supapa saptaminii (culturale a capitalii)

cin' poa' sa'si imagineze c'or fo' vremi in care, pe linga ca se legau puricii cu noo'j noo de oca de fer la un piceur, ca sa nu poa' sa zboare sp'e cele zari 'mperialiste, se statea la coada pen' "presa culturala", cu mult 'nainte de sosirea "marfii", mai ceva ca la carne/slanini/oase/gitzi/tirtitzi.
poci zice ca'mi amintesc, cirlan fiin' io p'atunci, cu musteatza abea mijita, zilele de vineri dimineatza f devreme cin' m'asezam la coada la debitu' "de la rond" de la pompieri, vitan coltz cu laborator, alaturi de altzi citziva, printre care si citziva batrinei ce cumparau infriguratzi revista sovietica (mi'am dat sama dupa ce am facut gresala s'o achizitzionez o data) "veac nou", pentru "a apuca" "saptamina culturala a capitalii", revista 'ncaputa pe mina lu' ieujen barbu, si care avea, printre putzinele, si lubrica de "rock".
si cum n'aveam totzi abonament la "new musical express" si "billboard" ca fratzii ursulescu, iar accesu' la bebleoteca americana devenise problematic, cu  aportu' neprecupetzit al baetzilor cu ochii ca azuru', ne mai multzumeam cu ramasitzele aruncate p'un coltz de pagina (parca penultima) de revista ce s'a dovedit in cele din urma ca fiind a insasi "securitatzii popo'ului" in persoana.
mai bagau si poze de citziva cm patratzi cu d'alde yes, e,l&p, deep purple, led zepp, pe care le colectzionam in caiete dictando, p'intre topuri si stiri "la zi" de la shopirlica lu' cornel chiriac, caligrafiate "cool" cu carioci de diverse culori.
aveam coledgi ce capatasera un obicei pe care nu l'am 'ntzeles niciodata pe deplin, acela d'a coresponda cu rubrica respectiva, s'anume la sectziunea "top", un' chiar or cistigat ceva premii constin' in prezentza pe scena salii mari a palatului la galele organizate la sfirsit de an.
eu stiam topurile din occidentu' putred alcatuite pe baza vinzarilor, asa ca nu pricepeam cum te potzi juca cu niste titluri de "pese" pe hirtie, punindu'le mai sus sau mai jos, ca apo' sa se potriveasca ce scrii tu cu ce'o sa le iasa alora acolo.
de'a lungu' anilor lubrica o fo tzinuta, pe linga fratzii securici ursulescu, si de andrei partos, aurel gherghel (cel ce'o organizat, parca, ultimu' concert phoenix de la bucalsh, 'nainte de "episodu' ascus in boxe"), si car' or mai fi fo.
pe linga lubrica "rock" mai consumam cu delectare "gigismele" din ultima pagina (pe car' nu mai stiu cin' le producea) si, citeodata, "pionezele" lu' romulus vulpescu, ala ce'o constituit o crunta dezamagire de'a mea postrebolutzionara.
culmea, taman de cornelius vagin tudor nu'mi amintesc deoloc, si nici nu stiu sa'l fi citit freodata 'n afara de ceva cronici folbalizdice.
mi'l amintesc, in schimb, pe viitoru' purtator de trese vorbite al serei, ulieru parca'l cheama, ce tzinea un fel de cronica tv la cele doo ore zilnice, si'n legatura cu asta imi vine'n minte o faza "de milioane" pe sama careia m'am amuzat copios,  alaturi de citziva amici, atunci cin' tevereu' difuza in serial (in episoade microscopice) "2001: A Space Odyssey" lu' kubrick, fara a'i dezvalui identitatea si provenientza (probabil pentru a nu plati drepturi d'autor) iar ulieru (sau cine o fi fo', dac' il confund) stergea cu filmu' pe gios, dovedind, print'e altele, ca nu'si daduse sama despre ce vorbea ezact
iar pe magraonu' de barbu nu'l citeam decit atunci cin' se lua'n gura cu monicii de la evropa libera, sau cin' sarea calu', ca d'obicei,  la gitzii freunui poesel ce se situa mai dincolo de linia of(t)iciala.
d'altfel "multzamita" lu' barbu si gurii lui spurcate am ajuns sa citesc si publicatziile din tabara ai'lalta, anti proletcultiste.
romania literara 'n primu' rind.
deci, tot multzamita unei supape a securitatzii am aflat de unii ca iaru&co...