Se afișează postările cu eticheta geoana. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta geoana. Afișați toate postările

vineri, 29 octombrie 2010

"un costum gol în fruntea mulţimii"

SENATUL EVZ
Vineri, 29 Octombrie 2010.
Autor: Mircea Cărtărescu


Este de neînţeles cum PSD-ul însuşi îl rabdă pe Ponta în fruntea lui, afară numai dacă nu-l cred un inofensiv om de paie al puternicilor din umbră. După ce epocile Iliescu şi Năstase s-au dus, acest partid, altădată măcar odios, periculos, redutabil în felul său, a ajuns pe mâinile unor marionete de care te-apucă râsu’-plânsu’. Cum era să fie preşedinte, astăzi, Geoană, cu sprijinul inconştienţilor de liberali? Gafele lui Cioroianu în politica externă ar fi fost azi exemple de înţelepciune faţă de ce-ar fi făcut acest Pinocchio de Dâmboviţa. Dar şi mai grotesc ar fi să ne pricopsim cu Ponta. Geoană are măcar ceva ingenuu, el chiar crede în vrăjitoria flăcării violet, el chiar a ţopăit sincer, ca un copil, când s-a crezut preşedinte. Ponta ar fi anomia întruchipată, vidul în costum Armani. În "Omul invizibil" vezi un costum fără nimeni în el care se mişcă şi vorbeşte. Te uiţi pe mâneci: nimic. Te uiţi prin gaura gulerului: nimeni. Ăsta e Ponta, un costum gol în fruntea unui partid de coropişniţe.


interviu din "gindul" cu lazaroa, care essplica cum tradatorii pedeloi s'au ascuns pentru ca nu'i cauta nime', lucru ce reiese si den scrisorika deschisa publicate pe blogary

miercuri, 17 martie 2010

mai prostanaci ca insusi prostanacu'


frenetica activitate pe care o desfasor de ceva timp la coomperativa "munca in zadar" ma 'mpiedica, pe moment, sa fiu nemijlocit in mijlocu' evenimentelor din acest maretz, si natafletz, "ev (a)prins" pe care'l traim blestemindu'ne zilele.
chiar si asa nu putui trece, decit cu'n rinjet amar intiparit pe chip, peste difuzarea unei stiri, printre putzinele politice, din unu' din jurnalele de pe postu' de (cica !) sport ce'mi gidila intr'un mod anume urechile, in fuga permanenta de invazia tonomata ce'a toropit efemu'.
cica: pdl renunta temporar la suspendarea lui mircea geoana din functia de presedinte al senatului !

sprilej oferit, astfel, marelui prostanax de a fi si el, pentru o data, "spir(i)tual", facind misto de contestatarii sai pedelei.

far' sa vreau imi revin in minte stradaniile asemanatoare, si la fel de penibil conduse, intinse pe parcursu' multor luni, pentru indepartarea bombonelului, lucru reusit, in cele din urma, doar in urma retragerii susnumitului.

cu ce scofala ne'am ales ?

cu "placerea" d'al avea, pentru mai bine de trei ani, pe b.olteanu drept al patrulea om in stat.

aceasta culme a tupeului nesimtzit !

sper ca macar de data asta rezultatu' sa fie mai putzin compromitzator si producator de nervi la cap !

asta ma face sa ma'ntreb cum naiba se potriveste ca aia pe care'i aleg io sa fie, mai intodeauna in ultimu' timp, exponentzi desavirsitzi ai impotentzei politice ?!!


nu stiu care'i ponderea repartizarii ticalosiei pe tabere "doctrinare", pen' ca, evident, a plouat abundent si'n tabara "noastra" cu asa ceva, da' e, la fel de evident, ca daca macar in ticalosie nu ai stil, cum reusesc atit de bine pesedisto-penelisto-pecistii, risti sa apari drept o ceata de papagali patetici (in sensu' american al termenului, bine 'ntzeles !)

chiar daca pretinzi ca ai o acvila pe post de conducator de stol !

in ast timp ne opunem clonarii, desi clonam independentzi dupa chipu si asemanarea lu' nicolicea si michi le bacshish, si vrem sa ne rugam pentru nemurirea sufletului, tovarasi, in mod organizat !

de cap sa va (ne) fie !

miercuri, 17 februarie 2010

colectzie de muraturi mucegaite de pe hotnews.ro 

mai rar colectzie de muraturi ca pe hotnews azi !

mai intii marius oprea, cel in care ne punem cu to(n)tzii sperantza c'o sa aduca adevaru' privitor la crimele comunismului la iveala.
Decizia de rupere a Aliantei DA si de parasirea a Guvernului apartine PDL. De ce ma faceti vinovat pe mine de alungarea cuiva de la putere?
dac'o face ca'n pasaju' de mai sus inseamna ca speram dejaba...
------------------------------------------


spîrcîitu' de premare oprescu, gladiatoru' autostrazii suspendate, se produce cu aplomb, si in stilu'i caracteristic, in noua ecranizare pentru marele, si micu', ecran "groapele marianelor se intoarce"
-------------------------------------------
in schimb, eminentu' jurist de partecolara qiuariu rivneste sa'i ia locu' raposatului parinte al constitutzii, moartea putzii...
in locu' iorgovanei productzii, care, vorba aia, ne ocupa tot timpu' de atita amar de ani, sa avem o avortura qiuara !
se poate blestem mai mare pe tzeara asta ?
-------------------------------------------
face sens stirea cu vanghele gratulindu'si sefu', pentru care a oprit, nu o data, gratarele.
acest veritabil richelieu combinat cu madam recamier, precum si cu alte obiecte de mobilier de pe linga casa omului pesedizd, isi face loc, incet da' sigur, spre sferele 'nalte ce recunosc acuzativul ca pe o rusine a limbii romane.
-------------------------------------------
din ciclu' "naste si gaina de la cornu pui vii ?", adrian nastase isi arata tot mai tare latura humanista, ca sa nu zic humanitas-ista, devenind tot mai nobel in manifestatziuni.
vorba rrromaneasca, "nobel esti, nobel ramii, minca'tzi'as" !
ritzi-pitzi are avocatzii pe care'i merita
-------------------------------------------
si pentru ca foamea e mare, o noua casta de shpagari se naste, bine'ntzeles cu sprijinu', si cu acordu', statului roman, la indicatziunea ue.
si vom lua multa ue de la auditorii astia, cum luam de la toate castele astea (notari, executori, judecatori, avocatzi, paduchi latzi, si altziiiiii)
-------------------------------------------
iata ca iezista si o victorie a sindicalismului "la privat", pe linga cele nenumarate de "la stat".
si nu'i intimplator ca ea are loc taman in unu' din putzinele locuri din tzara asta un' se mai "invirte roata".
si un' s'ar putea sa se cam opreasca in curind, tzinind cont si de trendu' vinzarilor.
da' barem e bine ca macar acu' sa ne dixtram, 'tu'le muma'n cur de capitalisti, si'un cintec vesel sa cintam !

-------------------------------------------
si muuuulte altele (boby "fratzii paunescu" inclus !)
-------------------------------------------
caricaturi sustrase de la mardale

marți, 3 noiembrie 2009

Sorin Ioniţă Marţi, 03 Noiembrie 2009


SENATUL EVZ: Utopiile blânde ale lui Geoană



Sorin Ioniţă Marţi, 03 Noiembrie 2009


Sorin Ioniţă: „În ultimii ani, a spus vreodată liderul PSD ceva, măcar un singur lucru, care să sune cât de cât a măsură necesară, dar impopulară?”.

Ştiu lume bună care are are oarece simpatii pentru Mircea Geoană. Şi cum sondajele (unora) îl dau cu şanse de a câştiga alegerile, l-am ascultat mai atent în ultima vreme, cu bună-credinţă, nu pentru stilistică, precum majoritatea comentatorilor obsedaţi de retorică şi PR, ci doar ca să văd ce soluţii propune pentru problemele ţării.

Da, ştiu, preşedintele României n-are atribuţii pe majoritatea subiectelor pe care pălăvrăgesc candidaţii zilele astea, dar dacă ăsta-i jocul, hai să-l jucăm până la capăt.

Până la urmă, e important să ştii ce crede unul care vrea să fie şeful statului despre economie sau pensii, fiindcă indirect tot le va influenţa, indiferent ce spune Constituţia. Şi, slavă Domnului, candidatul Geoană s-a pronunţat pe tot felul de subiecte.

Însă tot n-am reuşit să-mi satisfac o veche curiozitate: în ultimii ani, a spus vreodată liderul PSD ceva, măcar un singur lucru, care să sune cât de cât a măsură necesară, dar impopulară?

Dacă dintre dv. cineva îşi aminteşte aşa ceva, că eu n-am reuşit, vă rog să posteze pe forum: propuneri de genul, “n-avem bani destui pentru aia, trebuie să ne mai gândim”, sau să mai reducem nişte cheltuieli, sau să reformăm, ceva de genul ăsta. Pentru că am luat la rând programul compilat pentru dl Geoană de consilierii săi şi să mă trăsnească dacă recunosc în el ţara în care trăiesc, sau viaţa reală, în general.

Peste tot curg subvenţii, susţinere, suport, înlesniri, măriri, solidaritate, ca dintr-un corn al abundenţei, la pereche cu diverse strategizări sub aripa statului. Pagina de web, scrisă mărunţel şi cu texte lungi, pe care le citesc probabil din obligaţie vreo două duzini de documentarişti, e plină de fraze criptice precum “reconversia profesională a populaţiei din mediul rural în meserii specifice mediului rural” (?!), care te luminează buştean.

Totul respiră dărnicie creştină în împrăştierea resurselor publice şi un optimism de-a dreptul mistic privind sursa acestora, mai mult decât în cazul oricărui alt candidat.

Pe lângă celebra promisiune de 20.000 euro pe cap familie emigrantă ce revine în ţară (ce s-a dovedit a fi o subvenţie UE pentru stabilirea tinerilor în mediul rural, dată în anumite condiţii, nelegată de întoarcerea în ţară şi care funcţiona deja la data când dl Geoană o anunţa ca noutate), candidatul PSD a mai promis: lege pentru suspendarea plăţii creditelor la bănci de către IMM-uri (sau şi persoane fizice?; oricum nu mai contează, atât de frumoasă e ideea); subvenţii pentru irigaţii (se dau); apartamente de închiriat pentru familii tinere (există, prin ANL); TVA redus la alimente; înfiinţarea unei Companii Farmaceutice Naţionale (pentru a avea medicamente mai ieftine?; probabil); mărirea alocaţiilor pentru copii; punerea şeii pe nesimţiţii de speculanţi din pieţe şi supermarketuri, care iau pielea de pe cinstitul, harnicul şi eficientul fermier român.

Dacă n-ar fi jugulat de cabale economice obscure, zice dl Geoană, acest fermier precis ar umple Europa cu roşiile şi brânzeturile sale de mare calitate şi tradiţie.

Ultima găselniţă de campanie a dlui Geoană este, constat, să ia postură de statuie: va propune un amendament la legea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării pentru ca securitatea alimentară a naţiei să fie temă pentru CSAT. Cu alte cuvinte, preşedintele, premierul, generalii şi serviciile secrete se vor implica de acuma în monitorizarea porumbului din silozuri (dar nu ministrul agriculturii, că el nu-i în CSAT), ca pe vremea lui Ceaşcă.

Sau poate nu înţelegem noi bine, că nu toţi am avut tată comandant de apărare civilă a sub teranelor Bucureştiului, iar Securitatea Alimentară o fi fost acel departament special al Securităţii care distribuia alimente prin Primăverii, caz în care mărunta confuzie a dlui Geoană se scuză, că era încă mic pe atunci.

Bun, să nu fim naivi: nimeni nu merge în cursa prezidenţială cu masochisme electorale. Toată lumea o dă pe vrăjeală şi pe gâdilat sub barbă orgoliul cetăţeanului mediu băutor de bere la PET. Dar măcar o umbră de sugestie, acolo, poţi să oferi, că poate, pur şi simplu, suntem ineficienţi pe ici, pe colo ca producători; că avem prea mulţi angajaţi la stat şi s-au terminat banii de lefuri, deci trebuie făcut urgent ceva; că nu poţi avea mai mulţi pensionari decât angajaţi. În general, că în viaţa reală resursele sunt limitate şi cu ele trebuie să faci opţiuni, din care n-are cum să iasă toată lumea câştigătoare.

Un program de guvernare nu se poate face doar luând cele mai populare dorinţe ale eşantionului reprezentativ şi punându-le la un loc, fie ele realiste sau nu, şi repetând oamenilor cu mult aplomb exact ce le-ar plăcea lor să audă.

Sondajele de opinie sunt bune în campanie şi când chibiţezi de pe margine, dar nu se poate guverna cu ele o ţară. Însă în lumea blândă şi utopică a lui Geoană, unde nu e durere, nici întristare, iar mielul şi leul zburdă împreună pe păşuni roz, în sunet de cutiuţă muzicală, se poate.




luni, 2 noiembrie 2009

pora despre grivco, cui i'a scapat

Cârdăşia Geoană-Antonescu
Andreea Pora
27 OCT 2009

Editia Scrisa "22"

Dinu Patriciu a rostit un mare adevăr: candidaţii PSD şi PNL sunt interşanjabili. Ei nu sunt adversari, sunt complici.

Dacă ai stat cinci ani la Bush, spiritul devine automat liberal şi restul anilor petrecuţi la şcoala de gândire a lui Ion Iliescu nu lasă nicio urmă. Asta chiar dacă bătrânul maestru, pregătit temeinic la ruşi, te consideră pregătit să preiei ştafeta şi s-o porţi spre fotoliul de la Cotroceni, care s-a răcit nepermis de mult din momentul în care l-a părăsit. Potrivit teoriei emanate de rompetrolistul Dinu Patriciu, doar „ghinionul“ l-a împins pe Mircea Geoană, noul său model de premier liberal, să intre cu trupul, sufletul şi afacerile în social-democraţie şi să debiteze enormităţi stângiste şi populiste. Altfel, Mircea Geoană ar fi fost un excelent candidat liberal, oricum mai bine plasat în sondaje decât Crin Antonescu, iar dacă lui Dinu Patriciu i-ar sta în puteri şi nu ar fi ceva cam târziu, le-ar schimba rapid rolurile.

Pentru că mesajul lui Patriciu exact asta spune: cei doi sunt interşanjabili. Este unul dintre marile adevăruri rostite la acest început de campanie şi el punctează foarte corect starea de fapt: coaliţia anti-Băsescu are un singur candidat, cel care îl va înfrunta în turul al doilea pe actualul preşedinte. Că el va fi Geoană sau Antonescu nu are practic nicio importanţă. Nici pentru liderii celor două partide, nici pentru oamenii de afaceri care se află în spatele lor, nici pentru trusturile media care îi promovează. Le este indiferent, din simplul motiv că aranjamentele au fost deja făcute, garanţiile date şi promisiunile parafate.

Să ne amintim de informaţia (necontrazisă de nimeni) potrivit căreia Sorin Ovidiu Vântu le-ar fi cerut liberalilor, chemaţi să se relaxeze în Deltă, şefia serviciilor secrete. Cât despre Voiculescu, cine ştie ce o fi cerut la întâlnirea de la Grivco contra prestaţiilor „all inclusive“, oferite de cele trei Antene cuplului Geoană-Antonescu. Prin susţinerea fără rezerve şi prin orice mijloc a acestui candidat bicefal, coaliţia politico-afaceristo-mediatică şi-a semnat o poliţă în alb, indiferent de câştigător. „De-o fi unul, de-o fi altul, bucuroşi le-om duce toate“, este sloganul neoficial al coaliţiei.

Pe de altă parte, Patriciu nu a făcut decât să puncteze ceea ce electoratul intuieşte şi singur: cârdăşia dintre candidatul PSD
şi al PNL.

Chiar şi cu televizoarele închise, ea se vede şi se aude. Cei doi se tratează reciproc cu precauţia drăgăstoasă a cuplului legat printr-un contract prenupţial cu multe zerouri în anexe.

Faptul că Geoană şi Antonescu sunt complici într-un proiect mai amplu, în care înlăturarea lui Băsescu este doar primul pas, transpare din toate luările de poziţie de până acum. Aflaţi în postura, ingrată pentru nişte adversari politici, de a se susţine reciproc, cei doi nu explică şi nu-şi critică programele economice şi sociale, nu vorbesc despre modalităţile diferite de a scoate ţara din criză sau despre eventualele reforme pe care le au în vedere.

Mesajul lor către electorat este identic: „să înlăturăm balaurul dihoniei“ (Mircea Geoană) şi „să se instaureze liniştea“ (Crin Antonescu). În rest, doar vidul de idei, şi de viziune. Ei recurg la aceleaşi populisme şi fraze lipsite de consistenţă care frizează ridicolul, cu atât mai mult într-o perioadă de criză economică.

Blatul celor doi adversari îi este favorabil lui Băsescu, pentru că este uşor decelabil de către electorat şi îi validează tema şi poziţionarea de campanie.

Chiar dacă, de data aceasta, nu se mai luptă cu întregul „sistem ticăloşit“, restrâns la mogulii coalizaţi în „Alianţa Grivco“, al căror chip şi fapte electoratul le cunoaşte, strategia referendumului bate în aceeaşi direcţie. Referendumul ar putea să-i alieze în spate populaţia, motivând-o în două direcţii: răzbunarea şi reforma statului. Pe de o parte, este electoratul care urăşte cu sete clasa politică şi, prin extensie, pe parlamentari, pe care îi vor împuţinaţi, iar pe de alta, electoratul care vrea reformarea României şi mai trage o speranţă că ea ar putea fi posibilă. Băsescu a fost abil pentru că ambele conţin în ele promisiuni vagi, a căror neîndeplinire, iarăşi, nu-i poate fi pusă exclusiv în sarcină.

Cârdăşia vizibilă dintre Crin Antonescu şi Mircea Geoană, susţinută de afaceriştii-politicieni cu agenda ascunsă, îi pune lui Traian Băsescu pe tavă argumentele care îi lipseau până acum şi îi edulcorează greşelile şi neîmplinirile mandatului.

În plus, pentru prima oară televiziunile mogulilor, cu misiunea lor afişată de doborâre a lui Traian Băsescu, lucrează în favoarea lui. Supramediatizaţi, Antonescu şi Geoană apar în deplinătatea penibilului generat de falsa ipostază de adversari. //

marți, 15 septembrie 2009

doo paie la muuultzi magari

SENATUL EVZ: Partidul Magistraţilor (PM) intră la guvernare

Sorin Ioniţă Marţi, 15 Septembrie 2009


S-a născut o nouă stea politică în România. Odată cu arta pe nedrept ignorată a rujului goth, dna Mona Pivniceru, şefa de sindicat a judecătorilor, a dat la desprăfuit şi gustul pentru exprimare publică în rândul unei profesii care până acum se distingea mai curând prin anticharismă şi prunele din gură.

La dânsa, aplombul, energia şi forţa polemică sunt mult superioare faţă de cele ale precedenţilor purtători de stindard (Costiniu, Bărbulescu, Lupașcu), ale diverselor Anete Spornic aciuate la Înalta Curte sau ale generaţiei tinere, ce pare să se tragă, vorba lui Gârleanu, din lumea celor care nu cuvântă.

Or fi în justiţia română (sperăm) oameni cu echilibru, inteligenţă, cuplaţi la circuitul profesional occidental şi poate chiar cu o doză din acel umor blând şi elitist pe care ţi-l dă înţelegerea profundă a vieţii, la care se presupune că accede un judecător.

Dar a cui e vina dacă reprezentarea instituţională este veşnic asigurată de oratori de Hyde Park, gata să bată cu tigaia în târgul de precupeţe care este politica românească? Pentru că lipiciul la ecran, demagogia fluentă şi abilitatea de a îngropa orice subiect în văicăreală sunt, dacă nu v-aţi prins încă, stofă politică de cea mai înaltă calitate.

N-ar fi surprinzător ca dna Pivniceru, ca mulţi alţi lideri sindicali, să facă în viitor o frumoasă carieră publică. Capacitatea de a organiza o grevă naţională pentru salarii atestă calităţi reale de lider. Iar utilizarea de elemente geniale de personal branding pentru notorietate şi recunoaştere instantanee (precum intonaţia urcătoare, interogativă, în fraze afirmative, clişeu verbal recent şi cool din limbajul de stradă al adolescenţilor), pe o piaţă alt fel aglomerată cu figuri excentrice, a produs una din cele mai spectaculoase ascensiuni în spaţiul public din ultimii ani.

Drept e că şi situaţia din justiţie se preta la a fi exploatată mediatic, fiind o încurcă tură de toată frumuseţea creată de o succesiune de guvernări incoerente. Adică exact mediul în care un jurist clonţos se simte ca peştele în apă. Pe fond, lucrurile sunt simple: discuţia de zilele astea n-are nicio legătură cu noile grile de salarizare. E vorba de istoria antică a sporurilor de 65% din salariu (stres şi confidenţialitate, dar le puteţi zice oricum, sporuri să fie) pe care magistraţii le obţinuseră în anii ’90, în contrapartidă pentru salariile lor mici de atunci.

Măsura a fost una stângace şi cu consecinţe juridice pe care nimeni nu le anticipa, dar uşor de aplicat. În 2000, guvernul, în calitatea lui firească de unic angajator în sectorul bugetar, a decis să nu se mai scarpine cu mâna stângă la urechea dreaptă şi să procedeze logic, eliminând nominal aceste sporuri prin includerea lor în salariul de bază, pentru că oricum le lua toată lumea.

Pe timpul guvernării Năstase n-a mârâit nimeni, că era riscant, dar odată cu lărgirea atribuţiilor CSM în 2004 s-a pornit avalanşa proceselor de revendicare retroactivă a sporurilor care, nu-i aşa, fuseseră abuziv suprimate prin ordonanţă cu patru ani în urmă. (De fapt, incluse în leafă, dar, ca în cazul marilor dosare, cui mama naibii îi pasă de fondul problemei în România, când procedura e totul?) Aşa că, în frunte cu CSM, ajuns rapid un fel de confederaţie sindicală, magistraţii au iniţiat procese în care unii şi-au obţinut sporurile a doua oară, iar alţii nu.

A apărut ciudata situaţie ca în aceeaşi instituţie plăţile să varieze de la simplu la dublu, în funcţie de cât de abil şi-a susţinut fiecare cauza. Ca totul să capete un aer decadent şi baroc, s-au introdus apoi (şi s-au câştigat) acţiuni pentru decontarea asigurărilor CASCO (?!), pentru a obţine bonuri de creşă sau celebrul litru de lapte gratuit pe zi, forme tipice de asistenţă pentru săraci în statele occidentale.

Că un judecător, chiar caz izolat, revendică în gura mare un litru de lapte pe zi (echivalent a 25-30 de euro pe lună), aşezându-se la coadă cu văduvele şi orfanii, spune mai mult despre demnitatea magistraturii “în republică” (cu un alt clişeu verbal memorabil) decât orice raport european sau calomnie răuvoitoare. Dar aici, asociaţiile şi CSM au tăcut mâlc.

Bulibăşeala creată cu salariile a determinat procurorul general să ceară Înaltei Curţi o decizie clară aplicabilă: trebuie sau nu să fie acordate (din nou) sporurile suprimate (prin includere în leafă) în 2000? Nu vă ţin în suspans cu finalul previzibil: ÎCCJ a zis că da, trebuie plătite, fiindcă şi alţi bugetari le au, existând astfel pericol de discriminare (?!).

Aşa că magistraţii le-au cerut şi obţinut în justiţie. Dar ce să vezi: sesizată de preşedintele ţării, Curtea Constituţională trădează brusc cauza şi decide în 2009 că ÎCCJ şi tribunalele nu aveau voie să se pronunţe pe propriile salarii, acţiunile fiind pe alăturea cu legea.

Prea târziu însă: într-o nouă dovadă de triumf al formei asupra conţinutului, se interpretează că ce spune CC se aplică doar pe viitor, tot ce s-a decis până acum fiind bun decis. Cu alte cuvinte, am făcut-o haiduceşte cu salariile, dar rămâne cum am stabilit - iar contribuabilul cu banii luaţi şi cu decizia CC în braţe să se bucure de ea pe viitor, platonic.

Inabilitatea guvernelor, prin contrast cu cea a magistraţilor, care au găsit calea legală să-şi acorde de două ori acelaşi spor, inclusiv retroactiv, costă azi cam jumătate de miliard de euro. Diverşi comentatori justiţiabili - ei sau partenerii lor de afaceri - sau neinformaţi întreţin acum confuzia, amestecând această dilemă care vine din trecut cu dezbaterea pe noua grilă de salarizare, ca să se pună bine cu cine trebuie.

Iar guvernul dă semne că e dispus să cedeze şi să facă blat pe sporuri cu justiţia (dar nu şi cu alte sectoare), consfinţind astfel cooptarea la guvernare a puternicului Partid al Magistraţilor.

Mineriada magistraţilor sub conducerea lui Miron Cozma în robă

de Ion Cristoiu
15/09/2009


Prin aprilie, dacă nu mă înşel, când a încolţit şi înflorit afacerea Costiniu, Bărbulescu, Lupașcu, pentru că o judecătoare de la Sectorul 1 îndrăznise să accepte cererea procurorilor de arestare preventivă a latifundiarului, televiziunile mogulilor s-au năpustit, cu toate armele din dotare, nu numai asupra bietei judecătoare, dar şi asupra breslei magistraţilor. Judecătorii şi procurorii erau denunţaţi zilnic, în cel mai pur stil stalinist, ca fiind corupţi, papă-lapte şi, mai ales, ireverenţioşi cu idolul Costiniu, Bărbulescu, Lupașcu. Mona Pivniceru, preşedinta Asociaţiei Magistraţilor din România, devenise oaia neagră a presei mogulizate pentru îndrăzneala de a avertiza că procesele se judecă în instanţă, şi nu la televizor.

Începând cu 31 august 2009, magistraţii din România desfăşoară o grevă pe şest. Pentru că legea le interzice să facă grevă, judecătorii au decis să boicoteze actul de justiţie. Judecătorii amână în prostie procesele de pe rol. Procurorii instrumentează doar ceea ce ei numesc cauzele urgente. Dat fiind că, sub conducerea Monei Pivniceru, Asociaţia Magistraţilor din România s-a implicat în campania electorală împotriva lui Traian Băsescu, televiziunile mogulilor au identificat rapid un nou mijloc prin care preşedintelui i se mai poate administra un ciomag. În consecinţă, greva magistraţilor e ridicată în slăvi, iar Mona Pivniceru e tratată ca o Jeanne d'Arc din Dulcele Târg al Ieşilor.

Avem astfel o nouă şi serioasă confirmare a avertismentelor din Raportul Oxford Analytica despre compromiterea statului de drept prin implicarea presei mogulilor în campania electorală.

Avându-şi temeiul în nemulţumirea faţă de banii care le vor reveni prin Legea unică a salarizării, greva magistraţilor e pitită de liderii sindicali din Justiţie sub un nor de obiective pe cât de generale, pe atât de confuze. Devenită un soi de Costiniu, Bărbulescu, Lupașcua televizunilor mogulizate, Mona Pivniceru vorbeşte de subfinanţarea sistemului judiciar, dar mai ales de credibilitatea Justiţiei.

Într-o solicitare adresată preşedintelui României, Asociaţiile profesionale din Magistratură - Asociaţia Magistraţilor din România, Asociaţia Procurorilor din România şi Reţeaua Naţională a Adunărilor Generale - cer încheierea unui "Pact între cele trei puteri ale statului, prin care acestea să se oblige, potrivit unui calendar stabilit de comun acord", la "restabilirea încrederii populaţiei în Justiţie".

Dacă nu se încheie acest Pact, magistraţii îşi vor continua greva lor ilegală. Indiscutabil, situaţia Justiţiei în România e proastă: de la înzestrarea materială până la imaginea în ochii populaţiei. S-a ajuns la această situaţie în urma unui proces care durează de vreo două decenii. A condiţiona renunţarea la boicotarea actului de Justiţie de rezolvarea unor probleme acumulate timp de două decenii mi se pare o şmecherie ieftină, prin care revendicările de salarii sunt mascate de revendicări generoase. Dându-şi seama că afectarea a 3 milioane de români implicaţi în procese sporeşte antipatia faţă de magistraţi, asociaţiile profesionale

s-au gândit să dea niţel cu fard şi ruj peste revendicările de salarii. Oricât ar încerca liderii sindicali ai magistraţilor, sprijiniţi de televiziunile mogulilor, să justifice mişcarea de protest, prin fel de fel de tertipuri, esenţa ei rămâne aceeaşi. E vorba de o mineriadă prin nimic deosebită de cele ale ortacilor lui Miron Cozma în 1990, 1991 şi 1999. Între cele patru acţiuni ale minerilor şi acţiunea magistraţilor sunt multe note comune:

1) Şi mineriadele ortacilor, şi mineriada magistraţilor s-au constituit într-o lovitură dură dată statului de drept. La fiecare descindere a minerilor în Bucureşti, cetăţenii ţării s-au întrebat de ce nu se intervine pentru a fi opriţi. Şi, cum întrebarea lor a rămas fără răspuns, cetăţenii României au tras concluzia că vinovată era democraţia. În cazul protestelor magistraţilor, cetăţenii României se întreabă de ce nu se intervine pentru a-i readuce pe magistraţi în sălile de judecată. Altfel spus, de ce nu se aplică legea. Pentru că, dincolo de pagubele uriaşe produse economiei şi Justiţiabililor, protestul magistraţilor şi procurilor încalcă grosolan legea. Pentru că nu au putut declara grevă, magistraţii au apelat la amânarea proceselor de pe rol. Decizia de amânare a unui proces e însă o decizie juridică motivată. Dacă în loc să judece o cauză magistratul o amână pentru şedinţa următoare înseamnă că dosarului îi lipseşte ceva din punct de vedere juridic. Amânând însă un proces în semn de protest, judecătorul ia o decizie incorectă în raport cu dosarul. La fel şi în cazul procurorilor. A nu efectua activităţi de urmărire penală înseamnă a favoriza infractorul. În paranteză fie spus, la mişcarea de protest participă şi procurorii DNA. Cei cântaţi de domnul preşedinte ca fiind corectitudinea întruchipată!

2) Ca şi în cazul mineriadelor celor din Valea Jiului, mineriada magistraţilor a putut fi posibilă în contextul politicianismului românesc. La vremea mineriadelor, Opoziţia n-a luat atitudine fermă faţă de acţiunile ilegale ale ortacilor, deoarece vedeau în ele acţiuni împotriva lui Ion Iliescu şi a FSN. În cazul mineriadei magistraţilor, PSD şi PNL nu iau atitudine, deoarece văd în acţiunea magistraţilor o lovitură dată lui Traian Băsescu şi PD-L.

Un politician responsabil se bazează pe principii. Când principiile sunt încălcate, pentru politician n-are importanţă că ţinta e adversarul său politic. Ar fi fost normal ca Mircea Geoană şi Crin Antonescu să fi luat poziţie faţă de greva ilegală a magistraţilor. N-au făcut-o. Au socotit că mişcarea magistraţilor, având drept lideri magistraţi vădit anti-Băsescu, le va ajuta să ajungă la Cotroceni. Rămâne însă întrebarea: Dacă vor ajunge la Cotroceni, le-ar conveni să se confrunte cu o mişcare de protest asemănătoare?

3) Ca şi minerii, magistraţii ies boţiţi din această tărăşenie. Îndârjirea revoluţionară cu care Mona Pivniceru apără salariile magistraţilor îi sporeşte gloria în ochii breslei. Pentru a-i spori însă gloria şi în ochii populaţiei, Mona Pivniceru ar trebui să se angajeze că, în cazul descoperirii unui magistrat corupt, Asociaţia Magistraţilor va lua atitudine.

marți, 1 septembrie 2009

o dira de fost presedinte

domnul fost presedinte constantinescu vad ca nu vrea sa lase nici o dira din simpatia pe care i'o purtam pe vremea cind era victima securistilor reunitzi de la antena 1 + mai + mfa + mineri + ion cristoiu.
chiar daca el ca persoana era la fel de caraghios si pe vremea aia, cu aeru' ala martzial, de parca inghitzea 'n fiecare dimineatza, pe stomacu' gol, cite un teu de spalat pe gios.
si chiar daca el a fost muuuult mai anticonstitutzional, in multe din miscarile pe care le'a facut, decit este cel pe care'l acuza, cu atita foc, zi de zi.
pe linga demiterea absolut hilara a unui prim ministru, e vorba de la fel de caraghiosul radu vasile, cel cu unghiutza, mai pot fi amintite si multitudinea de comitete si comitzii, un fel de cfsn-uri, atit in plan central cit si local, insarcinate, parca, cu combaterea coruptziei. cu rezutate pe masura.

se pare ca el chiar era un fel de stapin al dosarelor pe vremea aia, deoarece a cam dovedit ca era la curent cu situatzia pe linie informativa a diferitelor personaje, vezi cazul aceluiasi prim purtator de unghiutza, si totusi le'a numit in functzie; de ce oare ? sau vezi cazu' spionilor lu' severin, a caror lista pare'se ca zace si azz in propriu'i seif, la fel ca si scrisorica perduta a lu' geoana, ambasadoru' den america, prin care acesta'si manfesta terebela'i mindrie si satisfactzie odata cu 'ndepartarea satrapului iliescist.
cam multa intrigaraie pentru un asa de amarit profesoras provenit den sotzietatea tzivila !

da' ce face el azz nu poa' decit sa'l ambîtzioneze pe un tip ca basescu, si chiar sa'l faca sa'si revizuiasca intentzia de a nu mai candida.

ca doar n'o sa se apuce sa zica, la sfirsit, ca pe el nu l'au invins structurilii, ci ca l'a 'nvins milica...

marți, 25 august 2009

potzi s'o zici mai bine ca Doamna Tia ?

Investiţii

Scris de Tia Serbanescu 25-08-2009


Oare cât or fi investit ăştia în programul anti-Băsescu? Pare o investiţie imensă - poate cea mai mare a băieţilor deştepţi în ultimii ani. Socotind câţi bani au pierdut mogulii în canibalismul TV antiprezidenţial, rezultă că ori au şi mai mulţi de salvat ori execută un ordin imposibil de refuzat. Sau e o luptă sfântă pentru libertate.
Unii posesori de dosare penale se tem că un nou mandat Băsescu le-ar aduce sentinţe multianuale - în timp ce Vadim anunţă că dimpotrivă „Băsescu intră la puşcărie“ dacă pierde al doilea mandat. Şi cum, din păcate pentru banii lor, investitorii şi-au dat seama că au mizat prost pe dl Geoană pentru că acesta n-ar ajunge la Cotroceni pentru liniştea lor decât în absenţa dlui Băsescu, bătălia politico-mediatică pentru descurajarea candidaturii preşedintelui este extrem de aprigă. Filmul seamănă cu cel utilizat cu succes împotriva dlui Constantinescu (şi atunci PNL a fost primul care l-a abandonat!) şi are toate însemnele serviciilor. Dacă n-ar fi atât de greţoase, unele secvenţe ar putea fi capodopere de teatru absurd. De pildă, acuzaţia că preşedintele Băsescu şi fratele său furnizează armament teroriştilor. Cum? Simplu: prin macaralele dlui Mircea Băsescu care au mutat nişte containere cu explozibil (intrate legal în vamă) din depozit pe trailerele care le-au dus la Băbeni, pentru prelucrarea muniţiei. „Dacă explozibilul a fost revândut apoi în Angola, nu e grav?“ a întrebat insinuant dl Guşă. Absolut! Orice tocilar e complice la omor dacă vreun cuţit ascuţit de el ajunge ulterior la un asasin. Probabil că nici cei care au privit containerele pe şosele nu sunt străini de terorism. Pentru dl Băsescu însă, teroristul nr. 1 e fratele său care din prostie sau din lăcomie cade grămadă în orice laţ - dar principalul vinovat este preşedintele care l-a lăsat nesupravegheat. Putea să-i spună clar: Mirceo, dacă faci afaceri aiuristice, mi-eşti ca un frate; dacă te abţii, mi-eşti ca doi. Ataşaţii de presă şi de afaceri au profitat din plin de întâmplare - numai că, la fel de lacomi, au exagerat prea tare ajungând (ca Roşca Stănescu) la delir terorist. Scenariul Mircea (Băsescu) pentru Mircea (Geoană) s-a întins până la marea cea mare unde dl Geoană a primit trofeul electoral la festivalul de la Mamaia, dar nu pentru interpretare sau compoziţie - ci în calitate de nepot: ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta, Mamaia i-a aşezat puişorului bereta, poate ajunge şi el marinal când se face mare. Sau măcar baltă.

vineri, 24 iulie 2009

fii rea ! rupe'l pa basescu !



desi premeditasem o postare in care sa'mi vars fierea personala pa basescu, iata ca firea ma obliga sa mai amin momentu', dovedindu'mi, inca o data, ca nu personajul basescu ne face pa cei mai multzi sa'l "sprijinim" ci adversarii lui ne 'mping inspre el cu o fortza direct proportzionala cu numaru' & puterea lor.
asta seara n'am dansat in familie, fiind singur acass, asa ca zapuseala mi'a 'ntunecat mintzile, nemaiavind controlul complet asupra terminatziilor neurologice car'ar fi trebuit sa existe'n buricele dejetelor, si, in consecintza, punindu'ma in imposibilitatea sa controlez cumva telecomanda, lasind'o, in felu' asta, pa gaby firea sa navaleasca, cu fortza de care o stim in stare, peste calvaru' climateric de la mine din casa. si nu singura, ca poa' o ajutam cumva, ci insotzita da madam weber, pirvulescu si ziarizda aia blonda, cu fatza da curva, care scrie si pe la evz, si'ngeneral il ingiura pa "shafu" (oana stancu, dobre ?).
in momentu' ala cre' ca erau pa la mijlocu' em(i)(ul)siunii si tocmai reupeau halci mari din turul, si curul, lu' mazare, pa tema uniformii nazi, asa ca tema nu m'a facut sa plec precipitat cum fac de regula cin' dau de figurile astea.
dadeau cu iel da tatzi peretzii.
activitate ce ma facea sa am mici satisfactzii apropiate ca voluptate de cele sexuale (oare si astia da la antene simt acelasi lucru cin' il 'ngiura, cu motiv, da' mai ales fara, pa basescu ? incep sa'i intzeleg !) si ca senzatzia de catifelare sa fie completa, iata ca intra telefonic si cumatru' stan laptop, in calitatea sa de espert in relatzii 'nternatzionale si balamuc.
incepe sa semene a orgie !
mazare, demisia !
pesede, muci !
giuana, pa coji da nuca!
si pentru ca orice placere nu trebuie sa ramina nepedepsita, spre final, apare evocat si obiectu' placerilor onaniste ale domnului stan !
basescu !
ca romania e'n pericol da dispatitzie pen' ca basescu a bagatelizat drept "teribilism" crima da razboi a lu' mazare (lupu' iera damult nebun !)... rusia'i la graniza, evreii deja au debarcat la calafat, ungurii l'au luat ostatic pa nicolitza !

pies unu: acu' cin' am bagat si linku', am vazut pa sarite ca lucrarea o fo' mult mai complecsa, s'au luat la mina toate subectele care puteau lovi cit mai jos sub centura tabara portocalie. nu stiu da ce nu ma mir !

pies doi:
alooo !
domnu' stan !
staneeeee !
cin' te'a'nvatzat, ba, pa tine, linba romina ?
cum vine treaba aia cu "momentu' de a tace" repetat de doo ori, sa ne intre bine la cap ?
tzi'ai luat deploma la spiru, baaa ?

marți, 21 iulie 2009

mazarea prezedinte !

astia sint pornitzi rau de tot !
nistorescu, pa care l'am surprins azz noapte pretz de citeva secunde, in reluarea unei emulsii de pe arealitateatitvi, spumega, cum ii e obiceiu', ca gestu' lu' madam andronescu cu spiru ie, da fapt, tot o diversiune a lu' basescu ca sa ascunda scandalu' ritzi, care altfel ar fi riscat sa ajunga la beizadeaua eba...
se poa' ?
se !
atunci po' sa zic si io ca afacerea mazare ie parte a unui plan ce vrea sa'l transforme pa acesta intr'un contracandidat la prezidentziale ?

pies:

daca ambramburica facu' cam multe stingacii, inadmisibile la un partid da stinga, iata ca basescu trase o chifla ametzind si mai mult lucrurile, lasind astfel senzatzia ca'l apara pa bondrea si ai lui, lucru ce fi'va speculat, presimt, la infinit, in urmatoarele zile...
spre deosebire de, iata, dom' president giuana care se hotari sa fie barbata, inca o data !

luni, 22 iunie 2009

prese

exista apostoli ai absenteismului ce'l au printre hristosi pe unu' ca mbadea, nu mbela, ca asta'i in conced in gabon, lucru pentru care ar trebui sa'i fie concesionata pe vecie industria mondiala de chibrituri de catre pesedeaua natzionala

si pentru ca tot ie vorba de chestii nedezbatute, ba chiar musamalizate cu buna stiintza, de catre presele noastre de hanaliza nimicului, iata si un articol care ne dumireste si care ar fi miza luptei pentru coduri, de care noi sintem tzinutzi departe, sa nu ne stresam aiurea...

stam si'o rumegam cu spor pe ritzi-pitzi, cu a iei buzata de renume basesc, ce merita zburata firesc si fara multe vorbe, daca n'ar reprezenta o investitzie personala de mare viitor, crede ia...

ps: oare ce grozavii s'or mai ascunde'n spatele grozavului scandal ritzi-pitzi ?