po' s'o spui mai bine ca Doamna Tia ?

Bata.

Scris de Tia Serbanescu

„Nu mai plecaţi de la premisa că guvernul Croitoru cade în Parlament“ le-a sugerat preşedintele Băsescu ziariştilor cerându-le astfel să nege evidenţa. Dar de la ce premisă să porneşti când majoritatea „ad-hoc“ (PSD, PNL, UDMR) are o sută de voturi în plus faţă de minoritatea ad-Boc? Şansa ca guvernul Croitoru să treacă este egală cu aceea ca Becali să câştige alegerile şi Vadim să ia Premiul Nobel. Ieşirea din această criză nu se întrevede până la alegeri - perioadă în care dl Băsescu va fi denunţat zilnic de către PSD drept autorul ei întrucât, după cum declara dl Corlăţean: „cel care a cerut ieşirea PSD de la guvernare a fost dl Băsescu“. Serios? Unde a cerut-o? Şi cum? Şi de când ţine PSD atât de mult la dl Băsescu încât îi îndeplineşte rapid dorinţele - chiar şi nerostite? Asta-i chiar o noutate absolută! Îi şi vezi pe dnii Iliescu, Geoană şi Vanghelie hotărând să-i facă o bucurie dlui Băsescu şi un mare bine ţării dăruindu-i o criză în plus. Haida-de! Puteau să găsească scuze mai plauzibile. Ciudat este că l-au contaminat până şi pe cel care părea cel mai imun la emiterea absurdităţilor: liberalul Crin Antonescu. Ei, bine, acesta s-a declarat atât de impresionat de dl Iliescu a cărui evoluţie i-a trezit „optimismul antropologic“ încât „văzându-l pe Băsescu“, a ajuns să aprecieze faptul că „în ‘90, Iliescu nu a pus armata să ne împuşte în Piaţa Universităţii“. Bravo! Câtă recunoştinţă pentru că dl Iliescu a făcut economie de muniţie şi i-a omorât în bătaie pe tinerii din Piaţă într-un mod ecologic, economic şi strămoşesc: cu bâtele minerilor. Ce frumos din partea sa! N-a mai scos armata ci doar ofiţerii de la „doi şi-un sfert“ care-i dirijau civilizat pe mineri la ţintă. Inclusiv la sediul PNL. Nici în lagărul de la Măgurele nu s-au folosit gloanţe ci tot metode tradiţionale de schingiuire. Să ajungi să apreciezi pe cineva pentru că nu te-a împuşcat ci te-a pocnit cu bâta e cea mai jalnică propoziţie rostită vreodată despre mineriadă. Faptul că ea vine de la un liberal tânăr, sărac, cinstit şi intelectual îţi trezeşte un pesimism antropologic iremediabil. Vasăzică, „văzându-l“ pe dl Băsescu, dl Antonescu s-a speriat atât de tare de gloanţele pe care i le-a atribuit abuziv, retroactiv şi antropologic, încât a fugit în braţele antropofage ale dlui Iliescu care i-a redat optimismul: vezi, măi dragă, că ai cântat degeaba „mai bine mort decât comunist“? Vezi că tot „noi muncim, nu gândim“? Şi mai şi reuşim! Noroc bun.