RADU PARASCHIVESCU: Vulgaria, o ţară fără leac

Radu Paraschivescu Luni, 12 Octombrie 2009


Niciodată nu-i destul. Unde există cinci troace pline cu lături e loc şi pentru a şasea.

Concurenţa nu inhibă, ci ambiţionează. Bine aţi venit în Vulgaria, ţara cu obiceiuri de tractir şi relief de vagin. Nu plângeţi după „Pact cu diavoliţa”, Oana Zăvoranu continuă pe alt post. Şi oricum, aveţi destule cârje ale consolării la îndemână: „Acces direct”, „Fata lui tata”, „Consilier de urgenţă” şi alte zece forme ale abjecţiei binecuvântate blând de CNA. Săptămâna trecută, a mai căzut o pereche de chiloţi. Adela Lupşe, fata care până nu de mult sfărâma telefoane între nuri şi le azvârlea fiindcă refuzau să sune, s-a lepădat de bikini în platou în timpul unui dans, pentru ca nu ştiu ce fante gelat să-i dăruiască un inel. În fine, alaltăieri publicul s-a reîntâlnit cu Mihai Bendeac, despre care un ziar anunţa că „se întoarce în televiziune cu stil”.

Ce înseamnă ultimele două cuvinte din fraza anterioară? Nimic altceva decât „În puii mei”, un titlu care încifrează o măscare onorată de aportul organului sexual masculin. Să nu uităm, în aceeaşi perioadă de detentă a subculturii, „Rătăciţi în Panama”, de la Kanal D, a fost rebotezat în regim de urgenţă, la colţ de stradă, devenind „Rătăciţi în pana mea”. Fapt greu de acceptat, nici în cazul emisiunii lui Mihai Bendeac CNA n-a avut altă reacţie decât somnolenţa paşnică. Probabil că apatia nu i se va destrăma nici dacă titlurile următoarelor emisiuni de divertisment vor fi o râgâială sau o flatulenţă. Am îndrăzneala să cred că nu va trece mult şi vom ajunge şi acolo. Deocamdată, „În puii mei” se străduieşte să preia reţeta din „Mondenii”. Ofensa e ocrotită de alibiul pamfletului, scălâmbăiala trece drept har sau inspiraţie. Antena 1 mizează pe cifre de audienţă superioare celor înregistrate de Prima TV, indiferentă la sacrificiul de prestigiu şi onoare al celor care fac show-ul.

Există câteva motive pentru care consider „În puii mei” un rateu. Unul e filtrul ideologic al spectacolului, care se simte de la o poştă. Nu cred că diriginţii politici ai Antenelor au intervenit asupra lui Mihai Bendeac. Cred, în schimb, că Bendeac a intrat singur în logica şi în convenţia unui post care şi-a propus să toace la nesfârşit figurile politice neagreate de şef. El a asistat la lecţiile de învăţământ politic care încep cu jurnalul, continuă cu „Ştirea zilei” şi se termină la „Sinteza zilei”, după care a tras concluziile şi s-a pus pe treabă.

Pe de altă parte, miza de rating a spectacolului a întunecat şi minţile lui Mihai Bendeac, şi pe ale lui Dan Mihăescu, principalul său textier. „În puii mei” trebuie să acopere locul lăsat liber de Divertis, care a plecat la Pro TV. În aceste condiţii, tandemul Bendeac-Mihăescu a decis că forma optimă de surmontare a handicapului e recursul la vulgaritate. Dezamăgirea crâncenă o reprezintă Dan Mihăescu, om care a colaborat cu Toma Caragiu pe vremuri, fără ca asta să-i micşoreze disponibilitatea pentru concesii vinovate. Textele scrise (şi) de el şi jucate de Bendeac & trupa ilustrează fidel cartea de vizită a Vulgariei. Poantele sunt grobiane, totul se petrece între cimitir, bordel şi Cotroceni, perdeaua aluziei nu mai acoperă nicio dejecţie. Ceea ce la „Mondenii” putea trece drept histrionism nepartizan, chiar dacă uneori deşucheat, e văzut la Antena 1 drept atac şi dezonorare a noţiunii de divertisment. Şi o ultimă observaţie. Mihai Bendeac se bazează mult prea mult pe talent. De ce spun asta? Fiindcă o bună parte din el era al lui Dragoş Stoica, al Mirelei Zeţa şi al Andreei Grămoşteanu.