Sorin Ioniţă Marţi, 03 Noiembrie 2009

SENATUL EVZ: Utopiile blânde ale lui Geoană



Sorin Ioniţă Marţi, 03 Noiembrie 2009


Sorin Ioniţă: „În ultimii ani, a spus vreodată liderul PSD ceva, măcar un singur lucru, care să sune cât de cât a măsură necesară, dar impopulară?”.

Ştiu lume bună care are are oarece simpatii pentru Mircea Geoană. Şi cum sondajele (unora) îl dau cu şanse de a câştiga alegerile, l-am ascultat mai atent în ultima vreme, cu bună-credinţă, nu pentru stilistică, precum majoritatea comentatorilor obsedaţi de retorică şi PR, ci doar ca să văd ce soluţii propune pentru problemele ţării.

Da, ştiu, preşedintele României n-are atribuţii pe majoritatea subiectelor pe care pălăvrăgesc candidaţii zilele astea, dar dacă ăsta-i jocul, hai să-l jucăm până la capăt.

Până la urmă, e important să ştii ce crede unul care vrea să fie şeful statului despre economie sau pensii, fiindcă indirect tot le va influenţa, indiferent ce spune Constituţia. Şi, slavă Domnului, candidatul Geoană s-a pronunţat pe tot felul de subiecte.

Însă tot n-am reuşit să-mi satisfac o veche curiozitate: în ultimii ani, a spus vreodată liderul PSD ceva, măcar un singur lucru, care să sune cât de cât a măsură necesară, dar impopulară?

Dacă dintre dv. cineva îşi aminteşte aşa ceva, că eu n-am reuşit, vă rog să posteze pe forum: propuneri de genul, “n-avem bani destui pentru aia, trebuie să ne mai gândim”, sau să mai reducem nişte cheltuieli, sau să reformăm, ceva de genul ăsta. Pentru că am luat la rând programul compilat pentru dl Geoană de consilierii săi şi să mă trăsnească dacă recunosc în el ţara în care trăiesc, sau viaţa reală, în general.

Peste tot curg subvenţii, susţinere, suport, înlesniri, măriri, solidaritate, ca dintr-un corn al abundenţei, la pereche cu diverse strategizări sub aripa statului. Pagina de web, scrisă mărunţel şi cu texte lungi, pe care le citesc probabil din obligaţie vreo două duzini de documentarişti, e plină de fraze criptice precum “reconversia profesională a populaţiei din mediul rural în meserii specifice mediului rural” (?!), care te luminează buştean.

Totul respiră dărnicie creştină în împrăştierea resurselor publice şi un optimism de-a dreptul mistic privind sursa acestora, mai mult decât în cazul oricărui alt candidat.

Pe lângă celebra promisiune de 20.000 euro pe cap familie emigrantă ce revine în ţară (ce s-a dovedit a fi o subvenţie UE pentru stabilirea tinerilor în mediul rural, dată în anumite condiţii, nelegată de întoarcerea în ţară şi care funcţiona deja la data când dl Geoană o anunţa ca noutate), candidatul PSD a mai promis: lege pentru suspendarea plăţii creditelor la bănci de către IMM-uri (sau şi persoane fizice?; oricum nu mai contează, atât de frumoasă e ideea); subvenţii pentru irigaţii (se dau); apartamente de închiriat pentru familii tinere (există, prin ANL); TVA redus la alimente; înfiinţarea unei Companii Farmaceutice Naţionale (pentru a avea medicamente mai ieftine?; probabil); mărirea alocaţiilor pentru copii; punerea şeii pe nesimţiţii de speculanţi din pieţe şi supermarketuri, care iau pielea de pe cinstitul, harnicul şi eficientul fermier român.

Dacă n-ar fi jugulat de cabale economice obscure, zice dl Geoană, acest fermier precis ar umple Europa cu roşiile şi brânzeturile sale de mare calitate şi tradiţie.

Ultima găselniţă de campanie a dlui Geoană este, constat, să ia postură de statuie: va propune un amendament la legea Consiliului Suprem de Apărare a Ţării pentru ca securitatea alimentară a naţiei să fie temă pentru CSAT. Cu alte cuvinte, preşedintele, premierul, generalii şi serviciile secrete se vor implica de acuma în monitorizarea porumbului din silozuri (dar nu ministrul agriculturii, că el nu-i în CSAT), ca pe vremea lui Ceaşcă.

Sau poate nu înţelegem noi bine, că nu toţi am avut tată comandant de apărare civilă a sub teranelor Bucureştiului, iar Securitatea Alimentară o fi fost acel departament special al Securităţii care distribuia alimente prin Primăverii, caz în care mărunta confuzie a dlui Geoană se scuză, că era încă mic pe atunci.

Bun, să nu fim naivi: nimeni nu merge în cursa prezidenţială cu masochisme electorale. Toată lumea o dă pe vrăjeală şi pe gâdilat sub barbă orgoliul cetăţeanului mediu băutor de bere la PET. Dar măcar o umbră de sugestie, acolo, poţi să oferi, că poate, pur şi simplu, suntem ineficienţi pe ici, pe colo ca producători; că avem prea mulţi angajaţi la stat şi s-au terminat banii de lefuri, deci trebuie făcut urgent ceva; că nu poţi avea mai mulţi pensionari decât angajaţi. În general, că în viaţa reală resursele sunt limitate şi cu ele trebuie să faci opţiuni, din care n-are cum să iasă toată lumea câştigătoare.

Un program de guvernare nu se poate face doar luând cele mai populare dorinţe ale eşantionului reprezentativ şi punându-le la un loc, fie ele realiste sau nu, şi repetând oamenilor cu mult aplomb exact ce le-ar plăcea lor să audă.

Sondajele de opinie sunt bune în campanie şi când chibiţezi de pe margine, dar nu se poate guverna cu ele o ţară. Însă în lumea blândă şi utopică a lui Geoană, unde nu e durere, nici întristare, iar mielul şi leul zburdă împreună pe păşuni roz, în sunet de cutiuţă muzicală, se poate.