despre ostasii nostri cazutzi in lupta cu terorismu' internatzional

vestile despre soldatzii romani cazutzi in cele departari au inceput sa intre in banalitate.

astazi a mai cazut unu' mort, si altu' ranit, in afganistan, facind ca cifra decedatzilor din diverse conflicte, ce, aparent, n'au nici o legatura cu plaiu' miorlaitic, sa ajunga la citeva zeci (cite ?).

desigur ca natzionalistii  obtuzi care'si liublesc riu' si ramu' pe ritm de kazatchok, fi'vor revoltatzi ca de ce ne varsam noi singilii in slujba imperialismului american, dorindu'si ei, de fapt, doo lucruri imposibile impreuna: expansionism de mare putere, de la nistru pin' la tisa, plus regiunile, si popoarele, adiacente, da' tontodata, vor autarhie absoluta, gen ultimii ani ai lu' nea nicu, atunci cin' si sheicii diktatori araboi incepusera sa riza de el si cu curu (am citit io asta !).
pen' ca sintem un popor cu niste clase, primate, politice de cacat (a se observa ca evit sa proclam tot popo'u de cacat, desi cam e) tre' sa ne rascumparam nevolnicia de pe plan intern cu "minuni de vitejie" pe plan estern, acolo un' au aliatzii nostri interese si angajamente.
asa se face ca pin' si bolshevicu' de ilici "a achiesat" la trimiterea de neste trupe in iraq si'n alte locuri, desi la inimioara lui altceva se afla.
pin' si orgoliosu' de base, atit de impulsiv si nepredictibil, si'a cenzurat incredibil de bine pornirile, zicind la un moment dat, asemenea turcului din banc ("n'are bani, nu pune mina"), ca dac'ar avea o flotila de nus' cite sute de F16 la dispozitzie altfel ar arata politica externa a romanichi.
lacrimile de la ceremoniile funebre ce vor continua  sa fie prezente, naiba stie cu ce frecventza, sint de fapt lacrimi de neputintza crincena.

si vor continua asa.

carghioslicu' e prezent si in aste momente triste, pen' ca multa lume sta si se 'ntreaba (chiar adineauri ii auzeam pe banciu&stanescu la radio vorbind pe tema asta) cum arata de fapt misiunile alor nostri ca brazii, daca, de cind imi amintesc io, n'a murit unu' macar in adevarate schimburi de focuri cu insurgentzii.
pina si in vestu' salbatec, atunci cind "indienii" dadeau tircoale taberelor colonizatorilor, mai se'ntimpla ca, pe linga rapitu' vreunei codane, sa'i traga vreo sageata'n fesa unuia care se usura prin boshchetzi.

ai nostri bravi ostasi par cazatzi in niste fortaretze inexpugnabile, si'si petrec imensa majoritate a timpului alergind intre popota si sala de biliard, blindatzi si atunci cu echipamente antiglontz "de top", doar rareori, cin' au ghinionu' sa pice pe ei magareatza unei patrulari (si'aia facuta cu ditai hammeru', c'a avut grija statu' american !), au si ei morcovu' pe tzeava.

ma rog !

fie'i (fie'le) tzarina usoara !