doi oameni "rai la suflet" din romunia, inca, libera

un "malai mare" de oenge, care n'are de lucru si se ia d'armata popo'ului, pe linga multe alte lucruri:
Anticorupţia e inumană
de CRISTIAN GHINEA 
RL 2 Februarie 2011

Cam asta deduci din corul bocitoarelor formate din politicieni, avocaţi şi moderatori TV. Un om păţeşte ceva la tribunal, leşin, atac de cord sau atac cerebral, nu e deloc limpede pentru că avem declaraţii contradictorii de la medici. Îmi pare rău pentru sănătatea sa şi îi urez cele bune, dar păţania nu schimbă faptul că avem un verdict judecătoresc de reţinere. Sau care ar fi concluzia atâtor dezbateri lacrimogene şi breaking news emoţionante? Nu îi mai arestăm pe cei care au probleme cu inima? Sau poate concluzia corectă a fost trasă de apoliticul şef al Curţii de Conturi, onorabilul domn Nicolae Văcăroiu, care în seara incidentului s-a prezentat la spital şi a declarat în direct la televiziuni că oamenii nevinovaţi sunt şocaţi de arestare, deci e clar că preşedintele Consiliului Judeţean Argeş e nevinovat. Păi, nu? Nu spune Victor Ponta că Daniel Morar e pătat de sânge în acest caz? E clar deci, trebuie să ne comportăm uman, corupţii sensibili nu trebuie judecaţi.

Am de mai mulţi ani senzaţia că noi, aştia care ne agităm cu anticorupţia - oricum puţini, câţiva jurnalişti, procurori şi chiar mai puţini politicieni -, suntem trataţi ca nişte cyborgi fără inimă care deranjează buna umanitate a poporului român. Să nu fim prea răi, prea haini, mai ia omul câte o şpagă, un contract, nu aşa facem toţi? Doar nu o să ne tratăm acum cu procurorii, nu? Că doar oameni, suntem, nu? Cam asta e placa.

Nu zicea Rodica Stănoiu despre Monica Macovei că e un om fără inimă? Sigur că zicea. Adrian Năstase protesta la televizor că sechestrul procurorilor pe blocul construit prin şpagă îl deranjează de la lecţii pe băiatul ăl mic. Ce procurori haini putem să avem! Iar Ridzi a scăpat de urmărire prin votul colegilor din PDL, emoţionaţi pentru că avut o naştere grea şi are probleme de sănătate. Cum să lăsăm procurorii să se atingă de o mamă bolnavă? Oameni suntem, nu?

Deplasat de urgenţă la Argeş pentru contraofensiva de partid, Viorel Hrebenciuc zice: „Adică, acum îl acuză de fondurile PHARE. Ce dacă a mai încălcat un articol de lege? Nu a dus acasă, ci a făcut pentru oamenii din judeţ". Deci nici măcar nu mai pretindem că X-ulescu e nevinovat. Nu, umanitatea noastră profundă şi românească ne spune că oamenii nu ar trebui acuzaţi pentru corupţie pentru că pot leşina sau face atac de cord şi oricum fură din banii europenilor şi îi fură pentru oamenii din judeţ, deci de fapt nu sunt corupţi, ci un fel de haiduci moderni care iau de la europenii bogaţi pentru a da argeşenilor săraci. Şi ne trezim noi, ăştia care umblăm cu anticorupţia în gură, vorba lui Năstase, să stricăm buna orânduire şi umanitatea de partid şi de stat.

Pe mine mă întreabă colegii de prin ONG-uri ce am eu de îl critic pe Victor Alistar, un băiat aşa drăguţ şi bun vorbitor. Adevărul e că nu am nimic cu el, dar mi se pare ridicol ca tocmai societatea civilă să fie reprezentată în CSM de un om care pe când lucra la primărie şi-a dat casă de acolo sărind peste rând, când lucra la stat apăra public politizarea administraţiei şi când lucra la ONG falsifica semnături. Agenţia Naţională de Integritate l-a declarat incompatibil pentru că a fost simultan şef de ONG şi funcţionar public, motiv pentru care alegerea sa în CSM a fost invalidată. Motiv pentru care Alistar spune că i se încalcă dreptul de a fi ales. Dar exact în asta constă pedeapsa pentru incompatibilitate: stai o vreme pe bară. Şi oricum nu există dreptul omului de a fi membru în CSM. Dar Alistar e şi el om, cu toate relele umanităţii subînţelese pe la noi, deci nu e de mirare că oamenii din Senat l-au preferat în defavoarea altora mai morali şi cu educaţie mai solidă, propuşi de alte ONG-uri (printre care şi cel pe care îl conduc) atunci când s-au votat reprezentanţii societăţii civile în CSM.

După ce am scris săptămâna trecută despre pensiile vecinilor, militari cu pensii mari, s-au prezentat la mama la gard, convinşi că am ceva personal cu ei. Chiar nu am, chiar îmi sunt simpatici pentru că foştii militari ţin hoţii la distanţă şi sper că nu am stricat buna vecinătate (e drept că m-am bazat greşit pe bîrfele altor vecini privind pensia unui fost ofiţer SPP, omul are pensie mai mică decât am scris, motiv pentru care îmi cer scuze). Problema mea nu e cu militarii ca oameni, ci cu un sistem de pensii ilegitim care recompensează disproporţionat militarii faţă de alte categorii sociale şi nu putem funcţiona ca societate normală cu nedreptăţi structurale de acest gen. Din acest motiv am criticat la vremea lor şi pensiile magistraţilor şi ale diplomaţilor, şi privilegiile academicienilor, şi chiar şi măririle nesustenabile ale tuturor pensiilor, care ne-au dus în deficitul bugetului de pensii de acum. La fiecare dintre aceste articole câte una dintre categorii - magistraţi, militari, academicieni, pensionari pur şi simplu - a luat-o personal şi m-a făcut ba vândut, ba idiot, ba inuman.

Ideea de reguli pur şi simplu, care să se aplice pentru toţi, ne e străină. La Iaşi, tocmai a fost arestată o judecătoare care a luat 2.500 de lei de la o avocată care aştepta ca judecătoarea să semneze motivarea unei decizii. Judecătoarea nu neagă că a luat bani de la cineva care aştepta ceva de la ea, dar spune că era doar un împrumut. Din nou, procurorii sunt haini, inumani: ce mare scofală, era un împrumut! Că un ditamai judecătorul nu ar trebui să ceară bani, nici cu împrumut (deşi e ridicol să crezi că mai dădea banii înapoi), de la una dintre părţile unui proces nu pare a-i trece prin cap împricinatei. Că doar oameni suntem!

Iar din emisiunile TV nu prea poţi să pricepi care e pricina cazului, adică de ce este acuzat omul respectiv. Şeful PSD de la Argeş pare că nu poate fi corupt pur şi simplu pentru că a) e un om bun, familist, iubit de alegători; b) e un bun coleg de partid sau c) e bun prieten cu Nicolae Văcăroiu. Plus că, evident, nu poate fi vinovat pentru că în judeţul său a avut loc recent un miting la Mioveni legat de schimbarea Codului Muncii. Aş vrea să aud şi ceva amănunte legate de acuzaţii, dar despre astea ştim doar că sunt legate de ceva petrecut în 2006 şi ţin de fondurile PHARE (pe care oricum poţi să le furi dacă aduci ceva şi în judeţ, lecţie de la domnul Hrebenciuc). Faptele pentru care e acuzat par a fi amănunte nesemnificative, importantă e calitatea sa de om, de prieten şi de coleg. Iar un om, un prieten şi un coleg nu poate fi corupt, asta e clar. Numai noi, anticorupţii, ne-am putea gândi la aşa ceva. Pentru că suntem răi la suflet, d-aia!

************************************* 
iar doamna AMP are una din zilele in care nu'i mai admira 'nteligentza lu' geoana si cultura lu' nastasa, or vicevercea:
Cum se scufundă opoziţia
de ALINA MUNGIU-PIPPIDI
RL 3 Februarie 2011 
"Chiar oameni cu totul lămuriţi cu Băsescu, ca mine, găsesc zilele astea, uitându-se la voi, confirmarea că am procedat bine în 2004 să îl ajutăm pe Băsescu şi în 2007 să nu vă lăsăm să-l daţi jos, pentru că, dincolo de persoane, scopul vostru principal a fost şi rămâne să fiţi deasupra legii, magistraţii sunt buni când fac ce ziceţi voi, altfel îi daţi afară."

De câteva săptămâni încoace, marşul triumfal al opoziţiei spre guvernare s-a oprit. Nu din cauză că Guvernul a căpătat peste noapte capacitatea să se consulte cu lumea vizavi de planurile sale, nici că Băsescu a priceput finalmente că s-ar putea să nu existe o suprapunere chiar perfectă între aspiraţiile Elenei Udrea şi binele ţării, ci din cauză că şefii opoziţiei s-au angajat pe o pantă care îi duce îna-poi de unde vin. Opoziţia noastră socialistă, europeană, căreia Dumnezeu îi dăduse ca mană cerească un guvern cu un discurs despre virtuţile tăierii spitalelor şi adăugării la bugetul jandarmilor, s-a plasat treptat, dar aproape ireversibil, pe terenul statului de drept, acela unde e cea mai slabă, şi pe care a pierdut regulat alegeri. Şi a ridicat nu orice steag, ci exact acela pe care a pierdut în alegerile din 2004 şi 2008, ca şi la referendumul din 2007, steagul utilizării legii în mod discriminativ de către Traian Băsescu contra opoziţiei politice.

Povestea nu a început cu arestarea tov. Niculescu, deşi pe asta se face vâlva cea mai mare, ci cu târgul făcut între PSD şi acei membri din CSM cărora le expira mandatul şi au călcat legea candidând a doua oară. Aşa cum instanţele au posibilitatea de a cenzura legile, şi Parlamentul are posibilitatea constituţională de a controla Justiţia, prin aprobarea pe care Senatul trebuie să o dea pentru validarea membrilor CSM. Dacă Senatul ar fi transmis semnalul clar şi neechivoc că nu va tolera sfidarea legii şi că în CSM trebuie să candideze numai oamenii care au dreptul, Lupaşcu şi compania nu s-ar mai fi prezentat la vot. Dar ei au avut, dimpotrivă, asigurări că o să le meargă (şi spre ruşinea impotentei coaliţii de guvernare, chiar le-a mers, au trecut şi doar Curtea Constituţională i-a oprit). De ce a făcut PSD asta? Pentru că le-a fost frică de alegeri libere în sânul magistraţilor. Aceştia nu sunt chiar aşa conservatori cum ne sunt prezentaţi, sau toate judecătoriile din ţară nu l-ar fi ales pe Cristi Danileţ, un băiat care acum câţiva ani umbla cu coadă de cal şi scria un blog nonconformist despre justiţie (şi care merită adăugat la lista de lideri adevăraţi!). PSD putea uşor însă, după părerea mea, găsi alţi candidaţi care să-i convină, poate cu şanse mai mici, dar cât de cât acoperiţi, nu chiar capii pe faţă ai mafiei din justiţie. Nu a făcut-o însă, preferând să adopte tactica Stănoiu, solidarizarea pe faţă cu magistratura comunistă reconvertită în capitalistă, aripa cea mai veche şi mai rea. De ce? Păi, pentru că la Curtea Supremă, secţia penal, aceştia controlează încă situaţia, şi acolo se îndreaptă dosarele de mare corupţie. Cu alte cuvinte, o eroare strategică şi un sacrificiu de imagine pentru profitul câtorva inculpaţi penal - e drept, unii şefi ai opoziţiei.

Arestarea lui Nicolescu a dus la valul doi de erori, mult mai catastrofale. Până şi foştii membri ai staff-ului PSD plasaţi prin televiziunile private încercau zilele astea să ascundă ameninţările la adresa magistraţilor, în primul rând la Ioana Mihaela Neacşa - cinste ei că şi-a făcut datoria, normal, cum şi-o fac sute de magistraţi fără să-i remarce nimeni, dar a tuturor celor care s-au ocupat şi se vor ocupa de PSD. Deja declaraţiile astea au apărut în presa străină şi or să mai apară şi fiecare citare independentă valorează o mie de scrisori penibile scrise la foruri europene de cei direct interesaţi (şi PNL, şi PSD excelează în asemenea literatură de coş de gunoi). M-aş fi aşteptat de la alde Titus Corlăţean sau Adina Vălean să se fi prins până acum că astea sunt erori, dar ori nu s-au prins, ori nu se uită nimeni la ei. Avem un cor ipocrit de regrete că suntem amânaţi la Schengen, dar facem ce putem să dăm semnale catastrofale în exterior. Degeaba critică opoziţia pe cei de la putere, nici ei nu sunt mai breji.

Şi cum, să-l lăsăm pe Băsescu să ne aresteze fără să zicem nimic? Întrebarea este cine mai crede că Băsescu vă arestează pe voi, măi băieţi? Chiar oameni cu totul lămuriţi cu Băsescu, ca mine, găsesc zilele astea, uitându-se la voi, confirmarea că am procedat bine în 2004 să îl ajutăm pe Băsescu şi în 2007 să nu vă lăsăm să-l daţi jos, pentru că, dincolo de persoane, scopul vostru principal a fost şi rămâne să fiţi deasupra legii, magistraţii sunt buni când fac ce ziceţi voi, altfel îi daţi afară. Aproape nimeni nu şi-l mai aminteşte pe procurorul Burduşan, şeful Serviciului de Combatere a Corupţiei şi Criminalităţii Organizate din Parchetul General sub Emil Constantinescu, dat afară şi din Parchet, nu doar din funcţie, la întoarcerea PSD la putere, în tăcerea asurzitoare a colegilor lui solidari, pentru că îndrăznise să ancheteze Bancorex. Când au fost luaţi cu cătuşe şi şefi PDL, când grupul PDL s-a compromis public apărând-o pe Ridzi tocmai că sunt siguri că DNA nu o va proteja, cine să creadă în mitul persecuţiei voastre de către justiţie? Am lansat o provocare la Realitatea, o menţin: cine are indicii că există în continuare în România oameni deasupra legii (alţii decât cei pe faţă ocrotiţi de Parlament), că alde Blaga, Udrea, familia Băsescu au fost reclamaţi la Parchet, care a îngropat chestiunea, să ne aducă nouă la romaniacurata.ro documentele şi promit că facem noi vâlvă internă şi externă cu altă credibilitate. Dar câtă vreme ştiu ce spaţiu de desfacere enorm la televiziuni au opozanţii acestor persoane, parcă mă tem că nu o să apară nici un fel de dosare sau probe mai de Doamne-ajută. Oricum, eu nu mă antepronunţ şi vă aştept. Dar, dacă nu veniţi, mai uşor cu persecuţia pe scări, că vă faceţi de râs pe voi, iar pe noi ne plictisiţi. Cine are mult spaţiu la TV nu e musai să şi convingă lumea cu el, credeam că v-a ajuns să câştigaţi alegeri la TV şi aspiraţi şi la vreo victorie în viaţa reală.
Am zis doar de PSD, dar e de ajuns să îl auzi pe dl liberal Voicu luând partea deputatului PDL Păsat, un băiat care reiese din rechizitoriul DNA drept şef de crimă organizată, ce corupţie sau alte fleacuri, contra lui Traian Băsescu. Ei da, mafioţi din toate partidele, uniţi-vă! Dl Voicu are degeaba aerul unui băiat civilizat, vezi frica pe el. De ce îi e frică, când justiţia, vorba aia, nu a condamnat mai pe nimeni pentru corupţie până acum fără mari verificări şi ezitări (şi de asta majoritatea încă aşteaptă pronunţări definitive)? Răspuns: ştie el, chiar dacă noi nu ştim.

O să iasă populaţia în stradă în urma propagandei comice de la televiziuni cu insurecţii anti-FMI ca să vă apere pe voi de justiţie? Watch my lips: n-o să iasă. Cine ştie, dacă vă ducea capul să nu arătaţi încă o dată că miza e asta, poate ieşea. Aşa, cu poziţiile voastre anti-Justiţie, cu alianţa voastră perfect inutilă la acest moment, cu suspendarea lui Băsescu drept unică strategie dinainte perdantă, că n-o să aveţi cvorum nici presupunând că o să aveţi altceva, cu greutatea pusă pe un contracandidat la preşedinţie, când ce urmează sunt alegeri legislative, nu faceţi decât să irosiţi avantajul natural pe care vi l-au dat politicile de austeritate şi aroganţa regimului actual, spre disperarea milioanelor de oameni care aşteaptă de la schimbare un pas spre viitor, nu unul spre trecut.