hai ca'l 'ntzeleg pa unguru'-bunguru' szoby, ca meseria lui e pumnu', nu cuvintu', ca'n cazu' lu' dom' grosan, car' ar fi putut sa profite d'ocazia respectiva (aia cu ciripitu') d'un miliard de ori din op's'noo pina azz, dindu'ne noo si alte opere memorabele, altele decit alea cu nutzi spaima constitutzii.
ceea ce denota ca baetu', ca si altzi baetzi, or giurat cu mina pa drapel, si, dupa cum am aflat de la altzi po(r)caitzi, asemeni lor, din asta nu iesi decit cu picerele 'nainte.
R: Care a fost motivul pentru care ati refuzat distinctia „Meritul Cultural” oferit de fostul presedinte Ion Iliescu?
I.G.: Motivul a fost unul foarte simplu. Cu toate ca il respect ca om politic, ca animal politic pe Ion Iliescu, nu m-am putut abtine sa-i aduc aminte ca nu si-a cerut niciodata scuze pentru navala hoardelor de mineri din iunie ’90, un gest care l-ar fi facut sa creasca in ochii mei. Necerindu-si scuze, mi s-a parut aproape imposibil ca un om de cultura sa primeasca acest grad de ofiter, din cite am inteles, din mina unui om pe care inca mai exista singele celor din Piata Universitatii. M-am interesat dupa aceea, mai mult din curiozitate, sa vad ce obtineam eu din aceasta medalie. In afara de tinicheaua respectiva, aveam dreptul la sapte salve de tun la inmormintare. Din pacate nu le-as fi putut auzi, fiind oficial acoperit.
dupa cum se vede si din pasagiu' de mai sus, nelu grosan nu'i freo cirpa'n cur, car' sa fi facut freun amor far' de leac fatza de sistemu' ala, si'n felu' ista, p'in lapsusu'i prelungic, sa nu doreasca sa'si 'ntineze nus' ce nobele idealuri.
altceva, mult mai tare, l'o facut sa aiva retzineri asa de complexe, si complicate, incit s'agiunga ca si atuncea cin' e 'ntrebat, cu subect si predicat, desp'e asta, s'agiunga s'o 'nfloreasca ca la ploesti, neica:
Reporter: Ati avut mai multe „contacte” cu Securitatea. Ce s-a intimplat de fapt?
Ioan Groșan: Ce-a avut de fapt Securitatea, nu numai cu mine, ci cu toti cei din generatia mea. Si aici trebuie sa spun ca eu sint alaturi de Sorin Antohi, de Carol Sebastian sau de Cornel Ivanciuc. Ei au vrut sa ne distruga tineretea, sa ne distruga valorile, sa ne culpabilizeze, sa ne distruga pina si umorul. Or, eu cred ca, cu toate presiunile lor, cu toate santajele lor, generatia mea si a celor de dupa mine, a invins. Ca dovada ca azi putem sa ne manifestam din plin toate optiunile, toate talentele, toate vocatiile. Primul contact cu Securitatea l-am avut in ’78, cind am venit in Bucuresti, nu stiu ce maior nu era interesat ca eram profesor, ci ca am contacte cu Casa Scriitorilor. Deci in centrul atentiei lor stateau scriitorii, credeau ca acolo e o magma care poate bufni. Un alt moment inedit a fost cind m-am intors de la Paris. M-am intilnit conspirativ cu o doamna care, in ’89, mi-a dat niste intrebari pentru revista „Les Temps modernes”, despre cultura romana, e clar, numai ca erau trimise de Tepeneag si Breban. Breban era pe vremea aceea la Paris. Am incercat sa imprastii intrebarile respective la tot felul de personalitati, inclusiv lui Dan Petrescu, dar n-am mai apucat pentru ca am fost luat la ancheta, sa dau o declaratie, nu nota informativa, ci declaratie, care a si aparut, de fapt, in Carta Alba a Securitatii. In subsidiar, am amenintat ca daca ma mai preseaza mult, avindu-l prieten pe Emil Hurezeanu la Europa Libera o sa iau contact cu el, si atunci m-au lasat in pace, pentru ca nu mai aveau nevoie, fiind in preajma Congresului al XIV-lea de inca un disident. Era miscarea in jurul lui Dinescu, miscarea celor sase, protestul lui Plesu, care dupa aceea a fost exilat si asa mai departe asa ca m-au lasat in pace.
ce legatura o fi facut mardale 'ntre asta ↑
colorata de sus si grosan?
(a denumit'o: 2grosan1.jpg...)
stie el ce stie, ca doar is coledji da redactzie!
Un comentariu:
bine, pegasule, desi aproape nu te poci citi de cit esti de roz bombon
Trimiteți un comentariu