăluie pentru „Adevărul“ motivele care l-au făcut, în decembrie 2008, să abandoneze în momentul în care putea deveni pentru a doua oară premier, după mandatul deţinut în perioada 1991-1992. Theodor Stolojan spune că, dincolo de scandalul politic declanşat în sânul guvernării PDL-PSD, ne paşte un pericol şi mai mare: un derapaj economic cauzat de lipsa măsurilor de reducere a costurilor în sectorul cheltuielilor de personal.
Ovidiu Nahoi: Domnule Stolojan, câteva mari economii par să iasă din criză. Dumneavoastră cum vedeţi situaţia României?
Theodor Stolojan: La noi, ieşirea va fi cu mult mai dificilă. Nu vom mai putea avea un deficit bugetar de 7,3 la sută din PIB . Va trebui redus, undeva la 5,9 la sută. Dacă presupunem, în mod optimist, că anul viitor vom avea o creştere de 1 la sută, asta nu va compensa reducerea de deficit de la 7,3 la 5,9 la sută. Şi încă nu ştim cum se termină anul acesta. Dacă se termină cu un derapaj, atunci sarcina pentru anul viitor devine şi mai dificilă.
Ion M. Ioniţă: Dar premierul Boc spune că ne încadrăm în cifrele convenite cu FMI şi Comisia Europeană.
Theodor Stolojan:Deocamdată. Dar dacă vă uitaţi la cifrele de la a doua rectificare bugetară, veţi constata că pentru salarii este prevăzută o sumă de 45 de miliarde de lei. După şase luni, cheltuielile cu salariile erau de 25 de miliarde. Aşa că vom ajunge la sfârşitul anului cu 50 de miliarde. Guvernul trebuie, deci, să reducă cheltuielile cu salariile cu 5 miliarde de lei, până la sfârşitul anului. Or, cu fiecare zi ce trece, factura de salarii este aceeaşi, dacă nu fac nimic. De unde şi soluţia extremă, aceea cu zece zile de concediu fără plată. Încadrarea în acest buget este o problemă. Şi mai există o problemă, că, spre deosebire de sectorul privat, instituţiile publice nu învaţă din greşeli. De exemplu: cine răspunde de datoria externă?
O.N.: Guvernul şi Banca Naţională, dacă m-aţi întreba pe mine...
Theodor Stolojan:Întrebarea nu are deocamdată răspuns. Şi de aceea ne-am trezit la sfârşitul anului 2008 cu aceleaşi greşeli de management al datoriei din 1997-1998. Atunci, România nu avea o datorie externă mare, dar jumătate din ea era scadentă în doi ani. A fost, evident, o greşeală de management.
O.N.: Făcută cu câţiva ani înainte...
Theodor Stolojan:Nu are importanţă. Este inadmisibil şi ne-a creat o vulnerabilitate incredibilă. Vă aduceţi aminte, FMI ne-a trimis să ne împrumutăm la finanţatorii privaţi, dar aceştia nu au vrut să ne dea bani. Şi atunci, soluţia a fost deprecierea brutală a leului, de la 4.000 de lei dolarul s-a ajuns peste noapte la 8.000 de lei şi apoi la 16.000 de lei, ceea ce a dus la o sărăcire a populaţiei.
I.M.I.: Şi spuneţi că am greşit acum în acelaşi mod?
Theodor Stolojan:Da, la sfârşitul anului 2008 ne-am trezit cu 22 de miliarde de euro datorie externă pe termen scurt, făcută de sectorul privat - mai mare decât rezervele internaţionale ale României. BNR raporta rezerve de aproximativ 25-26 de miliarde, dar din care 12 miliarde erau, de fapt, rezervele minime obligatorii, banii băncilor.
Atunci a început degradarea ratingului, care a declanşat o presiune incredibilă pentru ca banii speculativi să fie scoşi cât mai repede din România, indiferent de costuri. În aceste condiţii, când a început criza, România nu avea altă şansă de a-şi păstra încrederea, decât acest acord cu FMI şi Comisia Europeană, de 20 de miliarde de euro. Dar ştiţi ce s-a întâmplat în ultimele şapte luni? Datoria externă privată pe termen scurt a scăzut la 17 miliarde, în schimb a crescut datoria publică cu vreo 5 miliarde.
I.M.I.: Deci, nu am rezolvat, de fapt, nimic?
Theodor Stolojan:Nu... Şi la orizont vedem alt risc major: momentul în care cei mari vor începe să lupte împotriva pericolului de inflaţie. Atunci va creşte nivelul dobânzilor. Banca Centrală Europeană nu va mai menţine dobânda la 1 la sută, FED nu va mai menţine 0,25 la sută. România are deja datoria publică internă şi externă echivalentă cu 30 la sută din PIB. În momentul acela, înseamnă că noi va trebui să ne rezervăm cam 3 la sută din PIB numai pentru plata dobânzilor. Este foarte mult! România trebuie să-şi facă rapid ordine acasă.
O.N.: Nu cumva mesajul acestor bani de la FMI a fost greşit înţeles la noi?
Theodor Stolojan:Cu aceşti bani noi am cumpărat doar timp pentru a face reformă. Dacă nu, lucrurile se vor înrăutăţi când împrumuturile vor veni la plată. Anii trec repede!
Presiuni externe
De îndată ce ţările mari, SUA, Germania, Franţa, Marea Britanie, vor vedea că au ieşit din criză, atitudinea lor faţă de România se va schimba radical. Ei vor deveni mult mai riguroşi şi ne vor cere să revenim cât mai repede la acel deficit bugetar de 3 la sută, convenit prin Pactul de Stabilitate şi Creştere Economică.
Nu ne vor mai aştepta şi pe noi să revenim la o anume creştere. Nu ne vor mai accepta asemenea deficite mari şi nu le vor mai finanţa. Suma cu care ne-am împrumutat este de 20 de miliarde. Orice sumă în plus ne va costa enorm. Deci, noi nu avem încotro. Trebuie să punem control pe cheltuielile publice.
Despre demisia guvernului şi a conducerii BNR
I.M.I.: România şi-a propus să intre în spaţiul Schengen în 2011 şi în mecanismul cursului de schimb, premergător intrării în zona euro, în 2013. Credeţi că mai este posibil?
Theodor Stolojan:Da, încă mai este. Dar trebuie să existe responsabilitate. De exemplu, pentru intrarea în Spaţiul Schengen există un ministru care răspunde de întregul program. Este ministrul Administraţiei şi Internelor.
Dacă noi nu intrăm în spaţiul Schengen în 2011, acest ministru trebuie să-şi dea demisia. Indiferent cine va fi ministru atunci şi indiferent dacă au fost şi alte instituţii de vină. Pentru că el răspunde de acest obiectiv naţional.
O.N.: Şi pentru zona euro cine răspunde?
Theodor Stolojan:Noi numim acum Consiliul de Administraţie al BNR. În cazul celorlalte numiri, Consiliul nu a primit vreun mandat special, altul decât să aplice legea bancară, unde obiectivul principal este stabilitatea preţurilor şi independenţa Băncii Naţionale. De data aceasta însă avem un obiectiv naţional: intrarea în zona euro, la 1 ianuarie 2015. Ceea ce înseamnă că, la 1 ianuarie 2013, trebuie să intrăm în mecanismul de supraveghere a cursului de schimb. Eu cred că Parlamentul trebuie să fixeze acest obiectiv şi să spună noului Consiliu: dacă aceste obiective nu sunt îndeplinite, vă daţi demisia!
I.M.I.: Dar în acest proces nu este implicată numai Banca Naţională. Este şi Guvernul, prin Ministerul Finanţelor.
Theodor Stolojan:Aveţi dreptate. Sunt trei indicatori de natură monetară şi doi de natură fiscală. Deci, fiecare are partea sa de răspundere.
O.N.: Deci, şi guvernul ar trebui să demisioneze?
Theodor Stolojan:Şi guvernul. Noi trebuie să ajungem la acest gen de responsabilitate faţă de marile obiective naţionale Eu vă voi da un singur exemplu: dacă noi eram acum în zona euro, aveam mult mai puţin de suferit de pe urma crizei. Gândiţi-vă că acum dobânda de referinţă la euro este de 1 la sută. La noi e de 8,5 la sută.Şi atunci, cum să ieşim noi mai repede din criză? Sigur, există explicaţii pentru care la noi dobânda este 8,5 la sută. Noi încă ne luptăm cu inflaţia, o facem de 20 de ani şi tot este a doua ca mărime din Uniunea Europeană, după Ungaria. Desigur, inflaţia arată dezechilibre din economie. Dar de ce alţii le rezolvă şi noi, nu?
"Nu puteam fi al treilea în coaliţie“
O.N.: Regretaţi sau vă felicitaţi acum pentru că nu aţi mai vrut să fiţi premier?
Theodor Stolojan:Nu mă felicit, nici nu regret. Doar atât vă spun: că un premier pe post de-al treilea jucător, pe lângă cei doi preşedinţi de partide, era o sursă de noi conflicte, pe lângă cele deja existente.
I.M.I: Nu ştiaţi asta de la început? De ce, iniţial, aţi acceptat?
Theodor Stolojan:Mi-a devenit clar în momentul în care au început negocierile, între două partide egale, reţineţi. Mi-am dat seama că nu avea cum să funcţioneze în condiţiile în care eram al treilea. Atunci am avut nişte semnale foarte clare în legătură cu ceea ce se dorea. Nu vreau să complic acum şi mai mult situaţia, aşa că vă voi spune doar atât: erau chestiuni cu care nu eram de acord.
Pentru mine, în noiembrie era clar ce se întâmplă cu economia. Eu am propus atunci un moratoriu, începând cu 1 ianuarie, pentru absolut toate creşterile de salarii şi pensii, ca şi pentru măsurile aprobate, dar încă neaplicate. Când le-am vorbit despre asta, am constatat că lucrurile nu prea erau înţelese.
I.M.I.: Nu înţelegeau gravitatea situaţiei?
Theodor Stolojan:Poate unii da, dar unii nu. Sigur, nu era simplu să vii să spui că toate angajamentele din campanie sunt anulate. Deşi, până la urmă, tot la asta s-a ajuns. Avem mari probleme nerezolvate. Închiderea acestui buget, la cifrele convenite, va fi oricum o mare performanţă. Urmează luni de foc.
„Turismul nu se face cu reclame cu sportivi“
O.N.: Dacă vechiul model economic nu mai merge, care ar trebui să fie motoarele creşterii economice în România?
Theodor Stolojan:Ar trebui să ne bazăm pe două motoare. Unul ar fi exportul. Dar nu în industria auto. Industria auto încă nu ştie pe ce lume se află. Or, noi avem mult export care este legat de industria auto, cum ar fi metal şi componente. Trebuie să dezvoltăm mult mai multe sectoare competitive pentru export. Un domeniu ar putea fi agricultura, pentru că produsele agricole sunt printre puţinele care au crescut la export în ultima perioadă. Avem potenţial. Alt domeniu ar fi turismul.
I.M.I.: Să nu ne spuneţi că nu ne trebuie şosele pentru că turismul se face cu avionul.
Theodor Stolojan:Nu. Şi vreau să vă mai spun că nu se face nici cu reclame cu sportivi. Eu nu mă duc în Peru pentru că acolo există nu ştiu ce glorie a sportului. Nu, mă duc în Peru pentru că acolo e cultura incaşă, e Machu Picchu, e junglă. Fiecare ţară trebuie să-şi creeze nişte magneţi care atrag turiştii. Dacă reuşim acest lucru, turiştii vin, trec peste orice.
O.N.: Care ar fi al doilea motor?
Theodor Stolojan:Modernizarea României. Avem 80% din localităţile ţării care nu au apă, nu au canalizare, gropi ecologice, staţii de epurare a apelor. Avem locuinţe neizolate termic, avem de reparat şcoli, dispensare, avem de construit drumuri, şosele, autostrăzi. Am avea astfel capacitatea ca 10 ani de acum înainte să creştem cu un ritm de 4-5% pe an. În campania electorală din 2004 noi avansaserăm următoarea idee. Aveam pe următorii şapte ani de la Uniunea Europeană 32 de miliarde de euro, mai spuneam noi că ne împrumutăm cu 30 de miliarde şi cu 60 de miliarde de euro izbim tare şi putem face un salt. A ieşit pe dracu. Am ajuns la o datorie externă de 70 de miliarde de euro şi n-am făcut nimic.
I.M.I.: Nu trebuie un alt program economic al Guvernului?
Theodor Stolojan:Sigur. Dar, din păcate, vedeţi şi dumneavoastră cu ce ne ocupăm în aceste luni din cauza alegerilor.
1Greşelile tranziţiei. Când eram la Banca Mondială, am realizat un studiu privind greşelile făcute de fiecare stat în tranziţie. Concluzia a fost următoarea. Fiecare ţară a făcut greşeli în tranziţie, România, însă, le-a cumulat, nu a scăpat niciuna. Până la urmă noi am făcut ceea ce trebuie, dar mai târziu ca alţii şi cu nişte costuri mai mari decât alţii.
2Ieşirea din criză. România va ieşi mai dificil din criză decât alte ţări. Un alt argument în acest sens este că modelul de creştere practicat în România începând cu anul 2000-2001 a fost un model bazat foarte mult pe intrarea de capital străin, fie prin investiţii directe, fie prin credite. Dar această intrare masivă de capital nu a ţintit dezvoltarea capacităţii productive de export a ţării. A ţintit cucerirea pieţei de consum din România. De acum înainte, acest model de dezvoltare nu mai merge. Nimeni nu va mai da banii care s-au dat până acum în România.
3 Datorii. România a intrat în incapacitate de plată pe vremea lui Ceauşescu, în 1981-1982, când avea o datorie de 11 miliarde de dolari. Atunci, din cauza şocului petrolier, au crescut foarte mult dobânzile, ajungând la 17 % . Ceauşescu a înnebunit şi a luat decizia să plătească anticipat datoria externă. Acum nu se va mai duce aşa mult dobânda, dar există riscul creşterii ponderii datoriei publice, şi orice majorare cu un punct a dobânzii va crea o povară în bugetul ţării. O să vedeţi chiţăială când trebuie să dai 3% din PIB numai pentru plata dobânzilor.
4Trecerea la euro. S-au dus 20 de ani din 1989. Cine nu s-a ajustat deja la noile realităţi, nu se mai ajustează o sută de ani de aici încolo. Trecerea la euro pune ordine în întreaga economie. Lucrurile devin foarte simple, faci un produs, l-ai vândut, ai obţinut euro. Nu, nu! Ai credibilitate, te duci la bancă, obţii un credit. Nu, nu!
5 Dărnicia FMI. Şi eu m-am mirat cum de FMI a acceptat acest deficit de 7,3 la sută şi să ne finanţeze cheltuielile de personal. Dar, în anumite discuţii, mi s-a spus, cu diplomaţie, că noi am fost doar o picătură în efortul global de a se pompa bani în economii, pe orice căi. Pericolul imens era ca întreaga economie să se prăbuşească. Noi avem acordul cu Comisia Europeană şi FMI. Dacă noi nu respectăm acest acord, nu mai este o problemă între noi şi FMI, ci între noi şi celelalte 26 de state membre.
-----------------------------------------------------------------------
-----------------------------------------------------------------
Bulgaria: Primul conflict în guvernul Borisov
RFE 29.09.2009
Petio Petkov
Disputa în jurul propunerii ca pensiile, plățile sociale și salariile bugetarilor să fie înghețate în următorii 4 ani.
Viceprim-ministrul si ministru al finanțelor, Simeon Diankov, a provocat primul conflict în guvernul condus de centristul Boiko Borisov, prin propunerea sa ca pensiile, plățile sociale și salariile în sectorul de stat să fie înghețate în următorii 4 ani. Proiectul prevede ca în 2011 să fie modificat mecanismul de actualizare a pensiilor. Diankov a mai propus înghețarea salariului minim pe economie la nivelul de 240 de leva /123 de euro/ și reducerea ajutorului de șomaj. El a adăugat că astfel de măsuri nu vor afecta puterea de cumpărare întrucît inflația va fi foarte mică. Încă în acest an administrația va fi redusă cu 15%. O altă propunere vizează majorarea la 63 de ani a vîrstei de pensionare a femeilor.
Ministrul în problemele sociale, Totiu Mladenov, și-a exprimat dezacordul cu planurile colegului său avertizînd că dacă la anul salariul minim va fi de 240 de leva, cei care îl primesc, după plata taxei unice de 10%, vor fi nevoiți să trăiască sub pragul săraciei.
Diankov nu a răspuns criticilor și a declarat că partidul centrist GHERB își îndeplinește programul cu care a cîștigat alegerile în iulie evocând drept exemplu restituirea mai rapidă a TVA-ului agenților economici.
Primul ministru Boiko Borisov a încercat să liniștească spiritele declarănd că la anul daca vom ieși din criza, dacă contrabanda va fi redusă și încrederea Bruxellesului – restabilită, se va putea vorbi din nou de majorări de pensii și salarii. Răspunzând criticilor predecesorului său, Serghei Stanișev, Borisov a declarat că liderul socialist a știut foarte bine că în iulie bugetul de stat a fost deja „pe roșu” cu 1,3 miliarde euro – situație inacceptabilă în condițiile consiliului monetar care nu permite tipărirea de bani fără acoperire și fixează cursul levei de cel al monedei europene.
Sindicatele de asemeni au sărit la propunerile ministrului finanțelor avertizănd că la toamna va putea avea loc o greva generală. Patronatul a fost însă de partea lui Diankov declarînd că pentru primă dată de la declanșarea crizei guvernul bulgar a elaborat o strategie viabilă care va asigura relansarea economiei.
---------------------------------------------------------------------
situatzii in oglinda:
bulgarii, cu excedente bugetare masive in ultimii ani, fara imprumut de la fmi, se gindeste la inghetzari de salarii si pensii pe 4 ani.
la noi, stolojan renuntza sa preia functzia de prim ministru dupa ce incercarea de moratoriu pe 6 luni esueaza !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu