acrituri

antonescu al nu stiu citelea. mareshalu' armatii moarte a lilikiilor, devine pe zi ce trece o acritura de nivelu' babelor din povestile nemuritoare romanesti, ce piine cu sare nu mai vrea sa mai consume nikagda cu "moshu" de la cotroceni.
paguba'n ciupercile si likenii ce cresc la umbra nucului batrin patrician, daca nu batracian.
nici ca se putea o nenorocire mai mare pe capu' rumanului mic si mijlociu, comparabila in magnitudine cu cutremuru' prevestit la ora cafelei cu lapte de oracoloaia americanca, fosta gurista trio-expressa pe vremea lu' ceashka, aia de'l dadea pe gionel invingaretz in toamna.

acuma nici c'ar fi contat prea tare ca se ducea el la consultatzie, ca oricum draga(ANI)'i pe catafalc, s'are destin de oale si ulcele cu toate incercarile (neconvingatoare) de resuscitare din partea "micutzului".

si asa are sa ramaie, asa ca bine'ar fi ca bogatasii sa nu mai incerce sa'si mascheze opulentza (de parca pin' acu' au facut'o !) si sa se apuce sa investeasca masiv in mitraliere, munitzie, saci de nisip, sirma ghimpata, pen' ca, daca se adeveresc premonitziile proteviote, se apropie vremea holerei, cu hoarde de mortzi vii asaltindu'le castelele.