in noaptea 21-22 - cine'a tras in noi, io am tras, foc cu foc, la trei cazane metalica (nu trupa rock !), de fabricatzie romaneasca, amplasate la sediu' institutziei un' cu ieroism imi desfasuram activitatea elektrika, pen' ca'mi venise rindu' in noaptea aia de a sta planton la gurile focoaselor arzatoare ce erau de lemn tanase, reci, in asteptarea izbavitoare a agentului combustibil gazos ce nu se indura sa apara decit, in majoritatea cazurilor, inspre orele mici ale diminetzii.
si pen' ca situatzia politico-sotziala iera destul de arzatoare la ordinea zilii, da' nu sufitzient incit sa incalzeasca si batrinele ziduri ale stabilimentului, fuseseram noi, barbatusii disponibili, programatzi sa asiguram, pe baza de rotatzie, nobila misie.
personu' disignat, pre numele lui tiberika, caruia'i venise de fapt rindu', nu se prezentase in seara aia, asa ca m'am trezit io apelat acasa, desi la ora aia eram deja cuprins de avintu' revolutzionar d'al cauta pe cumnatu'miu apv-ist de grad mic, si capacitate cilindrica mare, cu domiciliu permanent undeva intr'un burg transilvan fost sasesc, da' care nu's' cum drak se nimerise ca taman in ziua aia sa soseasca la bucale, cu ordin de servici, pentru a aduce niste hirburi la reparat.
cind aparu cumnatzelu', undeva pe la orele serii, cu ceva timp 'nainte de plecarea trinului ce urma sa'l duca inapoi acasa, imi povesti degajat rezultatu' haladuielilor sale din acea zi, de dupa ce'si indeplinise misia oficiala. imi zise despre ce vazuse pe la piatza universitatzii unde era lume adunata ca la circ, ciudat, fara o reactzie prea dura din partea oficialitatzilor. se plimbase agale printre oamenii ce se adunasera dupa spargerea mitingului lu' ceashka.
nu'mi venea a crede urechilor cind il auzeam.
era asa de zglobiu incit parca in fiecare zi ar fi fost martoru' unor astfel de evenimente.
eram la curent cu cele ce se'ntimplasera la timisoara, gratzie evropii libere, fusesm martorul auditiv al sincopii ceaushiste din timpu' transmisiei "la difuzor" a ultimului lui discurs, in urma caruia respectivu' tiberika pomenit mai sus, ceva mai tinar si impulsiv decit mine, se vazu' cuprins de febra resurectzionala incit se imbraca si pleca spre locu' cu pricina, actziune care se dovedi ca fuse cu ghinion, pentru ca nu'l mai vazui decit dupa cinci-sase zile, adus pe bratze de binevoitori, groaznic desfigurat si incapabil de'a se mai tzine pe propriile'i picioare. in viatza mea nu vazusem un om in asa hal de maltratare.
fusese dus si el la militzia capitalii, prin celebru' "coridor al mortzii", si, ulterior, la jilava, impreuna cu multzi din ce'i care'au fost atunci in piatza.
vazusem cu ochii mei oamenii ce "defluiau" de la miting, parte din ei abandonind portretele tovarasilor pe traseu, lucru inimaginabil in conditzii normale.
ducindu'l pe cumnatzel la gara, avea tren pe la 21,30, am mai povestit si tot nu'mi venea sa cred ce tot imi zicea. cind plecase el d'acolo nu'ncepusera violentzele impotriva manifestantzilor.
dupa ce'l urcai in tren o luai agale pe jos pe grivitzei pen' a ajunge la misie.
cam in dreptu' fostului hotel nord se vedeau clar pe ceru' noptzii tot felu' de fenomene luminoase dinspre centru.
nu stiam ce se cred.
sa fie rachete luminoase ?
parca sint prea rapide pentru asta.
inseamna ca sint gloantze trasoare, desi era ciudat ca vedeam doar lumina lor fara sa aud si sunetu' impuscaturii.
din cauza departarii.
la servici era constituit deja un nucleu "de criza": tovarasa directoarea, sefu' de la "cadre", un securache umil si zelos in acelasi timp (cel ce'mi facuse "dosaru" cin' au vrut astia sa ma faca "membru", lucru ce'l refuzasem cu dignitate cu citeva zile mai 'nainte - la 'nceputu' lu' decemvrie), si io, desemnat sa le asigur confortu' termic, jos la uzina.
am petrecut noaptea ascultind "shopirlica", nu imi amintesc decit ca si la ei era un "comitet de urgentza".
dimineatza, la ivirea zorilor, urcindu'ma la ultimu' etaj al cladirii, am deschis un geam care dadea spre centru, si, tre' sa recunosc cu rusine, am dat prima serie de "apa la soareci", dintr'o serie mai lunga.
pe ceru' diminetzii vedeam helicoptere survolind razant strazile in rapait de mitraliere.
nu stiu daca trageau intr'adevar in cineva, la ora aia cred ca era deja spalat pe jos in centru, sau doar trageau ca sa bage spaima in oameni sa nu se mai adune.
am ramas in continuare la servici cu urechile lipite de difuzoare.
pe la zece s'a anuntzat moartea tradatorului milea.
baietzii securache din cladire legau deja portzile cu sirma.
nu'mi mai amintesc pe la ce ora au aparut "activistii civici" incredibil de "spalatzei", ce incercau sa scoata lumea la revolta.
unii trageau hais si altzii cea...
in cele din urma, avind asentimentu' tovarasii directoare, asentiment incredibil la cit o stiam de fricoasa si scorpie, un fel de helena ceaushescu bis, am luat'o si io, impreuna cu soferu' personal al directoarii (alt securache), spre centru, in ovatziile cuconetului de la feresti.
ne'am alaturat coloanelor ce deja se formasera din directzia grivitza rosie ("vin muncitorii de la grivitza rosie" vorba lu' diaconu !) .
pe la mijlocu' drumului, pe la intersectzia cu calea victoriei, ne'a trecut pe deasupra capetelor un helicopter alb din care care s'au arucat manifeste.
scria ceva in sensu' sa stam linistitzi la cashilii noastre.
nu stiu daca ala era helicopteru' cu care a fugit ceashca.
coloana a luat'o in pas alergator, mai ceva ca'n marsurile fortzate din armata, spre cladirea comitetului central.
pe la intersectzii mai ne'ntilneam cu cite un "organ" inarmat cu scut si bulan, iesitzi parca dintr'o masina de tocat.
piatza era cam pe sfert plina. ne'am inghesuit, nu stiu cu ce scop, sa ajungem cit mai in fatza.
diversi indivizi neidentificatzi ciripeau ceva de la balcon.
unii mai insistentzi reuseau sa se catzere prin feresti in cladire.
se striga intens.
io mai putzin, ca n'am voce !
bulibasala imi displacu in asa masura incit incepui sa ma retrag mai spre margini.
incepuse lumea sa strige "corneliu manescu presedinte !"
mi'am zis ca nu'i de mine !
io nu'l vroiam pe corneliu manescu nimic !
pe strazile laterale "revolutzionari" incepusera sa sparga porbagaje la masini.
nu stiu daca erau diversionisti...
am plecat, mi'am luat consoarta, am ajuns acasa taman bine sa'l vad pe dinescu holbindu'se spre noi si strigind ca a invins.
pe 23 am facut comitete de intreprindere care sa pazeasca cu arma in mina, cozi de lopetzi, pretzioasele hirtzoage din care ne scoteam pita zilnica.
securachistii au disparut pentru citeva zile, strategic.
nu stiu daca or fi fost la "trageri".
la venire si la plecare ne strecuram printre pacaniturile din zona nuferilor si de la piatza matache, atunci cind mai faceam cite'o coada la portocale sub tiru' simulatoarelor ce ne faceau sa ne lipim instantaneu de ziduri.
am avut si o tentativa de a ajunge la televiziune, la instigarea, si de rusinea, unei colege cu usoare dizabilitatzi locomotorii.
am ajuns pin' la piatza victoriei, da' ne'am raspindit ca potirnichile sub tirurile din blocurile din jur, lucru' pentru care multzumesc si azi providentzei, ca cine stie in ce belea mai intram !
asa mi'am petrecut io sfirsitu' lumii !
comuniste ?
ei as !
3 comentarii:
Bună dimineaţa ! Treaba cu Corneliu Mănescu este reală, cunosc personal pe cineva care a făcut parte din grupul care l-a adus la TVR sau CC, nu mai reţin. Se pare că era ori o testare, ca să apară Ilici mai pe urmă, ori o altă facţiune.
Persoana e neînsemnată, şi nu a avut vreun avantaj.
@Riddick
ai vazut scuipatzii din freza paunescului ?
"fara violentza !"
Nu am fost la faza cu Păunescu. Dar îmi amintesc bine elicopterul cu manifestele, era un Mi-8 ori Mi-17 argintiu. Am apucat să citesc un manifest, îmi mai amintesc că zicea ceva despre "forţele imperialiste" cărora să nu le facem jocul, "să nu distrugem tot ceea ce am creat împreună". Era cred ora 10:30 spre 11, nu fugise Ceaşcă încă.
În seara de 21 am scăpat la Intercontinental, cum aveam să scap şi pe 23 dintr-o chestie nasoală între Ateneu şi BCU.
Trimiteți un comentariu