scroafa din copac

Imaginati-va cum, in timpul unui concert la Ateneu, unde se asculta, sa zicem, Mozart, un ins cu trabuc in coltul gurii deschide usa cu piciorul, sare pe scena si lipeste o suta de fruntea violonistului: bine le zici cu dipla, mestere, brici Beethoven asta. Misto cantare. Marfa! Cine-i afonul de langa tine care horcaie ca scroafa urcata in copac, verticalul pus in slujba golanului, coada asta sculata de vaca? Hai, ba, filosofeanule, canta la alta masa. Bine ti-a zis polonezul: mensevic, adica aproape bolsevic, comunistule care esti. Gata, hai, c-am plecat, bai, sclifositilor, bagati mare cu dipla, zi-le cu dictatura, cu totalitarismul, ca va dau la gazeta. La gazeta mea, bai, a mea, unde scriu io.