sâmbătă, 6 februarie 2010

cuibu' jidanilor de la tvr sassu pune'n pericol viitoru' de aur (manelist) al natziei

azz: ATTILA WEINBERGER, si evreu, si, oroare ! ungur...

nu va uitatz ca'i prindetz gustu' !



6 comentarii:

George spunea...

Sari VADIME,ca te-ajut io! Am vorbit cu Tanti MITZURA,maine distribuim tricourile: NIKU ELEKTRIKU WANTED!!!(nu sant scumpe deloc, dincolo la Mihai MAMULICI,tot cu piulitze fluture fac gargara...) Apropo:SUFLETU' NI-I-NDURERAT SI DOR NE E DE EVERAC!(acel "Fluture pe lampa" natziunii,ce atatea seri ne-a "luminat" cu "tabletele"lui...(mananca borsh ashtia de la Apple cu tabletele lor,mama lor de capitalishti)

niku_elektriku spunea...

everac ?
tot un drac !
(mai traieste oare mosu' cu statuie comandata de el insusi inca din timpu' vietzii ?)

George spunea...

He,he,he,Dom.Niku avetzi lipsuri ideologice inadmisibile! Tocmai Dumneavoastra sa nu shtitzi de Sfanta noastra Slatioara,cu cele doua monumente ale Spiritualitatzii RRRhhomaneshti Perene:PAUNESSCU shi SARAARRU! Iar tovarashii de la MADAM TUSSAUD sa pofteasca la noi cu materia prima shi sa purceada la treaba cu colegul de pahar al MARELUI OM DE CULTURA,GIGI NETZOIU(ghici,ghicitoarea mea...)::))) "Volumul de memorii al regretatului cărturar Adrian Marino, „Viaţa unui om singur”, care va apărea la începutul lunii martie la Editura Polirom, va fi considerat, probabil, o dovadă de laşitate, o ipocrizie sau, dimpotrivă, una de curaj, dar cu siguranţă pune pe jar lumea noastră literară. Autorul critică „odiosul mediu literar” şi atacă virulent miturile noastre culturale.

Autobiografie îndelung aşteptată, care se opreşte la anul 1999, volumul apare, conform dorinţei autorului, la cinci ani de la moartea sa (19 martie 2005, Cluj-Napoca).Însingurarea celui care nu s-a regăsit în ideologia celorlalţi

Criticul, care a murit la 84 de ani, rememorează în volumul „Viaţa unui om singur” şase decenii de existenţă, povestind despre represiunea la care a fost supus şi despre însingurarea morală de după 1989. A avut o viaţă de om singur, „un adevărat blestem”, cum el însuşi spune, pentru că a gândit mereu altfel, aproape în toate domeniile.

„Scara mea de valori, începând cu valorile culturale şi ideologice, este net deosebită de a mediilor sociale şi culturale pe care le-am străbătut”, mărturiseşte el. A constatat cu amărăciune că loviturile şi rănile morale nu s-au închis niciodată şi a ştiut că, în memorii, cu bisturiul bine înfipt, trebuie să taie în carne vie, fără milă, în virtutea adevărului său, pe care dorea să şi-l asume cu orice chip.

Criticul, mereu cu spatele la zid, izolat, inadaptat noii vieţi literare formate sub comunism, a avut un alt ideal, un alt program cultural, total incompatibil cu tot ce se petrecea în jurul său, fiind în profund dezacord cu personalităţile vremurilor.Eugen Simion, „un carierist feroce”

De asemenea, criticul, care dezaprobă şi alte personalităţi culturale, printre care şi H. R. Patapievici, Fănuş Neagu sau Cristian Tudor Popescu, afirmă că Nichita Stănescu sau Marin Sorescu nu sunt egali sau comparabili cu Lucian Blaga ori Tudor Arghezi: „Reputaţiile lor s-au impus pe un teren gol, când aceşti într-adevăr mari scriitori erau scoşi din circulaţie”.Dinescu, „golănaş, suburban, incult, agresiv şi obraznic”

Cât despre spiritul românesc, Marino îl încadrează într-o „fatalitate etnică detestabilă”, într-un cataclism istoric: „Resping deci pasivitatea Mioriţei, fatalismul său imbecil”. Demagogismul de după 1989 a căpătat proporţii dramatice, în viziunea lui Marino.

„Stilul băşcălios de mărunt golănaş de periferie al lui Mircea Dinescu, «Academia Caţavencu », în ansamblul său, ilustrează foarte bine acest detestabil specific naţional. Amuzant, uneori, pentru o clipă, el este odios în esenţă. Fiindcă poluează şi trivializează totul. Terfeleşte toate valorile, bagatelizează toate intenţiile bune”, declară Marino.

„Biata Românie şi biata tânără democraţie românească, în care unii dintre purtătorii săi de cuvânt şi lideri de opinie sunt de calitatea unui golănaş, suburban, incult, agresiv şi obraznic, gen Mircea Dinescu. Devenit vedetă, deoarece, fugit din domiciliul obli gatoriu din... propria sa locuinţă, în 1989, a început să strige pe stradă, devenit portdrapel al recâştigării libertăţii... O scenă mai perfectă de suprarealism politic este greu de imaginat”.

niku_elektriku spunea...

@ george
tare asta cu parteneru' lu' jiji netzoa :-( abia 'l astept in galantare pe marino !
cre' ca o sa fie executzia festiva'n piatza publica a ramasitzelor de mofturi provinciale (nici o legatura cu localizarea lor) ce subzista sub pompoasu' titlu de cuuultuuura romena !

George spunea...

@ Dom.Niku In loc sa ma tragetzi de urechi ca vin cu prostiile de mai sus...Evenimente RAVASHITOARE au loc,de pilda onorabilul Raducu Mamii Mazare a intarziat la Festivalul de la Rio(ala cu BURICELE PLANETARE!!) paisprezece ore a facut de la C-tza la Otopeni prin nametzii Dobrogei...(ce conteaza necajitzii de oameni de pe la Calarashi sau Lehliu) Eu-unu'-n-am linishte pana n-ajunge cu bine la pitzipoancele alea...:))

niku_elektriku spunea...

@george,
n'ar fi mai bine daca l'ar ajuta electoratu', printr'un sut bine tzintit, si simtzit, spate gios, pe respectivu' premare mazare, sa'si urmeze chemarea cu "c" mare, si sa ne mai lase ?
poa' sa'si ia si yahtu', cu tot cu sofrageria unde'l parcheaza, si sa ne scuteasca de inc'un zgombilitic.
ca te pomenesti ca la urmatoarea rotatzie a cadrelor, o sa asistam la competitzia pe partea stinga, cu caviar pe revere, intre wanghelis si mazarin asta

Trimiteți un comentariu