joi, 2 decembrie 2010

o exceptzie notabila

am luat la cunostintza  faptu' ca si prezidentele nost' scump, la vedere (de ziua natzionala), si drag, ca sarea'n ochi (cel putzin pentru unii), a sfirsit p'in a prezenta simptomele aproape ale tutulor prezidentzilor cu care ne'o blagoslovit maștera historie nationala, adeca sa constientizeze situatzia complecsa precum ca patria&popo'u' nu'l merita, si, drept consecintza, sa nutreasca un sentiment amestecat de dispretz condimentat cu ceva ura, rezultind un termen nou in lenba romuna, dulce precum ii mierea, de dispretzuri, daca tot n'o avut parte de ceva succesuri.
d'altfel, daca stam strimb si judecam si mai strimb, cum ni'i felu', vedem ca incluziv ceashka si sotzia, desi au terminat'o cu mama ei de viatza intonind internatzionala (nu trii culori cunosc pa lume), de fapt ajunsesera sa'si urasca pinguinii, dupa esuarea tentativii de reformare industrializatoare, de fiare vechi producatoare, s'apoi de refomiştializare.
la fel si milika...
a 'nceput sa'si urasca in primu' rind 'telectualii pe spetzile carora se catzarase pin' in fruncea parului care i'a intrat in cele din urma'n cur, de devenise tzapan si solemn ca un cadavru.
asa ca am avut (mai avem inca) trei din patru prezindentzi pe car' nu i'am apreciat (nu'i apreciem) la adevarata lor valoare inestimabila, teoretica si practica, desi ei ne'au vrut 'ntodeauna binili.
si cum numa'n jingle'ul de la radio guerilla binili'nvinge, la prezidentzii nost'i or invins structurili.
cu singura si fericita essceptzie a taikutzu-cutzului ilici kaghebici, car' nu ne'o urit, nu ne ureste, de reformat n'o vrut sa ne reformeze, nici nu l'or 'nvins structurili, ca a generat el insusi structuri perene, si nu s'ar da in lătúri sa mai 'ncerce sa ne mai conduca (desi o face, chiar daca, cica, indirect) iara sp'e cele mai 'nalte culmi de civilizatzie si progres, cu floarea'n gura.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu