cum ne'am petrece autonomia tzinutului secuiesc, adica sfirsitu' lumii?

nu stiu daca dom' diktatore o sa'si rupa gitu' cu tentativa asta de regionalizare,  un pericol foarte romunesc ce ne paste(le ma'sii), da' banui ca o sa vedem o noo turbare  natzionalizda care sa mascheze atit de caracteristica nevoe de ne-miscare a popo'ului, manifestata plenar p'in reprezentantzii sai.

am avut si un prim ministru fara git, asa ca nu vaz ce'ar fi asa de grozav sa avem si un prezidente asijderea, mai ales c'o sa'i caza si capu' cu ocazia asta.

ce'i drept, se cam stringe latzu', acu' spre sfirsit de regim, cind dorintza prezidentului d'a lasa diverse dire, indiferent de culoare, nu se limiteaza la historie, ci trece, cu voiosie, si la geografie. habar n'am daca o sa'i reuseasca asta, asa, balansindu'se pe fringhie, si avindu'i ca prajina de echilibrare taman pe udemeristii ce'si vor juca enteresu' pina la capat.

daca pina si madam AMP, 'mpreuna cu a ei romunie mai curata, mai uscata, isi rupe rochitza de pe dinsa in apeluri patetice ca sa nu se faca jocu' udemerijdilor inseamna "ca'i groasa"?
sub forma unui astfel de apel la "efortul susţinut de a face statul român din ce în ce mai neutru etnic", mi'e ca s'ar prea putea ca sa se alimenteze tocmai cele mai tenebroase etnicisme.
nu ma gindesc cum ar putea citi un astfel de text vadim or roncea, astia oricum erau exaltatzi de la mama natura, da' oamenii asa zis "normali la cap" din oltenia si dobrogea, cele mai anti-unguresti regiuni ale tzarisoarii, cum le'or fi citit?
de unde se vede ca oameni de la care nu te'ai astepta imbraca camesoiu' mortzii chiar daca nu depind direct de voturile populimii. asta nu inseamna neaparat ca e normal, si bine, sa adoptzi legi atit de controversate ca asta cu statutu' minoritatzilor etnice (sau aia cu regionalizarea sau re-judetzizarea, cum dracu s'o fi  numind) la presiunile unui partid (care nu e partid - ca sa adopt si io limbaju' halitorilor de unguri) etnic de care depinde supravietzuirea ta la putere, indiferent daca puterea asta e atit de provizorie incit nu poate supravietzui anului ce urmeaza.
nu'i mai normal, daca nu esti compet dus cu pluta, sa spui, simplu, "aiasta nu se poate, maria ta!" si sa te retragi frumos in opozitzie, ca sa'tzi lingi frumos ranile (si conturile)?
asta ne mai trebuie acu' (si'o gaura'n cur), ca peste starea de exasperare ioconomica a unei  mari masse votante sa se suprapuna si nelinisti aberant-etniciste, care oricum salasluiau in sufletzelu' mic si negru al oricarui rumun suferind de complexu' de inferioritate care tot 'ncearca sa fie gonflat intr'unu' de superioritate bazat pe nici el nu stie ce.
mama draku', daca historia, sau nimicnicia, ne'or facut sa nu putem trece granitza de la bors, si, uneori, chiar aia de la predeal, fara a 'nghitzi'n sec, nu vaz cum ii putem "subordona" (vorba lu' ilie dumitrescu!) pe hunguri "cu fortza". diferentza consta in sutele alea de ani, o stim totzi, in sutele de teatre de la budapesta (aia pe care ne mindrim noi c'am "pus opinca"), prin felu' cum arata satele si orasele lor.
daca noi ne'am canalizat energiile in furtisaguri ieftine, da' al naibii de scumpe, si nu ne'am putut consolida de'a lungu' timpului o minima stima de sine, nu vaz cum i'am putea face pe altzii sa ne'o poarte.
adevaru' asta doare, si o sa doara la infinit, riscind sa ne transforme intra'adevar in "tziganii evropii", rosi de resentimente, daca nu tratam cu calm si viziune (ce "vorbe grele") viitoru' comun.
ce'i mai trist e ca ne'ar conveni multora daca ungurii si'ar pune coada pe spinare si ar proceda aidoma sasilor, adica ne'ar lasa in durerea noastra, lasind in urma ce vedem cu totzii, minunatziile ale de case ardelenesti  parasite sau ocupate de altzi "conlocuitori".

tzinutu' secuiesc exista, indiferent daca vrem sa recunoastem sau nu, si  e diferit de ceea ce vrem noi sa credem ca e. eu chiar ma mir ca hungur-bungurii au fost atit de "cumintzi" pina acu', dat fiind renumele de "sangvinari"  cu care'i creditam. o autonomie negociata destept, cu limite strict delimitate "evropean", nu vad ce ar deranja asa tare, ca noi tot "straini" o sa ne simtzim p'acolo, indiferent daca intram sa cumparam o piine cerind'o romuneste sau nu.

sa ne asumam "curaju" cu care nu indraznim sa intram in casa unui manelist pentru a'l "ruga" sa dee muzica mai incet, strigindu'i  "noi sintem romuni!", sau "aici e romunia, bai, si aici in veci vom fi stapini!".

nu va jucatzi cu focu', auzi!