am tot stat asara sa'i studiez cicatricele lu' berceanu, si, in afara de urmele de ruj de la "qui s'aime se taquine"-ul cu olgutza vasilescu, io n'am prea gasit nimic, facin' abstractzie de cicatricea mare si urita numita antonie solomon, unu' din cei doo-trei-patru-cinci-sase sute de membri "cu progleme" deneaistice ai partidului premarilor, ce reprezinta zestrea inestimabila din portofoliu cu care acesta, partidu', se va prezenta in fatza alegaretzilor-ma(re)fo(r)misti-miciurinisti (titulatura nobeliara care le este atribuita, din oficiu, in urma darurilor in natura oferite, si cu sar'na primite, sub forma de mici, bere&alte acadele) ca sa le re'noiasca mandatilii, ca sa'i poatza, apoi, livra, pe unii 'napoi, la cheie, trupelor reunite ponto-nastaso-antonisto-anteniste.
uite atita cicatricea avea!
mai obsevai, incluziff din partea unor observatori ce privesc cu binevointza tabara "monicilor" precum
Doamna Tia or
dan tapalaga, ca apar tot felu' de dojeneli cum ca astia n'ar fi fost sufitzient de acomodantzi cu baronetu', adeca: sa faca un melanj fericit 'ntre apa si foc, lucru, e bine stiut, floare la oreche, car' ar fi pogorit concordia pa pamintu' fagaduintzii pedeliote.
pai n'ar fi fo' mai simplu sa 'ncerce chiar in cuibu' hrebenciucilor asta, original patent, ca, poate, ar fi gasit mai multzi adeptzi decit cei
cinci care au fost trei: preda si macovei?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu