Monica Macovei + bonus niste catindatzi nevolnici

astazi, desi n'aveam de gind sa produc vreo postare noua, scot din lada de vechituri, vechi gata de noi, un articolas de'al lu' andrei postelnicu fost jurnalist la financial times, si actual consilier al mr giuana, de acu' citeva zile.

de unde se vede ca proximitatea individului ce vrea sa'si transforme porecla in renume e contagioasa

ANDREI POSTELNICU: Regatul meu pentru un cal! Sau o navă

EvZ Miercuri, 23 Septembrie 2009





Se spune că cei care nu învaţă din greşelile istoriei sunt blestemaţi să le repete.



Aforismul nu vine însă cu adăugiri despre care istorie, din care ţară, în ce perioadă, aşa că avem de unde alege. Devine astfel util să luăm uneori un punct de referinţă mai puţin cunoscut din trecut pentru a înţelege mai bine prezentul.



Eroul nostru este scund şi plin de vicii. Lista defectelor abia începe. Vrea însă cu orice preţ puterea. Completează intens să o obţină. Întrun prim stagiu, îşi sacrifică fratele pentru a-şi împlini ambiţia. Ulterior, seduce o femeie, deşi îi provocase o enormă suferinţă, şi în ciuda deformităţilor sale fizice sau a carenţelor de caracter: este intempestiv, paranoic, lipsit de capacitatea de a avea încredere în cineva.



De la un anume punct, eroul acesta principal adună păcate atât de multe şi de josnice, încât unul dintre călăii pe care îi tocmise decide că nu-şi poate respecta ordinele. Este însă prea târziu. Miza e prea mare şi este prea aproape ca să renunţe - în ciuda tuturor cadavrelor pe care a trebuit să calce pentru a ajunge aici.



Când puţină distanţă îl mai desparte de putere, eroul nostru principal declară public că nu aceasta îi este ambiţia. Dar, dacă poporul o vrea, se va sacrifica pentru el şi îşi va asuma datoria de conducător.



La puţin timp după aceea însă, poporul vede care îi este adevărata faţă. Puţina popularitate pe care o mai avea se spulberă. Răzmeriţele şi comploturile pentru a-l uzurpa se înteţesc. În bătălia finală, eroul nostru este nimicit.



Ironia rândurilor de mai sus este că licenţele artistice şi devierile de la cronici nu-mi aparţin, ci sunt vechi de sute de ani. În ciuda multiplelor asemănări cu contextul actual dintr-o anumită ţară est-europeană, rândurile de mai sus sunt de fapt rezumatul unei piese a lui Shakespeare, tragedia lui Richard al III-lea, cel care şi-a găsit sfârşitul când nimeni nu a vrut să-i accepte oferta de a primi regatul în schimbul unui cal.



Prin 1591, când se estimează că a scris Shakespeare această piesă, scopul lui era să abordeze prin teatru teme de actualitate la acea epocă. Concepută ca o tragedie, Richard al IIIlea se vrea a fi o parabolă foarte elaborată despre legitimitatea monarhului şi obligaţia poporului de a i se supune atunci când o ia razna. Aceasta este doar una dintre teme, alta fiind conflictul dintre fatalism şi capacitatea individului de lua propriile decizii - adică de a face bine sau rău din proprie iniţiativă, nu pentru că i s-a dat ordin „de sus”.



Ca atât de multe texte ale Bardului britanic, piesa rămâne de foarte mare actualitate. În privinţa asemănărilor dintre Richard al III-lea şi actualul peisaj politic românesc, avem fiecare opţiunea de a decide care personaj actual poate intra în pielea eroului shakespearean. Istoricii ne pot spune că au mai fost de-a lungul timpului contexte similare, cu deznodăminte; poate chiar mai dramatice.



Un lucru este însă cert. Ca să cităm un alt bard, autohton de data asta: „Toate-s vechi şi nouă toate”.



Autorul este consilier al dlui Mircea Geoană, preşedintele Senatului în Parlamentul României şi candidat social-democrat la preşedinţie

si pentru ca doar articolu' asta nu era suficient ca sa ma scoata din papucii de vichend, iata ca -catindatzii barbatusi crin/olin si pese/dac/pro/stanac, prin folosirea cu obstinatzie a componentei feminine din propria familie, nu numai aia pe care o tzin in pantaloni, m'au determinat sa stric o postare pe care ar fi meritat'o, in exclusivitate, Doamna Monica Macovei.

astfel ca domnu' giuana ne oboseste de citeva zile prin intermediu' consoartei sale, bagate'n fatza ca nu s' ce scula pe la crucea rosie, compromitzind astfel o initziativa ce, poate, ar fi meritat sa fie promovata altfel.

iar miine avem parte de citeva momente de neuitat prin intermediul cunascutul spalator tatulici, ca doara barbatushu' crin s'a maritat putzin, si evenimentu merita promovat cum trebe...

am vazut un promo in care aparea si fetitza nevinovata a proaspetei maritate, ce aparea si'ntr'o postare ceva mai veche a mea