spălarea de bani, spălarea de creeri, dar și cinstita spălare românească pe mîini și picere tu ești (laura) ștefan, sau (măi) mihai (cît o ai?), glorios venit din rai (da' buni)?

deci, acum citeva saptamini, ambasada us la bucuresti a premiat'o pe laura stefan, expert anticoruptzie.

Ambasada SUA a premiat "Femeia curajoasa a anului 2015"

ieri, aflam de la o alta femeie curajoasa (fără mișto), inexorina matei, ca:

http://sorinamatei.blogspot.ro/2015/05/fara-precedent-traian-basescu-ataca.html
Posted by Sorina Matei on 12 Mai 2015

ca si respectivele doamne sau domnisoare, si eu as putea spune ca sint un fan dna, daca experientzele trecute si triste mi'ar mai ingadui tembelismul de a ma mai declara fanul a ceva sau al cuiva.

diferentza pe care eu o costat intre aceste doua doamne sau domnisoare, care se declara, inca, membre a din ce in ce mai minusculei secte a "justitziarilor", este ca, spre deosebire de doamna sau domnisoara inexorina matei, care a primit din partea fostului domn presedinte basescu un picior spate, gios, pentru a fi debarasata din sinistrutza alcatuire care a devenit labe unu teve, si care a trecut, destul de zglobiu, de la "va sarut, domnule presedinte" la "fare precedent, traian basescu ataca ambasada sua", doamna sau domnisoara laura stefan nu stiu ce a primit de la fostul presedite, pentru ca eu am avut rabdare sa'i caut, macar pe pagina 'mneaei de facebook (dar si prin alte citeva locuri), macar o singura referire la atacurile desantzate ale fostului presedinte la adresa justitziei, din ultimele sase-opt luni.

tzunami-ul declansat de grupuscula condusa de inconstientul si inconsistentul vesel, victor viorel ponta, la adresa aceleiasi justitzii, n'o lasa, insa, deloc rece pe doamna sau domnisoara laura, ceea ce ar fi excelent (http://www.revista22.ro/un-nou-tsunami-psd-anti--justitie-55702.html), daca nu ne'am aduce aminte ca intre domnul actual prim ministru si intre fostul presedinte a existat un pact de coabitare (si se pare ca nu doar un pact de coabitare), care continua, dupa toate indiciile, sa fie in vigoare, dar de care doamana sau domnisoara laura stefan face abstractzie, cel putzin in privintza unuia dintre semnatari.

dupa niste aparentze constatate empiric, sint in aceeasi situatzie cu doamna sau domnisoara laura stefan altzi citziva tovarasi de drum, dintre care imi amintesc acum doar de domnul sorin ionitza, pe doamna ana otilia nutu si de domnul dragos paul aligica, totzi cu pozitzii remarcabile in privintza apararii statului de drept, dar cu lipsuri, ca nici dinsii nu cuteaza sa treaca de critica constructiva la adresa duduchii, dar fara a indrazni sa spuna nici "pis" despre derapajele penale ale protectorului dinsei.

ca urmare, ce surse credibile putem consulta noi, fostii basisti, care nu putem in ruptul capului sa devenim antenisti, pentru a ne putea edifica in privintza giumbuslucurilor penale ale gastii fostului presedinte si care de multa vreme sint vinturate pe la antene, dar pe care noi nu le puteam asimila, din greatza fatza de emitor?

ce ne facem ca nici macar jurnalstii justitziari semi-fost basisti, ca dan tapalaga, andreea pora, nadia dogioiu, ondine ghergut, stelian negrea sau ca ea insasi, inexorina matei, care au trecut la o faza infinit superioara fatza de laura stefan sau sorin ionitza, ca il mai critica, pentru una, pentru alta, pe fostul presedinte, nu catadixesc sa ne livreze ei o ancheta credibila in privintza spalaturilor a citorva vagoane de banet de catre fostul presedinte si mafia aferenta?

daca tot scapa, sa fim intzelesi, de gratii,

nu credetzi ca voi, basistii, acordatzi mult

(opera "perjo" cu mica contributzie personala)

ps.

intimplator sau nu, fostii sau actualii basisti care continua sa'i acorde foarte multe cecuri in alb domnului basescu (de parca dinsul n'ar sti ca cash-ul e sfint), sint foarte scrufulosi cu incapabilul ficus mutalau si neamtz care i'a uzurpat tronul shafului de la cotroceni

"servesc patria!"

cine "servesc patria"?

pai, pe linga bliiiin axinte si altzi miscatzi popular, iata ca si oficiosu' lu' dan andronic, evezeaoa de crunta opozitzie, practica o la fel de crunta cenzura asupra opiniilor neconvenabile coabidacilor si romanilor de stirpe profunda infractzionala.

c'altfel, ce chichirez ar fi ca niste asa strasnici opozitzionisti, care au facut scurta la gura tot improscindu'l, pe buna dreptate, nu neg, pe cacaraul antenist, sa nu publice astazi, in sfinta zi de martzi, trei ceasuri rele ("la multzi ani, constantin&elenelor!"), obisnuitul articol al lui soriiiin ionitzaaaa, fost (actual?) "senator evz"?

de ce sufla si'n iaurt, repet, asa niste strasnici opozitzionisti ce sint, ca sa nu deranjeze nici cu o floare pe cei care tocmai ce se aseaza temeinic cu bucile pe coana justitzika?

ne spune tot sorin ionitza, in alta parte:

Ultima mare condamnare. De acum, va fi linişte

Sorin Ionita    mai 21, 2013 7 comentarii 1,133 Vizualizari

Câţi dintre dv cred că barosanii din fotbal ȋn care tocmai şi-a rupt justiţia română zilele astea dinţii, au câştigat bani din alte părţi şi i-au adus ȋn fotbal aşa, din patriotism, sau măcar pentru filantropie şi onoare, după cum sună explicaţiile oficiale ale lui Copos? Câţi dintre dv cred că tipii ăştia, pe care ȋi vedeţi la TV cum rup trei pixuri până reuşesc se iscălească o hârtie, au avut cine ştie ce scheme complicate, nemaivăzute de sifonat bani din prăpăditele lor de cluburi sau cu prăpăditele lor de terenuri? Mda, aşa mă gândeam şi eu…

Nu vă uitaţi că l-au băgat la răcoare pe bufonul Gigi şi ȋncă doi expiraţi care sunt pe linie politică moartă. Intersecţia astrelor a făcut ca ȋn complet să fie majoritari nişte magistraţi ok – adică exact invers decât s-a ȋntâmplat ȋn celălalt şi aşa cum nu veţi mai vedea ȋn lunile şi anii care vor urma. Aşa cum cea mai lungă zi a anului e ȋn iunie, dar cea mai caldă lună este august, tot aşa şi justiţia funcţionează cu oarece inerţie: succesele de azi sunt rezultatul muncii acerbe din ultimii ani a minorităţii reformiste; iar non-rezultatele din viitor vor fi efectul reculului din 2013. Pe scurt, ieri aţi văzut ultima mare condamnare din epoca ȋncheiată; şi prima mare achitare din vremurile cele noi.

Or, dacă nici de haiducii ăştia de doi bani din fotbal nu am putut scăpa, e clar. Câţi dintre dv mai cred ȋn asigurările care ni se dădeau de binevoitori mai an, cum că reformele ȋn justiţie au atins masa critică, de acum sistemul trebuie lăsat ȋn pace să continue procesul singur? Că nu mai contează oamenii, ci instituţiile, că nu stă anti-corupţia ȋn persoana lui Morar, nici nu mai e nevoie de sprijin politic, monitorizare pe CSM şi promovări la curţi, scandal internaţional cu MCV şi restul? Unde sunt teoreticienii instituţionalizării reformelor sub USL, s-au ascuns acum sub masa critică, pe care dansează Becali din buric?

Dacă nici ȋn fotbal nu s-a reuşit condamnarea marii corupţii, cu această generaţie de tipi mai curând primitivi, lucrând la vedere, ca maneliştii, pe ȋncuscreli şi cu sacoşe de bani, plătind lefurile jucătorilor ani la rând pe contract de sponsorizare (!), ce şanse credeţi că mai sunt să se atingă cineva de zone totuşi elevate, acolo unde mafia română a trecut şi ea cel puţin la nivelul de complexitate 2.0, că or mai fi ȋnvăţat ei ȋn Italia şi altceva decât cum se leagă cravata cu nod cât pumnul?

In fond, mizeria de non-decizie a ICCJ pe cazul cu fotbalul (excepţie făcând opinia separată a judecătoarei Lefterache) destinată să ȋngroape acest proces sub ani de amânări şi confuzie, nici nu avea nevoie de indicaţiile preţioase de partid şi de stat ale premierului (“n-aş fi fericit să-l văd pe Gică Popescu la ȋnchisoare”). De când au ȋnceput luna trecută reevaluările procurorilor ȋn urma semnării marelui armistiţiu politic naţional, tot omul care nu-i complet bătut ȋn cap a priceput singur mersul lucrurilor şi s-a adaptat.

Viorel Hrebenciuc are dreptate să se ȋntrebe azi, ȋn numele vechii gărzi de politicieni: dacă tot s-a ajuns aici, pentru ce era nevoie de atâta timp pierdut şi tămbălău? Pentru ce bileţelul roz dat ȋn public ȋn 2006, cu “Traiane, dacă ai ocazia…”, când ce s-a petrecut acum, adică ȋmpărţirea procurorilor pe coterii, se putea face ȋn linişte ȋncă de atunci, fără să pierdem şapte-opt ani degeaba, cu atâtea victime colaterale, şi să ajungem de râsul Europei. Poate cine ştie, aveam şi grad de absorbţie a fondurilor UE de 25% ȋn loc de 15%.

Dacă l-aţi fi ascultat pe marele Hrebe, Patriciu n-ar mai fi azi executat silit; nici clanul Becali nu şi-ar mai fi risipit inutil energia şi banii cu avocaţii, ȋn loc să cotizeze unde trebuie; nici Năstase n-ar mai fi plătit cu opt luni de puşcărie ȋn numele tuturor, ca un mucenic ce este. Iar reţeaua Voicu n-ar fi fost destrămată, doar ca să ne chinuim acum să ȋncropim alta. Vorba lui Năstase: până la urmă, cu ce e poporul mai fericit după toate astea, i-a băgat cineva ceva ȋn traistă? Măcar, Gicuţă a jucat la Barcelona şi Galata şi ne-a adus onoare, care la mafioţi este o categorie etică de bază.

Democraţia română ȋnchide, iată, cercul după acest ocol bizar din 2005 ȋncoace, din cauza căruia era cât pe-aci să credem că la noi coabitarea ȋntre hoţ şi vardist este imposibilă. Ăstimp, ca să nu ne mai fugă gândul la prostii, opoziţia de bine şi consultanţii ei politici camuflaţi printre membrii de partid ne ţine ȋn suspans cu al 117-lea episod din serialul “Se rupe USL”.

Săptămâna asta, ȋn rolul paşalei care-l trădează pe Suleyman, dar este demascat la timp de femeile din harem, e distribuit marele actor freelancer Sorin Roşca Stănescu, zis Naşu’ (altul decât ăla de la Federaţie). Iar noi stăm cu sufletul la gură să vedem cât de tare s-a supărat sultanul şi dacă o să-l ierte pe paşă sau nu – ȋn fine, se pare că da – şi nu mai observăm că ȋn neagra sa supărare, luminăţia sa nu s-a opus totuşi numirii la Nuclearelectrica a persoanei indicate de SRS. Inimă largă, sultanul ăsta. Şi semn al vremurilor celor noauă.

si de ce ar vrea sa ne ascunda ei asa niste vesti bune, ba, unii dintre ei, cum e si coana simona ionescu, si altzii ca ea (bliiin axinte, aussi), sa ne faca capu' calindar cu un lobby desantzat cum ca nimic nu s'a schimbat in urma trocului?

iata cum arata azz, martzi, 21 mai, orele cin'spe trecute fix, pagina de opinii a evezelii (fac precizarea asta pen' ca - cine stie? - poate e doar o micutza "scapare", si s'apuca sa bage articolul ulterior) :

OPINII EVZ

•   Ion Cristoiu:

  
  ROMÂNIA LUI CRISTOIU. Romeo și Julieta în variantă USL
  Condamnarea lui Gigi Becali la 3 ani închisoare cu executare a împins la marginea Universului mediatic eşecul lamentabil al ultimatumului dat PNL de V...

•   Dan Andronic:

  
  Gigi Becali, condamnat! De ce l-ar fi preferat românii pe Cristi Borcea în locul său
  Condamnarea lui Gigi Becali a fost cumva surprinzătoare. După ce George Copos, Ioan şi Victor Becali, Cristi Borcea, Mihai Stoica au scăpat de închiso...

•   Simona Ionescu:

  
  În Justiţie nu vedem probele, dar ne sperie "drobul de sare"
  Ultimele acţiuni ale procurorilor demonstrează că noua echipă, impusă de premierul Ponta şi ministrul Justiţiei Robert Cazanciuc la şefia parchetelor,...

•   Mălin Bot:

  
  Becali e cazat la pușcărie, noi rămânem cu o mare problemă
  Ironia destinului, Gigi Becali și-a pierdut libertatea și accesul la avere pentru ”afacerea” care l-a făcut mare șmecher. Subiect de roman, nu alta! D...

•   Marius Ghilezan:

  
  În timp ce guvernanţii români ţin în sala de aşteptare mari investitori, SUA ne dau peste nas
  Prezent la Bucureşti, George Friedman, preşedintele fondator al companiei de consultanţă strategică (global intelligence) Stratfor, a atras atenţia că...

•   Profesorul distrat:

  
  De ce m-am săturat de Gigi Becali
  Cred că nu sunt singurul. De dimineaţa până seara vedem acest om la Tv şi majoritatea ziarelor îi acordă spaţii largi.

•   Claudiu Şerban:

  
  EDITORIALUL CAPITAL. O privatizare cu ochi albaştri
  "Domnul Fenechiu este un mafiot!"

sa mai zica cineva ca nu'i o campagnie concertata, sustzinuta de ziare, televizii, bloguri, in general favorabile "miscarii popolare", cu voe de la politzie, sperantza dreptzii 'mprejur!

sa coabitatzi bine, vorba aia (am citit si un articol pe blogu' lu marutza care priveste coabitarea - pozitiv! - din pdv "geostategic". intzeleg, geostrategic, geostrategic, da' si infractorii sint tot geostrategici?)!

între tzîtzele monicăi macovei

și perversele

lu tabacu și andronic

ah, ce ma 'nerveaza sa fiu întotdeauna d'acor' cu sorin ionitza și sa avem, amîndoi, intodeauna dreptate:

Monica Macovei, ȋntre ţâţele lui Udrea şi ale Dacianei

Sorin Ionita octombrie 9, 2012 Fără categorie

Cotidianul ȋn care cu onoare ȋmi dau cu părerea săptămânal publică azi un jeg tipic montat pentru compromiterea Monicăi Macovei, subiect preluat mot-a-mot după Antene, care bănui că e doar un avertisment pentru ce va urma. Dacă nu se potoleşte ȋn comisia de etică a ARD şi nu dă liber la candidatură dnei Elena Udrea, aceasta din urmă demonstrează că are mână lungă şi mulţi prieteni ȋn presa română, tot mai fomistă. Sau, poate, sunt alţii care vor să scape simultan de amândouă, cine ştie.

EDITORIALUL-EVZ-Feminitatea-politicienelor-model-Scandal-mocnit

Astfel, după cum puteţi citi ȋn ziar, două poze absolut decente, deşi un pic uşchite (dar tehnic cam nereuşite), care ȋnsoţesc un interviu al Monicăi ȋntr-o revistă glossy sunt puse pe acelaşi plan cu pictorialele vag BDSM ale dnei Udrea, care nu ȋnsoţesc nici un interviu, sau cu cele ale Dacianei Ponta ȋnvelită implauzibil ȋn steagul UE, căreia nu e clar de ce i-ar lua cineva vreun interviu defel. Totul sub semnatura unei autorităţi ȋn materie, din marea şcoală de bârfă a anilor ’90, cei care au ajuns prosperi directori de conştiinţe azi, trecut pe la Hustler, Cancan, etc. Plin de curaj masculin ca un paparazzo care trage cu teleobiectivul de la 1km, autorul insinuează pe baza experienţei profesionale că opoziţia Monicăi Macovei faţă de candidatura Elenei Udrea vine din faptul că ultima “arată altfel”. Mă rog, atâta cât să creeze pretext pentru un titlu-bombă – femeile din PDL se păruie şi se bat ȋn pictoriale – care pentru mulţi rămâne singurul lucru citit. Ca dovadă, articolul meu de alături despre impozite locale, adică moartea pasiunii, are clickuri de două ori mai multe, deşi pe total tot puţine.

Prevăd trei lucruri: (1) că dna Macovei nu se va potoli, deci atacurile sub centură vor continua, probabil şi pe B1; (2) că bărbaţii politici din PDL, sau din Alianţă ȋn general, o vor lăsa singură ȋn această tăvăleală prin rigolă, deşi nici ei nu o ȋnghit pe Udrea, preferând să ducă Monica acest război riscant; (3) că va fi o tăcere asurzitoare din partea prietenilor ipocriţi ai Monicăi, activişti care suflă ca nişte Savonarola ȋn iaurturile familiei politice Băsescu, dar ignoră subţire, din vârful buzelor, cazanele cu rahat aburind ale familiilor Ponta, Antonescu, etc. Sau mai nou, din nou, ȋn revenire, Geoană.

mardale stieeee...

chitroasa doamna AMP pune stăpînire și pe DEX, ca ea e la putere acu'

citesc și mă crucesc:

Ultima resursa a dreptei: plagiatul

10 Septembrie 2012 - Alina Mungiu Pippidi

Colegii, voluntarii si cititorii nostru stiu ca nu am vrut sa facem din ARC partid. Am spus din start ca vom ajuta pe membrii ARC care ar vrea eventual sa contruiasca ceva nou si independent. Nu a fost cazul, ca la noi locul e ocupat de atitea facaturi, ca nu mai e loc de constructie spontana. Dar ce ma scirbeste e totusi confuzia identitara promovata de oameni care altfel numai cu plagiatul lui Ponta sint in gura. Doua, trei exemple.

Alianta pentru o Romanie Dreapta- ARD. Numai lipsa de imaginatie sau un nume suspect de asemanator cu Alianta pentru o Romanie curata (ARC) ? Am gasit eu un nume asa bun ca era musai sa il luati tot pe asta, cu un cuvint schimbat ? Nu tot o incercare de a mai fura din credibilitatea societatii civile, atita cita e ? Dovada ca la aproape primul articol despre marea facatura politica a unora care isi spun de dreapta (aiurea), uite ce scrie un editorialist al Romaniei libere : „de ce avut nevoie MRU de această soluţie improvizată prost a înghiţirii unui partid de buzunar când ar fi putut deveni membru PDL sau ar fi putut candida pur şi din partea ARC, fără titulatura de preşedinte de partid? « (vezi aici ). Sint convinsa ca dl Campeanu nu o face inadins, l-a luat gura pe dinainte, nu-i asa, e o mare asemanare intre ARC si ARD, deocamdata ARC e mai cunoscut, de aici confuzia, dar nu e problema, vine campania si cheltuim o caruta de bani publici pentru partide ca sa auda lumea si de ARD. Daca o sa si voteze, asta e altă socoteală.

Liste negre si criterii de integritate. De cind le-am scris pe cele din 2004, reiinoite si revizitate la fiecare campanie, au devenit aproape un bun public. Dar numai aproape, nu de tot. Ceea nu da dreptul la vreo doi fosti angajati de ai mei, care cit au lucrat la noi au preferat sa faca consultanta si sa se plinga ca anticoruptia mea le strica lor afacerile, sa pretinda azi ca ei fac liste negre, de la ei din baie, desigur, si sa circule prin oras criteriile de integritate scrise de mine, fara vreo jena. Nu as sti daca nu mi-ar scrie lumea. Bai, voua chiar nu va e rusine? Sint publicate criteriile astea de integritate in toata presa romana si straina, si-au facut unii si doctorate din studierea coalitiilor pentru un Parlament Curat, Universitati Curate, si asa mai departe, desigur in strainatate, la universitati in top, nu la ale noastre, care ramin obiect de studiu. Schimbati si voi macar un cuvint, ca toti sinteti mari iubitori de stat de drept, dar desigur nu de drepturi de proprietate intelectuala. Luati exemplu de la ARD, alianta voastra de suflet. In loc de liste negre ziceti-le liste sumbre. In loc de criterii de integritate ziceti-le criterii de dreptate, ca rimeaza cu mica voastra alianta care va tine cu ce cade de la masa a vreo trei consilii judetene, ca sinteti foarte ieftini.

Dar oricit de ieftini ati fi si ati sta de prost in sondaje, nu o sa va scoateti doar prin plagiat. Asta nu a ajutat niciodata pe nimeni. E dovada de mare nesimtire, nu e vorba, dar si de mare disperare.

după toate cele zise, AMP îmi apare nu numa' chitroasă ci chiar hidoasă, după ce ajunge să vorbească precum bombonel ("oameni care altfel numai cu plagiatul lui Ponta sint in gura"), că, pina acum, eu aproape c'o credeam atunci cînd relativiza vinovatziile lu' ponta și acolitzii doar pentru că'i dornică d'o aplicare universal valabelă a criteriilor "domniei sale" la toate taberele si tarăbile politice și universitare.

cînd colo - ce sa vezi? - domnia sa este doar foarte geloasă, deoarece, după eforturi seculare care au  durat aproape doo  luni, neremunerate, de la bufet, pe care le'o fi făcut pentru a'i contrabalansa, pe lingă  înaltele portzi și organele lor de presă  asociate, pe propovăduitorii variantei "loviturii de stat", pe acei doi-trei  ("doi fosti angajati de ai mei") foști colaboratori ("sinteti foarte ieftini"), a avut neplacuta surpriză să constate că  n'a mai avut "trecerea" și supcesu' d'altă  dată, atunci  cînd devenise "sursa" semi-exclusivă   de informare "credibilă" a exteriorului, calitate cu care epata mai de fiecareși dată cind scria f'un editorial, care'i aducea multe si nemeritate, pe vremea aceea, antipatii.

cine or fi acei "doi" care o enervează în asa hal pe doamna  pippidi?
sorin ionitză? 
laura stefan?
cristian ghinea?
or mai fi si altzii? 

păi, cam din ăștia s'ar putea alege, singura problemă e, pentru doamna pippidi, că  niciunul din aceștia n'au fost surprinși, cel putzin pînă acum, în exercitziu' penibil de luare supt aripă a unor inși dubioși, plagiatori și dătători de lovituri de stat doveditzi, precum face domnia sa, de la o vreme, "de cind se află  la putere", iar mîndria d'a fi "sus"( oricit... ati sta de prost in sondaje) îi ia și dumneaei mintzile, călare pe "cei 7,400,000" de coautori, pe care atîtzia'i încalecă zilele astea.

aștept ziua în care și domnia sa o să meargă cu autodenuntzu' la parchet,  precum și momentu' în care o să înceapă să dee pă  goarnă "amănunte picante" din biografia pretenei si colegei de suferintză monica macovei.  

"oastea domnului" nu poate?

SENATUL EVZ. Va guverna PDL cu Ponta din 2013?
Autor: Sorin Ioniţă

N-am idee, dar asta ar fi explicaţia generoasă pentru faptul că opoziţia de centru-dreapta (convenţie de limbaj, încă nu mi-e clar dacă există şi ce formă are) e aşa inertă în a penaliza erorile cabinetului.


De exemplu, la rectificarea bugetară s-a suplimentat fondul de rezervă pentru a alimenta preferenţial primarii puterii, după obiceiul pământului, fără un murmur de protest din partea PDL. Pentru comparaţie, vezi tămbălăul mostru din primăvară, când s-au mobilizat nu doar tot USL-ul, dar şi propagandiştii săi acoperiţi, iar chestiunea a devenit unul din cei trei piloni ai moţiunii de cenzură ce a dărâmat guvernul MRU.


Sau să ne uităm la tăierea bugetară de 200 mil lei (din cei 380 prevăzuţi în 2012) operată la Transporturi, pentru lucrările de metrou Drumul Taberei, proiect cerut de toată lumea, cu eco-hipsterii în frunte, menit să decongestioneze traficul şi să extindă transportul în comun, după toate filozofiile europene în vigoare. Poporul lefegiu a observat – nu şi cei ce comentează România din avion sau clubul El Comandante – că acesta era un proiect care chiar avansase în ultima vreme şi avea şansa să stea în grafic.

Dacă tăia Boc, fiţi siguri că a doua zi tot PSD-Bucureşti era legat cu lanţuri de gardurile şantierului de metrou din sectorul 6, dând de acolo declaraţii live. Dar fiindcă a tăiat banii Ponta, e linişte: organizaţia de Bucureşti a PDL nu s-a întors din Caraibe decât pentru nunta domniţei Ralu, după care a plecat îndărăt. (Scuze, am zis organizaţia de Bucureşti a PDL? E tot o convenţie de limbaj). La fel cu lărgirea şoselei de centură a Capitalei, a cărei utilitate nu o contestă nimeni şi unde de asemenea s-au redus fondurile exact în sezonul când se poate lucra.

Cine opreşte opoziţia să facă liste cu beneficiarii de fonduri europene cărora li s-au întârziat ori sistat plăţile, sau care sunt puşi să semneze contracte cu clauze bizare de “împărţire a riscului instituţional cu AM" (?!; cu alte cuvinte, dacă guvernul face boacăne iar UE ne ia banii, contractul cu ministerul devine nul şi nu vă mai rambursăm nimic)? După care să-i caute şi să le explice a cui e vina?

În loc de atare campanie informată şi pro-activă, PDL şi aliaţii săi stau la remorca evenimentelor, răspunzând politicos la glumiţele lui Ponta şi lăsând ca agenda publică să fie definită de Fenechiu şi Ghişe. Marile ştiri generate de opoziţie au fost nunta lui EBA şi faptul că alianţa are – pam, pam – slogan, anume “Sus inima", ce va fi probabil asezonat în campanie cu nişte cântări de Oastea Domnului adecvate. Acest mesaj “centrat în valori" sigur îi dă deja lui Ponta insomnii. Aşa ne asigură strategii PDL, care de o săptămână plimbă pe ecrane un sondaj cu USL stabilă faţă de luna iunie, când a câştigat masiv localele, dar în care ei îl citesc în mod curios o tendinţă de scădere.

De fapt, o coabitare fructuoasă cu PSD nici n-ar fi fără precedent: vă amintiţi ce bine s-au simţit unii din PDL în 2009, servind în guvern alături de Ponta&comp? Dincolo de conflictele de valori care ne vor ţine pe toţi cu inima în gât – adică foarte, foarte sus – există multe “idei centripete" ce unesc cele două partide, după cum bine le-a numit filozoful de cazarmă Ioan Rus. De exemplu, întârzierea reformelor şi sifonarea în continuare a companiilor publice din energie (vezi ultima analiză a EFOR pe această temă, lansată ieri, aici).

Explicaţia mai puţin generoasă a non-combatului ar fi că nu plănuieşte nimeni vreo coabitare, numai că opoziţia de centru-dreapta, mai mult decât ne arată în prezent, chiar nu poate.

teatru radiopfonic pentru copii: să boicotăm, bine, și la toamnă/iarnă!

SENATUL EVZ. Din nou, blat la PDL

Autor: Sorin Ioniţă

PNL-aripa Antonescu calcă tot mai apăsat în străchinile lui Vladimir Jirinovsky, care conduce tot un partid liberal – sanchi – ce se zborşeşte la Occident.

Asta deja nu mai e o noutate, ci doar un motiv de eventual ambarasment pentru intelectualii din jurul lui Chucky – cei care nu-s aşa total stăpâniţi de bilă şi ranchiuni private ca să nu vadă în ce direcţie îi târăşte interimarul. Cum o fi să fii un distins clasicist precum prof Zoe Petre şi să trebuiască să cânţi în cor alături de naţional-socialistul Dogaru, moştenitorul ceauşismului de anii ’80? N-am idee.

De asemenea, la o sută de zile de la instalare, premierul Ponta se zbuciumă războinic, dar în realitate continuă disciplinat politicile lui MRU împotriva cărora a perorat în gura mare. Nu doar oameni şi politici cheie au fost păstraţi (ex şeful ANAF cu strategia impusă de MRU; sau ministrul Cepoi cu legea sănătăţii, exact aceeaşi din ianuarie, când cu zavera);

Ponta s-a sucit chiar pe cele trei teme din moţiunea de cenzură. La UMF Tg Mureş nu s-a schimbat nimic; privatizarea companiilor naţionale continuă; iar fondul de rezervă pentru alimentat preferenţial primării tocmai a fost suplimentat zilele astea. Singura diferenţă e că agitaţii de serviciu nu mai au liber să se indigneaze ca acum şase luni.

Ca atare, e mai interesant noncombatul conducerii PDL (al câtălea?!), ai cărui baroni abia-abia s-au abţinut să desfacă şampania la numirea Anei Pauker în fruntea ministerului Justiţiei. Nici Relu Fenechiu, nici Mazăre nu puteau fi mai zâmbăreţi decât Ioan Oltean la ieşirea din şedinţa BP al Camerei ţinută joi, unde s-a hotărât ca citirea în plen a deciziei Curţii Constituţionale privind referendumul să fie amânată pentru luni. Doar-doar i-o înlocui dna judekător peste weekend pe detestaţii Kovesi & Morar.

Şi ce dezamăgire cruntă luni, văzând că mişcarea nu s-a petrecut iar iubitul conducător, pe care îl adulează în public dar îl înjură în privat, revine la Cotroceni înainte ca dna Pivniceru să apuce să domesticească procurorii. Ce mişto ar fi fost pentru leadership-ul PDL: Ponta să le rezolve problema cu DNA, care le-a greblat oamenii prin teritoriu de doi ani încoace, iar ei să stea deoparte şi să pară partidul fresh, anti-corupţie şi pro-modernizare. Vreţi să vedeţi ultima dovadă de blat, în care PDL s-a purtat ca găina din bancul ăla în care fugea de cocoş, dar se tot împiedica, doar-doar o fi ajunsă din urmă? Păi hai să citim împreună regulamentul şedinţelor comune ale camerelor.Art. 39 zice că "în toate cazurile în care Camera Deputaţilor şi Senatul, în şedinţe comune, adoptă legi, hotărâri sau moţiuni, trebuie să fie prezenţi cel puţin jumătate plus unu din membrii care compun cele două Camere". Atât şi nimic mai mult.

Or, la citirea deciziei Curţii nu se votează nimic, necum legi sau moţiuni, deci e un mister de unde a apărut ideea eronată că în Parlament trebuie cvorum, idee repetată nu doar de USL, dar acceptată blândovin şi de PDL-iştii membri ai birourilor permanente, iar după ei, de toată presa. Ca atare, un fals suspans: e prea devreme vineri, hai s-o lăsăm pe luni, dacă nu chiar marţi etc.

Mai mult, nici în birourile permanente nu era necesar cvorum, fiind suficientă o convocare a camerelor de către cei doi preşedinţi. Desigur, Zgonea şi Filip nu erau fraieri să sară în ajutorul lui Băsescu; ce e mai greu de înţeles e tăcerea asurzitoare a oamenilor PDL cu funcţii, care s-au retras în vârful picioarelor din războiul procedural, fără luptă. Nu m-aş mira ca în noiembrie să vedem o nouă campanie electorală blătuită de vreo aripă sau alta, cu frâna de mână trasă, ca la localele din iunie.

******************* 

PLUS: UN NEAMTZ  CU COAE!

Mihail Neamțu, președintele Partidului Noua Republică, îi cere Elenei Udrea să se retragă din politică pentru că face parte din clasa politicienilor compromiși.

Atacul lui Neamțu la adresa Elenei Udrea vine ca urmare a declarației pe care aceasta a făcut-o cu privire la Traian Băsescu, despre care a zis că este singurul actor politic credibil pentru partenerii europeni şi americani şi ar putea repara răul făcut României de acţiunile abuzive ale USL împotriva democraţiei şi a statului de drept.

"După ce ne-a anunțat că se gândește să se retragă din politică, Elena Udrea revine. Și nu oricum, ci cu o declarație excesivă: >Traian Băsescu este singurul actor politic credibil pentru americani și pentru europeni<.

Ca o concluzie logică, se înțelege că nici Elena Udrea însași nu este un actor politic credibil al Romaniei. Atunci de ce mai face declaraii?", a scris Mihail Neamțu pe contul său de Facebook.

Președintele Partidului Noua Republică menționează că schimbarea clasei politice se va realiza când politicienii compromiși se vor retrage.
"Noua Republică, spre deosebire de alții, spune lucruri logice. Atunci cand spunem >schimbare<, atunci asta vrem: o adevarată schimbare a clasei politice. Politicienii compromiși trebuie să se retragă. Un pas în spate începe cu tăcerea voluntara. Iar pentru ca d-na Udrea să nu aibă dificultăți în interpretarea acestui enunț simplu, precizăm că ne referim și la dânsa", a precizat Neamțu.

curat sectorial, da' umflatzi'l!

nu stiam de ce aveam acea senzatzie de vomitatzie atunci cind auzeam citite (pe la radio-tv, intr'un ritm accelerat digital, ritm care nu 'nseamna altceva decit "sa trecem", asemeni celui de la medicamentele care se dau fara retzeta dar au nevoie de sfatu' medicului) anuntzurile unor "haidetzi sa haidem sa le furam banii alora de la ue" precum ca sint  finantzatzi  prin "Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane"

pin' la urma am aflat ca POSDRUgheza e de vina, acea limba prin intermediu' careia diversi insi isi angajaza diverse cheltuieli (incepind sa pricep si de ce e orasu' atit de plin de gipane), pe linga diverse neamuri, cunostintze, relatzii, ca doar n'o s'o angajeze pe fi'mea.

sa nu incepi sa'i 'ntzelegi p'unii ca botiş?

pai, aia chiar sint bani de furat, de la mama lor, ue (ue ue!), dupa cum bine reiese din rindurile extrase cu forcepsu' din "22":

POS-DRU este o sorcovă de obiective nobile, dar vagi, puse sub eticheta înşelătoare de „investiţie în resursa umană“. Asta acoperă orice: training, recalificări, conştientizări, campanii de tipărit fluturaşi cu pălăvrăgeală despre grupurile defavorizate etc. Dacă la Transport, Mediu sau POR se fac nişte chestii tangibile – drum, pod, groapă de gunoi, telegondole –, încet, prost sau deloc, dar în tot cazul există un produs final care poate fi pipăit, măsurat şi eventual înjurat, cu POS-DRU se intră în domeniul alunecos al intangibilului. E uşor să aduni treizeci de oameni într-o sală, să scrii pe ei şomeri, ucenici sau profesionişti romi şi să bifezi că s-a făcut acţiunea, dar mult mai greu să măsori dacă s-a atins cu adevărat obiectivul final: mai buna integrare socială, angajabilitatea etc.

Ca atare, după cum era perfect previzibil, POS-DRU a devenit o maşinărie de rent-seeking lejer, pentru că aici n-ai nevoie nici măcar de investiţiile de milioane de euro în maşini şi echipamente ale asfaltangiilor. Programul a puit în jurul său o întreagă ciupercărie de consultanţi, fundaţii fantomă şi şmecheri judeţeni bine conectaţi la reţeaua ministerului, cu capacitate zero de a face ceva relevant, dar cu dosare pline de acreditări şi ştampile. Strategia lor de supersucces în toţi aceşti ani a fost să se folosească de influenţă pentru a obţine proiectele, bine căptuşite cu mii de euro pe lună pentru poziţiile de „experţi în resurse umane“ care se pricep la ce îngroapă pisica şi apoi să angajeze doi-trei contabili dezgheţaţi care să execute plăţile procedural corect şi să pună ştampila pe colţul care trebuie al zecilor de kilograme de rapoarte administrative, acesta fiind singurul element verificabil de autorităţi.

Credeţi că familia Botiş de la Bistriţa a fost o excepţie? Vă înşelaţi: ei sunt mai curând regula, excepţia fiind organizaţiile onorabile şi cu adevărat prestatoare de servicii utile. Aceştia se luptă să supravieţuiască exact ca profesorii de gimnaziu buni şi performanţi – nu ajutaţi sau premiaţi de sistem, ci mai curând în pofida acestuia. Ca să nu mai vorbesc de centralele sindicale, mari susţinători ai acestor proiecte în toată Europa, deoarece prin cutumă au o felie importantă de fonduri pusă deoparte, pe care şi-o adjudecă de drept. În partea cealaltă, birocraţia ministerială speriată, văzând ce se întâmplă şi că e imposibil să obţii vreun efect real cu asemenea maşinărie gândită prost din principiu şi bătută în cuie în perioada de dinainte de aderare la UE, caută să compenseze şi să se acopere prin exces de proceduri şi hipercorectitudine (înţeleasă ca formalism orbesc preocupat de proceduri complicate complet în dauna fondului proiectelor). Ar fi câte ceva de făcut pentru a remedia situaţia, dar, din păcate, lucrul cel mai raţional şi eficient – renunţarea completă la POS-DRU aşa cum arată el acum şi startul de la zero – nu este posibil după regulile rigide ale UE.

Ne vom târî prin urmare înainte, cheltuind cât vom putea din suma imensă de 3,7 miliarde de euro, cu care se puteau face lucruri mult mai utile într-o ţară ca România (pentru comparaţie, tot programul Transport, cu autostrăzile, căile ferate şi amenajările scumpe de pe Dunăre, se ridică la 4,5 miliarde de euro). Şi ne vom iluziona că din cauza corupţiei sau a „birocraţiei“ nu ajungem să vedem efectele proiectelor din POS-DRU, când, de fapt, după modul cum a fost conceput, el n-ar fi dat rezultate nici dacă era administrat de suedezi.

asociatzia giudetzelor abuziv desfi'ntzabile

modernizare cu fortza

- fie! -

da' s'o vrem si noi!

am vrut sa bag, spre exemplificare, un sondaj d'al oficiosului evezist de ieri, parca, in care freo noo'j la suta din repondentzi erau 'mpotriva  reorganizarii aruncate pe piatza (cre' ca nici el nu stie in ce scop) de basea, da' nu l'am mai gasit pe sait la aia, si nu stiu de ce nu'mi vine a crede ca totzi aia de or votatara or fi fost din batalioanele de asalt uslashe.

cu ocazia asta se alege prafu' de inca o chestie care ar fi fo' buna si necesara, alaturi de aia cu nooa constitutzie si aia cu capitala cu'n singure primare.

pai daca la "amaritele" astea de sectoare o fost o asa de mare razmeritza, cum credetzi c'ar fi in cazu' la atitea si atitea giudetze? fiecare cu mafiile lor multiple, inclusiff in "structurile informative" ale statului (nu numa' ale statului nostru). da' la spitalele alea insalubre cum o fo? parca se legau aia cu lantzuri de portzi!

asa ca nu vaz cum un prezidente avind gradu' asta de "incredere" in rindu' populimii (nu cre' ca mai are un 15 la suta, maximum) se poate arunca la astfel de propuneri fantasmagorice, desi foarte necesare. ma indoiesc ca i'ar fi reusit si daca ar fi avut la dispozitzie coalitzia pesede-pedele "pentru reformarea romuniei", aia de peste sapte'j la suta, pentru care era in stare TRU sa se arunce de pe blog...

odata ce ai create niste structuri, indiferent de ce natura, in care s'au realizat ierarhizari pe plan local, asa numitzii "baroni", de care ajungi sa depinzi tu insutzi, e o nebunie sa'tzi potzi inchipui ca ai sa reusesti sa le destructurezi, mai ales in cadru' democracic original autohton.

pai, altfel, demult ar fi trebuit sa fi revenit si moldova sotzialista la "patria muma".

ce, credetzi ca baronii nostri sint cu ceva diferitzi de numitu' dondon din respublica de peshte prut?

drept exemplificare, un citat luat de la marius mioc:

Din gîndirea politică a lui Igor Dodon, candidatul comunist:

“Susţinuţi din gros,şi financiar, şi ideologic, şi logistic de către patronii politici de la Bucureşti, promotorii lichidării statalităţii moldoveneşti flutură pe străzile Chişinăului steagurile unui stat străin, scandează slogane xenofobe, mărşăluiesc de rând cu grupările neonaziste române şi sfidează în mod obraznic identitatea moldovenească a populaţiei Republicii Moldova. (…)

În orice altă ţară din lume, aşa gen de imixtiuni, anticonstituţionale şi antistatale, ar fi fost sever taxate, iar vinovaţii de subminarea statalităţii şi identităţii ar fi fost aspru pedepsiţi conform legii şi supuşi oprobriului public. Noi însă suntem mult prea toleranţi şi lăsători. ”

http://dodon.md/2011/03/unire-moldoveni/

 si un articol foarte bun (ca de obicei) al lui sorin ionita pe tema asta:

SENATUL EVZ: La ce bun noile super-judeţe?

Autor: Sorin Ioniţă

Era de aşteptat ca marile reforme şi asumări de răspundere să se cam termine şi să se intre în dulcele populism de campanie, când nimeni nu-şi mai asumă alt risc în afară de, cel mult, acela ca biscuitele aruncat în popor să fie un pic uscăţel.

 Unii observatori atenţi ştiau că mai e niţel de garagaţă pe o lege importantă care vine: cea a asistenţei sociale. Aici, Boc poate fi ciomăgit din nou, pentru că legea va restructura (adică tăia) beneficii universale cu care lumea se obişnuise. Dar nimeni nu se aştepta la cutremurul politic produs de propunerea guvernului de reorganizare administrativ-teritorială.

În primul rând, deoarece deranjul este enorm, în toate partidele şi nu numai: nu-i uşor să te atingi de instituţii precum judeţul şi prefectul, osatura statului român modern de un secol şi jumătate. Nu doar că în jurul lor s-au format echipe politice, s-au plătit aconto-uri pentru anul electoral 2012 şi s-au consolidat aşteptări, chiar în sânul PDL. Însă şi oamenii de rând au dezvoltat ataşamente şi mândrii locale, oricât de iraţionale ar fi ele, şi au un disconfort dacă le spui, de exemplu, că municipiul lor nu va mai fi capitală de fief local, ci doar un oraş între altele.

Aştept să văd ce formă isteric-acută vor lua celebrele rivalităţi regionale Iaşi-Bacău, Braşov-Sibiu, Timişoara- Arad, Cluj-Oradea la auzul veştii că doar primele din fiecare pereche vor avea un steag fâlfâind deasupra consiliului ales, iar celelalte vor fi retrogradate în liga secundă, fără preşedinte, prefect şi aparatajul politico-administrativ de rigoare clădit în jurul acestor funcţii.

 continuarea in ziar...
 ***********************************************
ps:
am intrat abea acu' in blogu' dondonicesc, ocazie cu care m'am crucit, dupa ce mi'am dat, din nou, seama de ce nu sintem noi unguri!

  

cristian preda si toader paleologu turnatzi de catre doamna AMP la "noua securitate"

tzara fara alegere. o meritam pe alina mungiu pippidi?

memoria de elefanta a doamnei mungiu pippidi continua sa faca pustiu in juru'i, aceasta dovedind,  cu fiecare nou articol aparut, reale calitatzi de dat pe goarna, insusire, probabil, foarte apreciata de catre vechea, si noua (cum a denumit domnu'  felics presa  noast'a capitalist mogulista), securitate.
chiar ma'ntreb de s'o fi rabdat madama alina pe vremea lu' ceashka, data fiind limbaritza'i excesiva.

1. 
   

Oare nu a povestit Voiculescu singur, în 2006, la TVR cum a fost cât pe ce să intre în guvern şi ar fi reuşit  daca nu il oprea "Stalina Pippidi"? Poate aţi crezut că minte? Zicea omul adevărul. Mă bucur că azi dl. Tăriceanu îl critică pe dl Antonescu: dar, cum memoria mea nu mă înşală (e ca în Borges, şi eu mă satur de ea:  memoria unui fost şef de promoţie la Medicină ,  nu uit nimic   nici dupa treizeci de ani, pe el l-am oprit când voia să-l facă pe Voiculescu prim-ministru, şi nu pe dl Antonescu. E drept că s-a oprit: măcar atât. Dl Voiculescu avea şi el dreptate să fie supărat dacă i se promisese aşa ceva şi nu s-au ţinut de cuvânt. Ceva i-au promis când a trădat PSD în 2004 pentru a definitiva soluţia imorală, soluţie cu care eu nu am fost deloc de acord, dar care era promovată pe atunci intens de un tânăr liberal în ascensiune pe nume Cristian Preda, în vreme ce un alt tânăr liberal numit Toader Paleologu încerca să convingă PNL să urmeze linia oficială Patriciu, adică o alianţă cu PSD

fragmentu' de opera alesa de mai sus, pe linga multe perplexitatzi, provoaca (si) infinite nedumeriri.
'ntzeleg, "cristi" preda si toader paleologu sint neste pesedisti/antenisti vapsitzi, pe linga c'or fi si ceva "sectantzi" (vorba lu' riddick), fapt car' ar trebui sa provoace greatza instantanee si accese de voma celor ce ar astepta din partea  astora ceva porniri albacazapada-iste.
 da', to(n)tusi, cin' o fo' dl tariceanu in situatzia d'a desemna un prim ministru?!
 indiferent ca asta s'ar fi numit antenescu sau felics votculescu?!!!!!!


acestea fi'nd zise, e inutil sa remarc ceva din restu' articolului, desi ar mai fi cite ceva p'acolo (ca nu degeaba se re-publeca [socialista romunia] in critzikatzak), si'mi essprim 'ngrijorarea in ceea ce'i priveste pe sorin ionitza, laura stefan, cristian ghinea, s.a.m.d., citzva dint'e "fericitzii" pe care doamna mungiu nu i'a luat inca la refec, si sa ma gindesc cu groaza la ce'or fi apucat sa zica in prezentzea dumneaei p'in diverse locuri si ocazii.

 si pen' ca articolu' meu risca sa fie prea arid, sau sa devie un pamflet, p'in ilustrarea c'o poza d'a doamnei mungiu, am ales sa fur o imagine de pe bleenpunctro, ca'i c'o dama, ceva mai ortomana, si'i si avocatu' tau 'n parlament, si nici nu te lasa sa muncesti, ca sa nu gresesti, ca s'o duci bineeee!!!

preambul la "Marele Razboi P(ol)itic de Zece Ani"

SENATUL EVZ: 2011-2020: decada Marelui Război Politic în România

Autor: Sorin Ioniţă

Marţi, 21 Decembrie 2010


După o scurtă perioadă de acalmie, reîncepe.


2011 nu va fi un an de convalescenţă după criza economică, după cum ar fi fost de dorit, în care să consolidăm ajustările obţinute cu mari sacrificii în această perioadă. Ci, după cum se anunţă, va fi anul cu un buget bazat pe salve pregătitoare pentru lunga - şi, zic eu, nefasta - campanie electorală din 2012: în vară, alegerile locale (care, de când preşedinţii de judeţe se votează direct, au căpătat o importanţă cel puţin egală cu cele naţionale); iar spre sfârşitul toamnei, cele parlamentare. Apoi va urma un an de pauză, pe urmă iarăşi un an electoral, şi tot aşa.


De fapt, cum arătam într-un raport SAR în urmă cu un an, dacă decada 1990-2000 a avut trei ani electorali, iar 2001-2010 - patru, decada care începe peste două săptămâni va avea nu mai puţin de cinci ani electorali: 2012, 2014, 2016, 2019, 2020. Cu alte cuvinte, jumătate din aceşti zece ani îi vom petrece în campanii - absurde, veninoase, distorsionante de dezbatere publică raţională, dacă a mai rămas vreo urmă de aşa ceva.

Intervalul dintre aceste campanii e prea mic pentru a ne trage sufletul şi a coagula vreo agendă reală de guvernare, iar orizontul de timp al cabinetelor va fi extrem de scurt, ele fiind sub presiunea perpetuă de a "da ceva categoriei X în următoarele şase luni". Nici nu vreau să mă gândesc cum va funcţiona preşedinţia română a UE, programată pentru semestrul doi 2019, în plină bătălie prezidenţială internă şi cu un întreg an de campanie în faţă.

Aerul milenarist cu care s-a discutat în acest decembrie despre sfârşitul crizei, ca despre a doua venire a Mântuitorului, puterea propovăduind- o, pe termen scurt şi mediu, iar opoziţia persiflând-o, demonstrează exact ce spuneam: că a început campania electorală ce va dura un deceniu. Bugetul pe 2011 stă mărturie. Deşi chiar cifrele pe care se bazează el arată că e de aşteptat cel mult o creştere reală de 1,5%, iar inflaţia ar fi pe la 5,5%, s-a promis deja creşterea lefurilor publice cu 15%. Or, creştere, plus inflaţie, plus disponibilizările din 2009-2010 nu acoperă împreună decât vreo 11%-12%. Restul este deficit de cheltuieli net, în creştere faţă de situaţia moştenită.

Ideea că ce e mai greu a trecut şi că aşteptăm redresarea situaţiei s-ar putea să fie adevărată pentru mediul privat; sper să fie aşa şi se pare că va fi. Însă dacă domeniul bugetar înţelege că e momentul să se culce la loc pe o ureche - sau, cum a sugerat preşedintele, să "treacă la microajustări", după cele zise macro din anul care se încheie - asta ar fi o mare eroare. Ce s-a făcut până acum e numai un modest început care atinge doar, dar nu remediază, cele trei mari probleme care grevează bugetul României de ani de zile: lefurile publice, care încă reprezintă prea mult; cheltuielile sociale (pensii şi ajutoare, educaţie, sănătate) care încă sunt nesustenabile, în primele două cazuri, sau ineficient efectuate, în ultimul; şi procentul prea mic de venituri totale ale statului în raport cu promisiunile făcute, proiectat pentru 2011 la 33% din PIB (şi chiar şi aşa cam optimist, după cum au arătat perioadele precedente, inclusiv înainte de criză). La cum arată acum statul român, lui nu i-ar trebui un guvern, ci un Iisus care să înmulţească peştii şi pâinile, pentru că poporul vrea din buget beneficii cam cu un sfert mai mari decât contribuie.

În plus, în perioada următoare chiar trebuie accelerată absorbţia de fonduri europene, dacă este să nu le pierdem de tot. Asta înseamnă activitate facturată şi cheltuire reală, nu doar depuneri de proiecte şi semnări de contracte, ca până acum, care nu costă nimic. Nu văd spaţiul fiscal de 2%-3% pe an necesar acestei accelerări, în condiţiile în care banii de preşi co-finanţare pe proiectele UE nu se încadrează în niciuna dintre categoriile iubite de politicieni enumerate mai sus: lefuri publice, pensii, alocaţii etc.

Se confirmă, din păcate, diagnosticul nostru de acum un an şi ceva. Anume că, spre deosebire de SUA sau alte ţări cu democraţie solidă, sistemul politic românesc nu e capabil să se adapteze unui calendar cu alegeri frecvente şi continue. Cu genul de resursă umană de care dispun în momentul de faţă, partidele noastre nu pot face simultan şi luptă electorală şi guvernare rezonabilă, optând doar pentru una din sarcini - de regulă, prima.

De asemenea, mass-media au fost supuse la presiuni imense - naturale, în piaţă, dar nu numai - marcând şi ele un regres calitativ. După ani de selecţie instituţională şi individuală în care a contat mai mult talentul în a comenta conspiraţii (reale sau imaginare), încrengături de partid, non-subiecte şi a promova activ o agendă rinocerizată, revenirea la normal în anii ne-electorali este dificilă profesional, chiar cu cele mai bune intenţii, ceea ce adesea nu e cazul. Aşa că prognoza mea pe termen mediu şi lung e pesimistă: nu sfârşitul crizei ne aşteaptă, ci Marele Război Politic de Zece Ani.

nocturme

SENATUL EVZ: Păunescu, România kitsch şi triumful ceauşismului

Autor: Sorin Ioniţă

În iunie 1985 era cât pe-aci să mă număr printre cei îmbulziţi pe stadionul Petrolul din Ploieşti, la ultima superproducţie a Cenaclului Flacăra.


Nu mai ştiu exact de ce n-am făcut-o, dar sigur nu din raţiuni ideologice: ori n-am avut bani; ori era chiar atunci admiterea la facultate, care cam pulveriza găştile din liceu, pentru că miza era mai mare decât azi, iar un pas greşit îţi ruina viaţa.

Fapt e că am ratat ocazia să depun aici mărturia prezenţei live în noaptea cu pricina, de la care i s-a tras bardului semi-mazilirea. Însă am fost în alte rânduri şi admit că Cenaclurile erau evenimente care ne înflăcărau, ca să zic aşa. Asta nu spune mare lucru despre calitatea lor în sine, ci mai curând despre starea noastră jalnică de atunci: un tineret cu vise şi aspiraţii, dar completamente provincial, ca mai toată scriitorimea şi cant-autorimea ce ne slujea, în lipsă de altceva mai bun, drept model. Păunescu, cu energia şi charisma reală pe care puţini confraţi ai lui le aveau, chiar dacă ar fi fost lăsaţi să se manifeste, a fost un poet interesant pentru o scurtă perioadă în tinereţe (şi curios, exact despre acea perioadă nu vorbeşte nimeni acum), dar care a intrat iute în zodia lui "simţ enorm şi văz monstruos". O fi fost înclinaţia lui nativă, încurajată de blocarea criticii într-un regim totalitar, factor ce a ruinat mulţi oameni de talent care şi-au pierdut astfel busola; sau o fi fost histrionism asumat, cine ştie.


Însă efectul a fost abandonarea artei autentice şi înrolarea în industria de kitsch (înţeles ca folosirea de simboluri culturale reale, dar în manieră inadecvată la context, repetitivă şi lipsită de originalitate, în cheie ieftină, teatrală şi sentimentaloidă) ce-şi revărsa produsele peste ţară. Comunismul însuşi nu a fost altceva decât un mare şi tragic kitsch social, dar cu flerul său de personal branding, Păunescu a ştiut să rupă cu tradiţia propagandei lemnoase de partid şi să creeze alta, cu adevărat vandabilă maselor, inclusiv celor mai tinere şi educate. Geniul lui real a fost acela de a găsi cheia prin care ceauşismul putea deveni un pic mai popular şi mai upmarket; şi a trăit tragedia să constate că regimul o refuză. Privind retrospectiv, reţeta e simplă, cu două ingrediente. Întâi, copierea şi clişeizarea unor teme şi atitudini la modă în Occident în anii ’70-’80, dar numai în aspectele lor superficiale şi benigne: proto-ecologism, generaţia în blugi, pacifism. Mişcarea Flacăra a fost o pastişă flower power, dar fără flower, fără power şi fără cea mai mică intenţie de rebeliune şi spargere a canoanelor - hai să fim serioşi, nici nu prea se putea -, dar suficientă pentru a da unei generaţii romanţioase iluzia că se mişcă, că e diferită şi subversivă, când ei erau de fapt nişte hippy cu aprobare de la partid. Blugii şi părul mare au devenit la scara istoriei româneşti o nouă formă fără fond, de care văd că unii au rămas mândri până astăzi.

Poetul avertiza patetic, cavernos, despre sănătatea planetei, ca un Al Gore avant la lettre, că tema începuse să fie la modă. Dar reieşea cumva că la mijloc e un complot imperialist, nu o dramă în derulare la Baia Mare şi Copşa Mică, cele mai poluate oraşe ale Europei, sau în Delta Dunării, pe care nebunul de Ceauşescu voia s-o transforme în ogor de porumb. Ca în definiţia de mai sus, adecvarea la realitate lipsea cu totul. Nu era niciodată clar la ce se referă efluviile versificate, care-i problema şi ce-ar fi de făcut. Asta-i în regulă dacă Păunescu ar fi fost doar poet, numai că el se voia mai mult, anume reformator social. Suspectez că nici el nu ştia, ci doar, ca un actor talentat şi cabotin, se îndrăgostise de propria voce plutind deasupra mulţimilor şi găsise în tiermondismul spontan, necultivat, platforma care îi trebuia.

La fel de bovaric se petreceau lucrurile şi cu a doua categorie de teme, care nici nu mai erau aşa neplăcute regimului - dimpotrivă: dacii, cuşmele, plugarul onest versus alogenii corozivi, indicaţi doar prin şopârliţe: americani, unguri, ruşi etc. Aplombul său de agitator a reuşit să facă frecventabile în lumea boemă a rockerilor şi folkiştilor păşunismul şi naţionalismul de baracă de şantier, care n-aveau de ce să-i displacă lui Ceaşcă, performanţă remarcabilă în sine. Toate veneau topite întrun melanj de un sentimentalism imposibil, amestec de Octavian Goga şi festivalul de romanţe Crizantema de Aur, cu ţara, mama, lacrima pe obraz şi anii care trec şi nu se mai întorc, garantând o audienţă imensă şi stabilă până în ziua de azi, cum se vede.

Când Băsescu zice că se regăseşte în poezia lui (preşedintele însuşi fiind versificator din categoria liceeană "când o bătea vântul printre munţi/e un semn ca să nu mă uiţi"), când Cristian Tudor Popescu e mândru că a discutat Rilke cu poetul la TV, moment de mare declic şi relevare reciprocă a justei valori, când Dinescu îl laudă pe Vîntu ca om de cultură, este clar că ceauşismul învinge astăzi, nu prin forţă, ci prin competiţie pe piaţa liberă. Însă nu în forma lui reală, depăşită şi necredibilă ca o reclamă la săpun Cheia, ci în versiunea superioară, de mare audienţă, pe care o visa şi o construia Păunescu, e drept, în frecuşuri cu birocraţii obtuzi ai regimului, care nu-i înţelegeau proiectul.

Ironic, cariera sa de agitator public s-a încheiat nu după o ciocnire de principii cu puterea, ci printr-un dramatic malentendu de public safety pe stadionul Petrolul Ploieşti. Dar şi aşa, înmormântarea sa de alaltăieri, cu onoruri naţionale la Ateneu şi gardă militară, mi se pare perfect justificată în context. Este un triumf al culturii de masă, marginală, bombastică şi kitsch la care aspirau atât Păunescu, cât şi Ceauşescu, recent confirmat ştiinţific în groapa sa din Ghencea, în ciuda diferenţelor de tactică dintre ei.

siiii...

cu banciu si mironica, si invitatzii lor...

"să moară mă-ta"

SENATUL EVZ:
Cuza, Băsescu şi inflaţia mântuitoare
Autor: Sorin Ioniţă

Începe.
Săptămâna trecută, în timp ce agenţiile internaţionale de ştiri (şi de rating) trepidau pe telefoane ca să ghicească ce va fi în România până la sfârşitul anului - dacă trece moţiunea de cenzură, dacă se va ajunge la suspendarea lui Băsescu pe chestia cu legea pensiilor - mi-am dat cu presupusul că ar exista posibilitatea ca PDL să renunţe şi el la postura impopulară pe care şi-a asumat-o de vreun an şi ceva şi să sară în barca suflătorilor în trombonul durerii sociale.


În fond, Franţa va încheia 2010 cu deficit bugetar de 8%, iar Olanda peste 6%, ca să nu mai vorbesc de Spania sau Grecia, care bat în plafonul de 10%. Doar nu ne-om găsi noi mai proşti, să ascultăm de FMI şi să ne restrângem cât e plapuma; sau mai precis, s-o depăşim cu doar 5%? Un an-doi, nici n-ar fi imposibil; după aia, mai vedem, important e cine trece hopul alegerilor din 2012.


Din păcate, constat că am avut dreptate. După ce luni întregi au fost tocaţi mărunt de secţiile agitprop ale PC şi PSD-PNL (recte, televiziunile de ştiri) pentru măsurile anticriză luate şi neluate, liderii PDL fremătau oricum de nerăbdare să sucească macazul un pic mai spre popor. Aşa că şmecheria preşedintelui de trimitere a legii pensiilor în parlament, care a răsturnat maşinuţa multicoloră plină cu suspendaci, copilotată cam imprudent şi cu boxele la maximum de dl Ponta, mă tem că este doar un prim pas îndărăt de la agenda bunei guvernări.

PDL este un partid mare, cu multe aluviuni din epoci geologice îndepărtate; vezi dl Tabără, pietrificat încă din era Văcăroiu, cu viziune economică de secol XVIII şi mulţi, mulţi prieteni producători agricoli, în beneficiul cărora execută descântece şi dansuri rituale de crescut preţurile din postura de ministru. Chiar crede cineva că baronii regionali şi grupurile de interese sectoriale ale PDSL au nevoie de prea multe îndemnuri de la Băsescu ca să se prindă şi ei în lambada pro-sărăcime sau tangoul anti-FMI, importate din America Latină cea prost guvernată, atât de dragă unor lideri PSD? Sau în cadrilul marilor broaşte ţestoase Patriciu şi Voiculescu, care, într-un episod de suprarealism balcanic, au ajuns exponenţii revoluţiei tea-party în România, fluturând batistuţa de mătase de la piept pe care e scris programul de guvernare anticriză într-un punct: tăiem impozitele şi demontăm statul?

Păi ia priviţi la dl Falcă, anchetat de DNA, dar câştigător al bătăliei intestine pentru Ministerul de Interne, primar tânăr, energic şi de succes, din specia celor prezişi de preşedinte că-i vor moşteni împărăţia. Nu v-a plăcut postura de statuie pe care a luat-o deunăzi, proiectat drept făcător de istorie, în descendenţa directă a lui Cuza? Nu simţiţi deja un aer revoluţionar, bolivarian, care le ia faţa lui Mazăre şi Ponta chiar unde se credeau ei mai tari, anume în admiraţia pentru diverşi caudillo mântuitori şi sexy de peste ocean, cum probabil se pregătea şi Cuza să devină, până l-au oprit boierii constituţionalişti?

La urma urmei, există o limită în ce se poate face într-o democraţie în interes public, contra aspiraţiilor imediate ale aceluiaşi public. Dacă opoziţia şi cetăţenii sunt pentru mărirea pensiilor şi salariilor bugetare, ieşind în stradă tot mai energic în acest scop, ce-ţi mai rămâne? Explici o dată că nu-s bani, explici de două ori, dar până la urmă dacă aşa votează naţiunea, acest guvern sau altul va da drumul la tiparniţă şi va spune: după noi, potopul. Iar dacă tot e să se întâmple, nu mai bine să moară mă-ta, decât să moară mama, se întreabă, corect, şefii locali ai partidului de guvernământ? Vom vedea efectele acestor presiuni în bugetul pe 2011 - cel real, executat, nu cel planificat în acest moment cu FMI, că între proiect şi realitate se cască în România de ani buni o mare prăpastie.

La fel şi preşedintele: după ce a stat un an paratrăsnet pentru aceste necazuri cu rădăcini adânci - şi în guvernarea Tăriceanu, şi în guvernările Boc, dar şi dincolo de ele, în societate - se poate decide şi el că poate să zvârle nişte avantaje la naţiune, că doar nu dă de la el. În fond, una e să te suspende inamicii în 2007 pe un subiect popular precum anticorupţia, şi alta acum, pe o temă profund nepopulară precum tăierea pensi ilor. De ce-ar risca? Doar pentru interesul general, pe termen foarte lung, contra căruia oricum mârâie toată lumea, inclusiv aliaţii unguri şi independenţii, plus kommentariatul ofticat că i se cere cotizaţie socială ca muncitorului de rând, lucru nemaiauzit la noi nici măcar pe vremea lui Cuza cel Drept?

Aşa îmi explic întoarcerea ca la Ploieşti a preşedintelui pe tema egalizării vârstei de pensionare la bărbaţi şi femei, idee deopotrivă justă etic şi utilă pentru echilibrarea fondului de pensii. Mă tem că e doar prima dintr-o serie lungă de cedări ce vor urma. Iar dacă-i aşa, soluţia e una singură, naturală şi tot de esenţă latino, cum ne place nouă: mareea implacabilă a inflaţiei şi devalorizării, ce va lua pe sus salariile şi pensiile, inclusiv cele speciale, pe care cei din justiţie trăiesc cu iluzia că şi le-au pus deoparte pe viaţă. Ea va lovi cu precădere în cei săraci, cu venituri sau economii în lei şi va ignora suveran părerea sindicatelor şi Curţii Constituţionale.
******************************************************
ce dastept sint !
si io zic tot asa, de ma dor falcile, zau...

n'o mai tzinetzi, bucatzi, cin' pe dreapta, cin' pe stinga !

Scandalul cu organizarea Bucurestiului: o ciorba nesarata si reincalzita
de Sorin Ionita HotNews.ro
Miercuri, 1 septembrie 2010, 10:03 Actualitate | Opinii

Sorin Ionita

"Indiferent cine se va alege primar general al Capitalei, daca actuala impartire de atributii si venituri intre centru si sectoare nu se schimba fundamental, orasul va ramane greu de guvernat. Este nevoie de o lege a capitalei o Constitutie pentru Bucuresti. Desi Capitala este orasul cel mai bogat din tara, asistam la paradoxul ca el este si cel mai putin autonom. Edilul ei general este, dupa lege si atributii, mai slab decat un primar de comuna. Diviziunea puterii intre centru si sectoare, operata imediat dupa 1990, avea initial o noima, dar luptele politice au produs ulterior doar confuzie. Situatia de azi nu corespunde vreunui plan rational, fiind rezultatul intamplator al acestor ciocniri partinice. Interventiile pripite ale guvernelor au produs blocaje institutionale, orasul Bucuresti - si nu vreunul de provincie - fiind de fapt cea mai abuzata municipalitate, prin decizii intempestive venite de sus, care i-au redus autonomia".

Asta scriam intr-un raport SAR inaintea alegerilor locale din 2008 si din pacate diagnosticul nostru pesimist ramane valabil. In raport gasiti o lista detaliata a problemelor: fragmentare financiara (sapte bugete separate), incalecari de atributii pe atributii "suculente" (planuri de urbanism, aprobari de construire sau demolare, politica de dezvoltare in general). Pe scurt, Bucurestiul este cea mai fragmentata si greu de coordonat capitala central-est europeana: un sistem unificat de transport in comun e imposibil atata vreme cat metroul tine de Minister (alt unicat romanesc); un buget consolidat e imposibil atata vreme cat Capitala nu are practic venituri proprii, samd.

Iar puterea si opozitia se intrec in ineptie, nereusind nici macar sa se certe cum trebuie, ca in Occident, cu propuneri de reforma care sa aibe oarece coerenta. Pe de-o parte, Ministerul de Interne circula prin targ un chestionar kilometric, halucinant, in care poporul e intrebat cate in luna si stele: daca e fericit cu actuala organizare, daca i se par ok sectoarele sau nu, etc. Ce relevanta au niste raspunsuri colectate nesistematic la niste intrebari fara noima, fara un context, e clar: nici unul.

Daca Ministerul voia o consultare reala pentru o eventuala reforma a Capitalei, venea intai cu un sumar documentat de probleme - sau, preferabil, contracta un expert extern sa faca asta, ca am dubii ca inhouse e cineva in stare - pentru ca schimbarile nu se fac asa, la instinct, ci ca sa rezolve anume disfunctii precise. Acest raport de probleme (Green Paper) era circulat si dezbatut public, pentru a avea un consens pe diagnostic. Pe baza lui se intocmeau apoi niste scenarii alternative de reforma (White Paper) care de asemenea erau supuse discutiei publice. In acest context se putea face si un sondaj cu intrebari (putine) in punctele-cheie: vreti asa sau pe dincolo, vreti Sectoare mai puternice sau mai slabe, mai multe sau mai putine etc. Astfel, incet, incet, se genera o dezbatere ca lumea si aveam un rezultat. In loc de asta, printr-un artificiu stangace, demn de Cosmanca, se mimeaza consultarea pentru a ni se servi ciorba racita si reincalzita a fostului primar PSD de sector Gherasim, intre timp trecut la PDL.

De partea cealalta, in linia cu care ne-a obisnuit, PNL nu e in stare sa produca altceva decat caragialisme. Adica pe presedintele sau suit, precum Rica Venturiano, pe statuia lui Mihai Bravul si strigand "hidra lui Basescu, jos labele de pe Bucuresti", in timp ce trecatorii se mira cine o fi omul asta si ce l-a apucat asa din senin. Nimic despre problemele reale ale Bucurestiului, amintite mai sus. Nimic despre abuzurile de la sectorul 1, unde colegul sau Chiliman construieste si demoleaza ce vrea el prin zone istorice, sau da contracte fara licitatie pentru salubrizare care costa cat pasajul Basarab. Ridicolul e maxim cand dl. Antonescu cheama chiar pe Sorin Oprescu sa i se alature in protest, ca nu cumva ticalosul de guvern sa ia atributii si resurse de la Sectoare si sa le transfere Primariei Capitalei - adica lui Oprescu! Cat de fraier ar trebui sa fie acesta ca sa se opuna public intaririi propriei institutii?

E limpede ca acesti oameni nu pot lua niciodata ceva in serios si fac totul la bascalie, la smecherie, fiindca doar atata pot. Mai mult, nu. Si din pacate, acest circ al imposturii face audienta si place la targoveti. Dupa aproape o suta de ani, ramane in picioare observatia lui Dem Dobrescu, primar interbelic al Capitalei, care spunea ca "marele obstacol in calea Bucurestiului este politicianismul. Capitala noastra intra pe rand cand intr-un club, cand in altul, iar interesele orasului sunt confundate cand cu interesele unui club, cand ale altuia. Bucurestii mari pot fi realizati doar cu faramiturile care cad de la ospatul lupilor politici".