dovada definitivă si indubitabilă că exceptzionalul intelectual public, cristian tudor popescu, crucisatorul presii romunesti, este si el o oae; ce'i drept, este doar o oae cheală!

ciobanu', de undeva, d'acolo, de sus, de unde s'o afla el acuma,

aruncînd multzămit o privire menită să'i îngrașe oile

(...) ...obiectivitatea jurnalistică - ce-o mai fi şi aia?! - mă obligă să pun două întrebări.


Unu. Ar fi normal ca echipa Steaua, campioana României de acum, să fie exclusă din Europa şi să ajungă în liga a II-a pentru nişte fapte comise nu de vreun jucător, care nu au ajutat echipa Steaua, practic, în nici un fel şi care s-au petrecut cu ani în urmă?

Doi. Este normal, este drept, este în spiritul legii ca Huidu Şerban, care a omorât trei oameni din culpă, să fie condamnat cu suspendare şi să se afle în libertate, în vreme ce George Becali, autor de potlogării cu terenuri şi valize cu bani, dar care n-a omorât pe nimeni, să primească puşcărie cu executare?

aveam eu o bănuială ca și cetepescu e 

o oaie, ce'i drept, cam slabă!

nebunul cu ochii deschişi

fara cuvinte:


"Curcanul ofilit şi cucuveaua

(...)

Vocea patriotului naţionale, CV Tudor, s-a ridicat ca să afirme, sus şi tare, că toate alegerile din România sunt fraudate de 20 de ani încoace şi din cauza asta n-a ajuns el preşedinte. Ca să se mai umfle o dată în guşă aidoma unui curcan ofilit, n-a ezitat să calomnieze şi să insulte poporul român în plenul european. Popor care l-a trimis la Bruxelles nu ca să fie neapărat patriot, dar măcar să nu fie ticălos şi scelerat.

Ce-a făcut Monica Macovei poate fi numit mai degrabă înşfăcare de cuvânt, după cum a observat şi preşedintele adunării, nevoit să-i taie microfonul de vreo două ori. Ca să-şi apere taraba ei politică, nedistinsa doamnă a folosit, cu frenezie, aceeaşi metodă de calomniere şi insultare publică a electoratului român ca şi CV Tudor. Bazată pe nimic, pretinzând, cu un zâmbet de cucuvea insomniacă, cum că a luat de undeva, „din presă”, „informaţia” că „1,5 milioane de voturi la referendum au fost fraudate”!, fosta procuroare Macovei, fostul ministru al Justiţiei Macovei, ţinută a fi un om al Dovezii, s-a dovedit a fi doar o agitproapă de joasă speţă. Agitaţie şi propagandă îndreptate împotriva a milioane de români. Pe urmă, mi-am amintit că CV Tudor voia să facă justiţie cu mitraliera pe stadioane, iar M. Macovei prevestea izbucnirea nici mai mult, nici mai puţin decât a războiului civil, să se omoare român cu român, dacă Băsescu nu e pus la loc – la Cotroceni a mai cântat odată cucuveaua.

Şi m-am mai liniştit."



S'o fi liniștit?

intre noi, mexicanii

desi, cu alte ocazii, sint in imposibilitate, "pornita launtric", de a'i mai citi unele articole, din motivatzii diverse ce tzin de stilistica mult prea partizana, iata ca d-l tismaneanu aplica, de data asta, dom' tudorane, o apriga lovitura de palitura unei doamne crucishatoare a literelor (si cifrelor) romunesti.

din ce "s'au luat"?

Cine poarta sombrero? Adrian Nastase, Victor Ponta si mexicanizarea Romaniei
Vladimir Tismaneanu aprilie 30, 2012 Politica & Doctrine, Reactie rapida, Societate/Life

dupa care a urmat:

Marele şoc şi mica groază: mexicanizarea României
de Lelia MUNTEANU
Postat la: 30.04.2012 20:53 Ultima actualizare: 30.04.2012 22:46

Autorul celebrului interviu-fluviu cu Ion Iliescu - „Marele şoc. Din finalul unui secol scurt”, 498 pag. (nu ştiu cât i-a luat să scrie, ştiu cât i-a luat pe urmă, să se explice) – avertizează: USL va aduce mexicanizarea României!

Că o să regretăm PDL în 7 (şepte) luni - se prea poate. Ăsta-i farmecul nostru, aşa am rezistat în istorie, suntem uituci. Că Guvernul Ponta - pe cale să se nască, din zâmbetul sarcastic al Preşedintelui („Ne vedem la Neptun...”) - va fi un dezastru, nu ne mai sperie nimic, nici măcar madam Tatoiu.

Că o să-l pună pe Nastase şef la DNA - mai treacă-meargă, omul a învăţat drumul. Că vine Vanghelie la Droguri şi Condimente – are sens, după ce i-au stins grătarele. Că o să-l instaleze pe Voiculescu la ANAF - plauzibil, e om strângător. Că o să preia doamna Andronescu Ministerul Tragediei – cred, are naturelul simţitor. Că o să ne scoată democraţia din cap, dar şi din manualele alternative - pare o consecinţă logică. Că o să ne: pauperizeze, şomerizeze, emasculeze, termineze - nu-i exclus. Dar să ne mexicanizeze? Nu-mi dau seama dacă merită deranjul.

Mai găsesc ăştia, săptămâna viitoare, când vor ajunge la guvernare, destui bani în buget cât să ne distribuie barem un sombrero de căciulă? Parcă văd că, dacă nu securizează graniţa, fugim toţi în Ucraina, la Reni, ca la El Paso.

Lelia Munteanu este senior editor al ziarului Gândul

d-l tismaneanu reactzioneaza:





Doamna Lelia Munteanu si amintirile anului 1990
Vladimir Tismaneanu mai 1, 2012 Cultura, Politica & Doctrine, Societate/Life 


Inteleg ca in “Gandul” jurnalista Lelia Munteanu se ocupa ironic de textul meu despre mexicanizarea Romaniei. Isi aminteste de volumul “Marele soc”. Face cateva impunsaturi pamfletare (in lipsa de analize serioase, se poarta pamfletul in Romania zilelor noastre). Marturisesc ca nu citesc “Gandul”, dar numele autoarei mi-a sunat cunoscut. Am facut o succinta cautare si am gasit linkul de mai jos. S-au scris atunci, in1990, imunditii absolute, minciuni grosolane, nu foarte diferite de ceea ce se profereaza acum prin “Antene”.

Astept o teza doctorala despre presa romaneasca in acel an teribil. In mod cert, “Adevarul” si redactorii sai in frunte cu unul dintre principalii “intelectuali ai lui Iliescu”, propagandistul fesenist (altminteri notabil hispanist) Darie Novaceanu, nu vor apare in culori roze. Nu faceau decat sa minta, sa minta si sa minta. Alaturi de “colegii” de la “Dimineata”, “Azi” si “Romania Mare”. Alaturi de redactorii si crainicii “Televiziunii Romane Libere” condusa Razvan Theodorescu si Emanuel Valeriu (condusa de Eugen Preda, Radiodifuziunea fost mult mai decenta, nu toata lumea se rinocerizase). Minteau si instigau la ura, repetau mecanic lozincile nascocite de Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Magureanu si Gelu Voican Voiculescu.

In iunie 1990 eram la Bucuresti. Am vazut cu ochii mei barbaria minerilor “indrumati” de securisti, am depus marturie in “22″ (cea mai injurata revista din Romania, alaturi de cotidianul “Romania Libera”, de catre presa fesenista in frunte cu “Adevarul”, unde doamna Munteanu era redactor), in “Christian Science Monitor” si in “The New Republic”. L-am vizitat pe Marian Munteanu la Spitalul de Urgenta. Fusese batut bestial, ca si fratele sau Bogdan. Spre deosebire de doamna Lelia Munteanu, eu nu am nimic de regretat din ce-am scris atunci. Nu am participat niciodata la ponegrirea victimelor, nu am scris texte care sa poata indemna la linsaj. Cum nu regret nici ce-am scris pe subiectul mexicanizarii. Tout au contraire.



fug sa accesez pagina de pe "historia":


Secretele Mineriadelor: Confesiunile unei „drogate“ şi regretele Leliei Munteanu
 Autor: Cosmin Turcu, Mihai Voinea

Mioara Popinceanu, la două decenii după ce a fost bătută de mineri şi înfierată de „Adevărul“

Bătută de mineri şi terfelită în presă de ziarişti de la „Adevărul“, printre care şi Lelia Munteanu, profesoara Mioara Popinceanu a plecat din ţară în iulie 1990. În 1990, „Adevărul“ a scris despre Mioara Popinceanu că era o drogată. După 20 de ani, Lelia Munteanu mărturiseşte că a regretat întotdeauna acel „text sinistru“.

După ce Ion Iliescu le ţinuse un discurs extrem de motivant şi îi însărcinase, în zorii zilei de 14 iunie 1990, să se îndrepte spre Piaţa Universităţii „pe care vrem să o reocupaţi dumneavoastră", minerii au pus stăpânire pe zona centrală a Bucureştiului. Ortacii au snopit în bătaie orice trecător care li se părea suspect şi care corespundea instigărilor făcute la acea vreme de presa fidelă regimului Iliescu, în frunte cu „Adevărul".

Moartea dreptăţii

O haină la modă, o pereche de ochelari, o frizură uşor rebelă şi un cuvânt nepotrivit se puteau întoarce împotriva ta, ca un bumerang necruţător. Raţionalul dispăruse de pe străzile Bucureştiului în ziua de 14 iunie 1990. Şi nici nu putea fi altfel când mii de ortaci ieşiţi direct din şut veniseră în Capitală îndoctrinaţi cu ideea că „elemente fasciste" extrem de periculoase sunt aproape să pună stăpânire pe ţara proaspăt eliberată de ceauşism. Mioara Popinceanu (53 de ani) este una dintre sutele de persoane căzute în ghearele minerilor în timp ce mergea pe stradă în dimineţa zilei de 14 iunie 1990, îndreptându-se spre serviciu.

„În jurul orei 11.00, mă îndreptam către şcoala unde eram profesoară de engleză. Pe drum am vrut să iau ziarul «Dreptatea» de la un chioşc, dar mi s-a spus că publicaţia fusese desfiinţată. În acel moment, am văzut agitaţie în sediul Partidului Ţărănesc de peste drum. Minerii devastau clădirea", îşi aminteşte Mioara.

Un om salvează o viaţă

„Dreptatea" era ziarul de casă al Partidului Naţional Ţărănesc (PNŢ), una dintre puţinele publicaţii care criticau făţiş Frontul Salvării Naţionale (FSN). Femeia şi-a dat seama prea târziu că în acele zile orice cuvânt care avea vreo legătură cu Opoziţia era ca o parolă care chema moartea. „Câţiva mineri au auzit când am întrebat la chioşc şi unul dintre ei a strigat că sunt de la ziarul «Dreptatea». Atunci au tăbărât pe mine şi m-au lovit cu pumnii, cu picioarele şi cu bâtele.

Pe certificatul medico-legal au fost consemnate 28 de lovituri. Mai toţi miroseau a băutură şi erau foarte murdari. Când vedeau că cineva este luat la bătaie, acolo se duceau mai mulţi, în haită. Însă nu toţi minerii loveau cu bâta, numai o parte dintre ei ştiau să bată, dar aveau o precizie fantastică", povesteşte Mioara Popinceanu. Profesoara de engleză a fost salvată de un bărbat pe care nu l-a mai văzut niciodată.

„Nu ştiu de unde a apărut. Era un individ îmbrăcat civil, dar în faţa minerilor s-a legitimat poliţist şi a reuşit să mă scoată din mâinile lor şi să mă ducă la Poliţia Capitalei. Pe drum am trecut prin mai multe cordoane de mineri care dădeau şi în mine, şi în el. Cred că dacă nu era acel om nu aş fi scăpat vie de acolo. El mi-a salvat viaţa, dar nu l-am mai văzut niciodată ca să-i mulţumesc", se confesează femeia.

„Olandezii întrebau dacă suntem colonie"

Evenimentele din iunie 1990 au avut urmări ireversibile pentru o mulţime de români. „Era o panică generală. Mii de oameni au solicitat viză ca să plece din ţară. În iulie 1990 am primit viză să plec în Olanda. Pot să vă spun că am plecat de frică! La fel ca şi alte zeci de persoane pe care le cunoşteam! Era clar că acţiunea minerilor fusese una premeditată şi că ţi se putea întâmpla orice.

Nu se schimbase nimic, era la fel ca în comunism. După ce am fost bătută de mineri, primeam tot timpul telefoane în care nişte voci de bărbaţi mă ameninţau în toate felurile. Nu am mai rezistat şi am hotărât să emigrez. Atunci au plecat foarte mulţi oameni din ţară, toţi intelectuali", rememorează Mioara Popinceanu.

Aceasta a primit rezidenţă în „Ţara lalelelor", iar după cinci ani i s-a acordat şi cetăţenia olandeză. „Oamenii de acolo nu ştiau mai nimic de România. Mă întrebau dacă e colonie sau avem limbă proprie. Erau însă şocaţi de ceea ce vedeau la televizor despre Mineriadă.

Acolo am văzut imagini nedifuzate în România, cu o femeie gravidă care a fost bătută fără milă de mineri în faţă la Teatrul Naţional! După aşa o grozăvie, pot spune că eu am scăpat uşor", este de părere Mioara.

După 11 ani de stat printre străini, femeia a revenit în ţară, dar şi-a pierdut posibilitatea de a profesa limba engleză. Mioara Popinceanu locuieşte în prezent la Iaşi şi îşi câştigă existenţa oferind meditaţii. „M-am întors în România după ce am divorţat. Este groaznic ce am găsit aici, dar este ţara mea. Cei care ar fi trebuit să plătească pentru ce s-a întâmplat în iunie 1990 sunt acum bine-mersi. Iliescu şi Roman sunt principalii vinovaţi pentru acea Mineriadă şi toţi cei din anturajul lor, dar nimeni nu îi trage la răspundere", ne-a spus Mioara.



Lelia Munteanu, fostă jurnalistă la „Adevărul": „Am greşit cumplit!"


Lelia Munteanu a regretat mereu ce a scris în 1990. Cristian Tudor Popescu - niciodată

Lelia Munteanu, co-autoare a articolului „Îndemn venit din cavernă", este astăzi o cunoscută editorialistă. Semnează în cotidianul „Gândul". A refuzat iniţial o discuţie, motivând că nu îi place să acorde interviuri, dar a acceptat până la urmă să răspundă scurt câtorva întrebări legate de articolul pe care l-a scris în 1990 şi de abordările ziarului la care lucra în acea vreme.

„Adevărul": Cum aţi intrat în presă şi de ce la „Adevărul"?

Lelia Munteanu: Asta mă întreb şi eu, de 20 de ani: cum am ajuns în presă? Şi de ce, după ce am plecat, m-am întors.

În 1990 eraţi jurnalistă la ziarul care îl susţinea în mod făţiş pe Ion Iliescu. Ce părere aveţi acum despre politica editorială a ziarului la care lucraţi cu 20 de ani în urmă?

Atunci, în perioada aia crâncenă, n-am putut să mă detaşez, să iau distanţă pentru judecăţi de valoare. Acum e târziu. E ca în cântecul cu vrabia: „Ce-ai omorât, omorât rămâne". În toamna lui '90 am plecat de la „Adevărul", m-am autoexilat în bibliotecă şi, vreme de vreo patru ani, „am ieşit din istorie". N-am mai citit ziare, larma străzii n-a mai ajuns până la mine. M-am întors când „Adevărul" devenise, în sfârşit, un ziar, nu o foaie de propagandă.

„Adevărul" a publicat în perioada aprilie-iunie 1990 o serie de intoxicări despre fenomenul „Piaţa Universităţii" şi Mineriadă. Ce părere aveaţi atunci despre respectivele relatări? Ce părere aveţi acum?

Crâncene vremuri! Fireşte că, între timp, imaginea mea despre fenomenul „Piaţa Universităţii" s-a nuanţat, s-a curăţat mult. Relatările de atunci? Un meşteşug de propagandă primitivă. Unii le făceau (probabil) la ordin, alţii din prostie. Mă număr printre cei din urmă, dar prostia şi confuzia nu sunt niciodată circumstanţe atenuante.

În „Adevărul" din 15 iunie 1990 aţi semnat articolul „Îndemn venit din cavernă", în care îi înfieraţi pe cei bătuţi de mineri în acele zile. În articol apare o doamnă pe nume Popinceanu, profesoară de engleză, despre care aţi scris că era drogată. Ce i-aţi spune acestei femei acum?

Sinistru text! E şi semnătura mea acolo - mi-l asum. Un articol sinistru şi din perspectiva de atunci, şi din perspectiva de acum. Asta i-aş spune şi doamnei profesor.

În 1990 ştiaţi cum arată drogurile şi un om drogat?

Întrebările au noima lor. Le-aş pune şi eu cuiva care debitează idioţiile din articol.

V-aţi gândit să scrieţi că aţi greşit atunci?

N-am obosit să spun, de atunci, că am greşit cumplit! Am şi scris-o.

Cum vă raportaţi la articolele dumneavoastră din 1990?


Textele din '90? N-am curajul să le recitesc.

Ce credeţi astăzi despre tânăra ziaristă Lelia Munteanu?

N-aţi vrea să ştiţi. De altfel, nici cu Lelia Munteanu de acum nu mă împac totdeauna.

Ce părere aveţi, după două decenii, despre fenomenul „Piaţa Universităţii" şi Mineriada din iunie 1990?

Fenomenul „Piaţa Universităţii" trebuia să se întâmple. Mineriadele au fost un coşmar al libertăţii, inclusiv un coşmar al libertăţii presei.

Care era atmosfera generală în redacţia ziarului „Adevărul"?

Atmosfera generală de la „Adevărul" din 1990? De confuzie profundă.

Cum vedeaţi ziarul „România liberă", principala publicaţie de opoziţie? Exista vreo percepţie asupra ideii de concurenţă?

Nu cred că ideea de concurenţă, în sensul ei pur, ne aşeza pe baricade diferite, pe noi, cei de la „Adevărul", şi „România liberă". Mai degrabă schisma din societatea românească ne asmuţise unii împotriva altora.

Cum reacţiona conducerea ziarului „Adevărul" dacă refuzai să scrii un articol pro-putere? Au fost asemenea cazuri?

Nu-i relevant cum reacţiona conducerea ziarului. Un alt mecanism e important: cum reacţiona propria conştiinţă în faţa unei realităţi pentru care n-aveai totdeauna - la timp, contracronometru - repere de judecată.

La 20 mai 1990, ziua alegerilor, ziarul „Adevărul" a publicat o primă pagină albă pe care era scris sloganul FSN - „Avem nevoie de linişte, oameni buni!". Ce spuneţi despre această abordare?

Astăzi înţeleg că prea multă linişte strică şi că, atunci, de orice altceva ar fi fost nevoie.

„O isterică" în slujba lui Ion Raţiu

În 1990, presa era în mare parte subjugată puterii, recurgând la manipulări şi instigări. Aşa se face că o simplă profesoară de engleză linşată de ortaci a fost prezentată în ziarul „Adevărul" (cu o echipă formată la acea vreme aproape în exclusivitate din foşti ziarişti de la „Scînteia) drept o drogată isterică.

„Când eram la Poliţia Capitalei, alături de alţi oameni bătuţi de mineri, a venit un ziarist la mine, părea binevoitor. M-a întrebat unde, cum şi cine m-a lovit în aşa hal. A doua zi am avut un şoc. În ziar a apărut că am fost bătută de mineri pentru că aş fi prins o femeie de păr şi i-aş fi urlat că toate astea se întâmplă din cauză că nu l-am votat pe Raţiu. Au scris că sunt drogată, deşi eu nu văzusem droguri în viaţa mea", povesteşte Mioara Popinceanu.

Articolul menţionat se numea „Îndemn venit din cavernă" şi includea pe scurt povestea mai multor victime ale descinderii minerilor în Capitală. Toate erau prezentate într-o lumină negativă, ca şi cum ar fi reprezentat nişte pericole pe care ortacii n-au făcut decât să le anihileze. Despre Mioara Popinceanu s-a scris aşa: „Profesoara de engleză Popinceanu Maria a fost culeasă din Piaţa Universităţii. E drogată. Ţipă isteric: «Arestaţi o femeie nevinovată cu copil mic acasă?». Ştef Maria depune mărturie de trecător: «A sărit la mine cu unghiile. M-a tras şi de păr. Răcnea ca şi acum: Vedeţi unde am ajuns dacă nu l-aţi votat pe Raţiu?»".

Articolul decisiv

Mioara Popinceanu spune că nu a existat nicio Maria Ştef care să depună „mărturie de trecător" şi că nu văzuse niciodată droguri. „Acel articol m-a determinat mai mult decât bătaia pe care o încasasem să mă interesez cum pot pleca din ţară. Pentru mine era clar că Iliescu şi FSN controlează totul, că toată lumea e manipulată şi că ţi se poate înscena orice din moment ce în presă apar asemenea grozăvii", mărturiseşte femeia de 53 de ani.
Articolul „Îndemn venit din cavernă", apărut pe 15 iunie 1990 în „Adevărul", era semnat de Mircea Bunea şi Lelia Munteanu. „Ar trebui să le fie ruşine! E greu de exprimat în cuvinte cât de mult m-a marcat ceea ce a apărut atunci în ziar despre mine", a comentat Mioara.

aloooo, breee, n'atzi putea incerca si o "afganistizare", pina n'o mai raminea chiatra pe chiatra?

intre ei, sceleratzii iresponsabili

daca in 2009 mi'am dorit mai mult sa cistige basescu numa' ca sa le pot vedea figurile lu' cetepe si ale celor de pe canale in noaptea anuntzarii rezultatelor, iata ca acum astia'si scot pirleala cu virf si'ndesat!

daca picatura chinezeasca a lucrat cu spor, shubrezin' virtos la statua impozanta a prezidentului, precum si la cea mai pricajita a partiduletzului lui "de suflet", beneficiind si de crevasele in caracter ale lu' basescu&co, nu poci ramine indeferent  la continuarea  razbelului "care pe care" intre cele doo "piscuri" pe care ni le'or livrat politca si publicistica romuneasca post-rebolutzionare.

cetepeaua a absolut convinsa ca "el l'a facut prezidente" pe diktator, asa ca procedeaza precum in vorba straveche "eu te'am facut, eu te omor!", neconcepind ca n'are sa fie el cel care'i aplica lovitura finala la jugulara.

pe parcursu' ultimei saptamini, desi m'am ferit, in general, sa consum programele multiplelor televizii care transmit 24/24 ore imagini din piatza universitatzii&alte pietze si squaruri, macar intr'un chenar, acolo, l'am surprins pe cetepeu cel putzin de doo ori, pe programe diferite, repetind, cu ochi injectatzi, chestia cu "scelerat iresponsabil", referire binemeritata, de altfel, la don' base.

ma rog, base ca base, capitol incheiat (sau aproape, sper! sau macar sa taca, dracului, din gura!), mai are zile, saptamini, luni, hai, ma rog, doi ani, si dispare in neantu' de unde a venit, da' ce te faci cu sceleratu' de "crucishator al presii", ca p'asta nu'l alege nime', sau, daca'l alege, il alege drept giurnalistu' mileniului la egalitate cu mircea badea, asa ca n'ai cum sa scapi de el!

daca si asta'i "sanatos la cap", io ma pocaiesc!

cum cinta hotnews la cap? la capu' altuia!

si circotasii?
ma speriasem ca m'au plagiat!

se cunoaste ca nu prea se uita la emisiile doamnei voda, daca reactzioneaza cu un astfel de delay!

capula pajura redivivus

  

capi in pajura: nici nu stitzi citzi atzi mai putea fi

Da, aşa cum spune dl Geoană la televizor, ne cunoaştem de mult, d-sa şi cu mine, dar prieteni nu mai suntem de aproape 4 ani, de când datează ultima noastră discuţie "în viu". Atunci, dl Geoană i-a ales ca prieteni pe S.O. Vântu, C. Guşe şi alţii din aceeaşi făină, drept care eu nu mai puteam fi decât o cunoştinţă a dânsului.

si, ca sa nu'i fie urit pleshuvului, iata'l si pe papa nistoresqiu facin' apel la coledgii lui, vechile cadre de bicicla stramosheasca: ...vechea securitate, cea incriminată în toate discursurile publice de după 1990, începe să apere drepturile pensionarilor, să dea în vileag abuzurile regimului şi ale securităţii democratice.
ahaaaa, asta'i autodenuntz in toata regula, nistoresqiule, parca noi n'am fi stiut cum te'a prins pa tine rebolutzia "cu papucu' p'in deshert"....

crucisatoru' tabloid: pedeapsa pe care o prea merita ctp-ila? p.s.: nici bliiin nu'i mai breaz!

de cind a iesit completamente din print, pashind demn pe teritoriu' essclusiff onlain, crucisatoru' crucish al presii autohtone, in frunte cu (gica)contra-amiralu' cetepica, de gazeta g(l)andu' vorbesc aicea, s'a tabloitizat mai al dracu' ca una condusa de ultima jartelica ieshita proaspat de la universitatea universalista spiru ha-haret, sectzia jurnalism da shatra-cu-capu'-da-chiatra.

plingind in pumnuri cetepica philosopheaza eftin, dindu'se si putzin mai mult anticeaushizd decit kaghebizd, intre doo aparitzii 'ncruntate la canale, pe care le si 'njura, da' numa' foarte putzin, de ceara si cristoshi, pe motiv mural sau moral floral, avindu'l ca pretext pe borcea mondialu' si nunta lui haerotelevizata:

Parcă aş simţi şi eu ceva, legat de ceară şi cristoşi. De ce nu schimbi canalul, o să-mi spuneţi. Păi, pentru că "evenimentul" rămâne pe televiziunile, cică, "de ştiri", Realitatea şi Antena 3, nu pot să-l şterg eu cu telecomanda, aşa cum l-aş fi omorât pe Ceauşescu. 

(...) 

Aşa că mă uit şi eu la nunta lui Borcea, întrucât cred că-i o pedeapsă pe care o merit.

l'or fi ajuns blestemurile?
*********************************
pisi:

aflam fara surprindere ca a 'nebunit si bliiin.

zic asta fara sa ma fi uitat pe ir (ast'ar mai fi trebuit!), da' s'a uitat virgil burla, si cu toate ca 'ncearca "sa'l scoatza" pe axinte, cre' ca deja scrie mare "demisie" pe fruntea lui.

nu sint d'acord ca era o simpla postare p'un blog oarecare, cu teribilismu' de rigoare, cin' numa' d'acuzatzii de cinism in-human nu ducea lipsa gubernarea asta nenorocita, dupa cicluri nesfirsite de taeri de macaroane care nu duc nicarii, sau, daca duc, duc in pushculitze essterne, ca de partid nu le poci zice, c'ar fi prea simplu si stupid.

hotarit lucru: aproperea prea mare de putere daca nu timpeste macar 'nebuneste, cin' nu le face p'amindoo odata, c'o fortza nebanuita si'ntr'un timp record

duios, cetepescu trecea: carnasieru' devenit ierbivor

fibra debordind de energie a campeonului 55+ se fleshcaie subit la contactu' cu zeama de ser injectabil a felcerului.

Cândva, primarul Oprescu dărâma cu mare tam- tam nişte bodegi clandestine prin Herăstrău. Refuz să cred că exista un plan urbanistic legal care să admită acest măcel verde, dar dl.Oprescu e probabil prea ocupat cu campania pentru al doilea mandat ca să mai dea prin parc.

deja cistigator la toate categoriile d'alegeri, d'acu pin' la sfirrrjitu' historiei, sau hysteriei, fi'nca'i d'a'l nost'u din popo'u' de gradatz de p'in premaverii.

mai ales ca si madama'i ridica baloane la fileu, mereu!

 pai, nu?

gubernoiu

mi'am aruncat, calcindu'mi pe printzip, un ochi 'nspre galeata plina de cîcat in care se balacesc si se zbenguiesc tonomatzii 'ntre ei, fara sa se plicti or sa se scîrbi, si am avut privilegiu sa fiu martoru' unei crize telephonice de histerie din partea lu' cetepulea, nu ca m'ar mira una ca asta din partea lui.
jur ca n'am rezistat mai mult de doo-trei minutzele, inspre sfisitu' interventziei lui aiuritoare, in care il acuza pe lazaroa ca, pe linga ca'i un nemernic slugoi al diktatorului, mai e si frustrat secsual, pen' ca acum fo' citeva luni aruncase pastila aia cu dezechilibrele demografice provocatoare de tulburari sociale, prin asta explicind el si nervozitatea masculina care a premers rebolutzia decemvriota, si cu un punct culminant spre sfirsitu' deceniului actual, cind iarasi cohorte de masculi post-puberi, eventual si unemployatzi, vor fi in imposibilitate d'a'si afla giumatatzile de parte opusa.

acuma, drept sa spui, desi m'o 'nervat si pe mine de freo citeva ori (mai ales cu sharadele lui blogarystice), pe lazaroa nu l'am surprins niciodata smulgind cu ghiarele tapetu' de pe peretzi, ori scuipind lumea p'in avtobuz, sau, mai rau, injurind la televizor cu ochii injectatzi fixatzi intr'un punct numai de el stiut si scrijnind din maxilare, cum face, mai de fiecare data pe care po' sa mi'o reamintesc, crucistoru' fara crucisatoare, si fara fimee, se vede (din ce in ce mai bine).

la el criza lipsii de fimee se manifesta, deja, de muuulta vreme, si asta nu pentru ca n'ar phutea (vorba cuiva) sa'si gaseasca vreo crestina care sa'l suporte (parca'i divortzat), ci, asa cum banui, el insusi si'a asumat abstinentza pentru a'si canaliza enerjia vitala 'nspre sentimentu' ce'l roade inca din fatidicu' an 2004, anume spre ura din totzi rarunchii ce io poarta chiorului, cel ce l'o umilit in fatza popo'ului in citeva rinduri.

ar renuntza el bucuros si la tenis, nu la penis, da' ala'i un mijloc ce'l face sa'si inchipuie ca loveste cu sete in cine vrea mushchii lui, fara a suporta consecintze penale (si fara a fi nevoit sa'si iroseasca icra pe peretele de la vece).

hurezeanu, nu!

onirica cetepica

cetepeaua viseaza colorat:

Guvernanţii acestei ţări erau obligaţi (nu ştiu dacă mai sunt) să zboare peste hotare numai cu aeronave Tarom, astfel încât, dacă avionul cade, să poată muri româneşte. 

Dl. preşedinte Băsescu circulă cu Dusterul - în cazul unui accident mai grav decât cel pe care l-a făcut cu Skoda pe Bd. Elisabeta, să poată fi descarcerat dintre fiare pe care scrie Dacia.

pentru a lansa, odata cu trecerea in neantu' internetului, la trezie, o noo populeala de doi lei, chestia cu trestia:

Ce părere aveţi de o lege prin care guvernanţii noştri să fie demişi dacă se duc să se trateze în spitale din străinătate, cu osebire la Viena, astfel încât să poată alege a-şi trăi boala şi, la o adică, moartea în spitalele româneşti? 

 cu cai mascatzi.

examen sumar de urina

sint zile ale unui eva_prins, in care lupu' (chiar, ce'o mai face vasile lupu ?), pe linga ca'nebunit, arunca pe piatza sami(π)zdate atribuite samavolnic crucishatorului escatologo-scatofagic, huruiala de shenila senila se aude, hat, tomnai din biurou' viceprezidentului senatului, stélica far' de frica, dar cu renta la paris cam mica, produce proiecte de exorcizare publica, cu perversiuni, a realitatzii imediate, dupa model bebece; un nus' cum cu nu stiu ce.

speram sa nu'i iasa tebece.

radio shantz, pe filiera maskwa, emite, pe frecventze din ce in ce mai ultra inalte, atentzionari de cod roshu, cu tricoloare gaurite, pe linga ghiatza la mal a unei glaciatziuni ce se prefigureaza a fi de lunga durata, cu 'telectuali intratz in colimatoru'  lu' "radu" cel formos, dupe cum anuntza surse dintre cele mai sigure in  lilichiu' lor exacerbat de apropierea mintuirii de cel necurat.

necurat ce continua sa se pishe, conform aceluiasi crucishator descrucishat decalotat, pe institutziile cu musca, rea, pe basca ale popo'ului, in plin consiliu suprim d'aparare, 

cu bevebeii (ce oroare !)  lipsa la apelu', anacronic, catre lichele, da' din ce in ce mai prezentzi in constiintza vecinic recunoscatoare a coalitziilor sal(i)vatoare hasnatzionale.

in cazu' asta, sa'i mai fie, oare, rusine lu' dinu patriciu ?

ii doare'n palarie

pe mili-tzienii ce'si arunca sepcile, avut obstesc, simbol al autoritatzii statului rumin (alooo, cetepeule, asta'i disolutzie, breee...), in curte la cotroceanca.
vorba altui militzian de renume raional.
se vede cu ochiu' maro liber  ca n'au mincat sufitzienta bataitza de la m. badea (ce pacat ca n'o sa'l vad tzucindu'i intre fudulii pentru gestu' heroic)

mardale stieee !

mi'ar fi placut sa poci scrie ca "latzosu" ista

EDITORIALUL EVZ: Asasinul de la Cotroceni

Autor: Vlad Stoicescu

Trăim, între două tragedii medicale, iluzia perpetuă a verigii. Ne legăm de următoarea dramă doar pentru a eşua, lamentabil, în golul care acoperă distanţa până la victima viitoare. Iar înlănţuirea aceasta de erori e chiar liantul indestructibil al sistemului. Ce poţi face cu o ţară care nu se mai face bine?


Răspunsul simplu se scrie aşa: nimic. Dacă sunteţi însă în căutarea variantei complicate şi izbăvitoare, puteţi începe de aici: schimbarea începe cu "noi" sau nu mai începe deloc.

Moartea celor patru bebeluşi de la Maternitatea Giuleşti e un prilej de trezire pe care ne pregătim, ca de fiecare dată, să-l ratăm cu inconştienţă. De douăzeci de ani, tragedia se joacă la Bucureşti după coordonatele dramelor antice: compoziţia nu are consistenţă dacă nu există instanţa "ţapului ispăşitor", a vinovatului din oficiu, a celui care preia responsabilitatea colectivă şi o personalizează până la dispreţ.

Mai e ceva dincolo de istoria crudă a celor unsprezece bebeluşi transformaţi în cobaii unui sistem de sănătate capabil să condamne la moarte cu rapiditatea şi cinismul unui criminal în serie? Paradoxal, da, deşi, în nota obişnuită, nu există semnele fecunde ale unei înţelegeri profunde. Însuşi semnatarul acestor rânduri lucrează într-o industrie a cioclilor. O lume perfect indiferentă, dar cu apetit sporit când simte în nări miros de carne arsă.


Un imens carusel de tip OTV se învârte neîncetat de luni seară, invitând poporul să semneze petiţii, să participe, cu masca de oxigen pe faţă, la ultimele clipe din viaţa unor bebeluşi, să deplângă populist în interes politic şi, mai ales, să găsească "ţapul ispăşitor", singurul capabil să ne arunce în spaţiul gol la capătul căruia se află viitoarea dramă.

Când eşti ispitit cu "imagini exclusive" din "maternitatea groazei", ceva s-a deteriorat fundamental. Când eşti chemat să plângi ipocrit pe umărul victimelor, perorând în paralel despre dezastrul unei guvernări care, după ce că ne-a băgat în criză, acum ne mai ucide şi copiii, ceva e dincolo de sisteme, realităţi medicale sau simple drame.

Poate că e normal ca presa să exagereze într-o lume ai cărei actori refuză să părăsească scena în ciuda tuturor evidenţelor. Pentru că doar aici e nevoie ca ministrul sănătăţii să ceară public destituirea conducerii unei maternităţi în care au murit patru copii, iar alţi şapte sunt în stare foarte gravă.

Refuzul constant al responsabilităţii este semnul evident al unui scurtcircuit care nu mai provoacă incendii, precum în cazul Maternităţii Giuleşti, ci un iad căruia îi spunem, dintr-o obişnuinţă proastă, sistem medical. La fel de evident este că schimbarea începe mereu cu alţii şi nu ajunge la noi niciodată.

Medicii sunt de vină pentru că au interese materiale şi dezinterese umanitare. Guvernul e blamabil pentru că nu e în stare să salubrizeze actul sanitar. Băsescu însuşi, ne spune jurnalistul Cristian Tudor Popescu, "nu va vărsa vreo lacrimă pentru copiii morţi, oricât s-ar screme, căci el nu se excită decât la drapel, uniforme şi fanfară".

Oricât de antipatic ţi-ar fi preşedintele României, şi există suficient de multe motive pentru a lipi eticheta incompetenţei gălăgioase la reverul lui Traian Băsescu, nu poţi merge până în punctul în care locatarul de la Cotroceni îşi pune, tacticos, mănuşile asasinului. Sau o poţi face, precum domnul Popescu, crezând că doar şi mai mult cinism poate învinge în faţa cinismului.

Am inventat incubatoarele "doi-în-unu", capabile să se transforme, în câteva minute, în sicrie? Avem secţii de terapie-intensivă dedicate nou-născuţilor prematur în stare să capete funcţiile unui abator? Ne tratăm într-un sistem de sănătate cu performanţe mai degrabă specifice unui program de exterminare? Construim maternităţi "moderne" şi "performante" lipsite complet de orice mecanism capabil să alerteze în caz de incendiu? De vină sunt Băsescu, PDL-ul sau ungurul de la Sănătate. De vină e România, patria cu douăzeci de milioane de certificate de naştere şi nici un cetăţean.

De fapt, pentru că n-am avut niciodată soluţii, am ajuns la un moment dat să credem că trăim, complet nejustificat şi nedrept, un coşmar perpetuu. Spitale sinonime cu moartea, guvernări corupte şi incapabile, un sistem de învăţământ cât o butaforie, zero coeziune socială şi un sistem politic cu reflexe şi metode primitive?

Poate, până la următoarea dramă cu iz de carne arsă, vă întrebaţi dacă nu cumva aţi fost una dintre scânteile care au incendiat, luni seară, destinele unor copii care n-au mai avut nici măcar ghinionul să trăiască în România.

retorsiuni si extorsiuni

ajuns, intimplator, pe blogu' unui "liberal" de stinga (loc un' am mai plasat de vreo doo-trei ori injuraturi nesimtzite, si laşe... ), iaca ce gaseeeesc:



" CTP: Ce vârstă aveţi?

Fota: 45 de ani.

CTP: Deci aţi fi putut colabora cu Securitatea.

Fota: Şi dumneavoastră.

CTP: Da. Şi eu. Dar dumneavoastră vă comportaţi ca o persoană antrenată de Securitate.

Fota: Dumneavoastră vă comportaţi ca o persoană care se poate să fi avut legături şi dincolo de Securitate. Ce valoare au afirmaţiile astea?

CTP: Ştiţi care e valoarea? Se uită lumea la noi şi lumea apreciază. Oamenii apreciază acum care dintre noi se comportă ca un securist şi care nu.

Fota: Dar ca un KGB-ist care se comportă?

Fota: De ce vă uitați în jos?…

După care, Fota zâmbește."



ce'nseamna, dom'le, sa nu mai ai acces la canal !

te rupi de lume total.

si sa nu mai ai acces la marile revelatzii.

cetepizde:







acuma, io nu'ş' daca fota o fo au ba securache, da' parca nu am citit nicăiri ca i'ar duce tzucalu lu' iulian vlad



ma rog, daca tot sintem in iepoca retorsiunilor si extorsiunilor, n'ar fi mai indicat sa ne expulzam reciporc, noi si sovieskaia rossia, agentzii infiltratzi in politica si presa ?



d'o pilda, nu ma'ndoiesc nici un picutz ca presa ruseasca libera e infiltrata pin' la cele mai 'nalte niveluri (spalatori de fatzade ?) de oamenii lu' mihai razvan ungureanu...

ruşinika goală a lu' patriku

fostu' organ de partid si de stat, comunist, rebotezat dupa rebolutziune cu numele de fata pravda a popou'lui, organ de ghidonat spre actuale 'nalte culmi de civilizatzie si progress cu agiutoru' neprecupetzit al lu' sa nu uitzi darie novaceanu, al crucisatorului crucis ce nu sta pe vine pe maruntzis, al fetei cu parul carunt dragrotesca posesoare de marci inregistrate arici pogoniciste, supraveghatzi de kaghebusha, cu tinu'n tzearina, ajuns, in zvirjit, da' nu in cele din ur(m)(n)a in curticica patrika, cu pumpa mika, m'a facut, iata, sa rup lantzurile grelei taceri ideologice la imboldu' creat de muntele de cacat nehoiu, pardon, nahoiu, coechipieru' ciocazanului, ce sari la gitu' sistemului ticalosit mai ceva ca aliosha clampanov in mina cu sticla cu carbid, sperind ca ratacirea'i sezoniera strausskahn-iera sa'i fie trecuta cu vederea de nababu'i editorialistu' evazionistu' kazmunaigazistu' repede varsatoriu de aprige ciomege pe spinarile oitzelor ce nu stau sufitzient de cumintzi cin' ciobanashu' stat-ut vrea sa le bage coditzile la centura si mitra la 'ntors.
pai bine, bai musiu, da' ciobanu'tzi cite icre a depus la bujetu' natzionale ? ca parca conturile'i vietzuiesc prin diverse paradise antiliste nihiliste antihriste, ca doara n'o fi leghuma sa steie sa'i tragi matale nooj' la suta impozit progresist, vorba vine, ca doar statu'palma barba cot ruman e destul de 'salon' incit chiar sa'i crediteze pe bogatani prin scutiri, aminari, si alte jucarele de centru stinga, sa traiesti !

nodul gordian sau legaturica de la gitu' lu' "chiriac, puiule, sa nu cazi !" ?

dom' base isi dovedi asara inc'o data putirintza, virtuala, politica, spre deosebire de mamelucii de pedelei, aia d'or trasera mitza de coada de la alegerile parlamentare pin' acu', in sperantza ca sfintu' duh si docrina democrat crestina o sa'i scoatza din cacat.
acuma, vorba lu' mircea marian, nu'i prea clar cine pe cine guberneaza'n tzeara asta, ca cin' vladescu si seitan anutzatara cifre de someri din rindu' bujetarilor, acu's citeva luni, imediat partidu' sari ca ars de cur in sus, si'i readuse pe venetici cu botu' pe labe, amenintzindu'i, chiar, cu remanierea.
oare or sa'l remanieze si pe basescu astia, pen' ca ce'a anuntzat el e mult mai dur ?

si la ce de luli am auzit de dimineatza pin' acu' bagate in gura lu' basescu si'a pedeleilor, nu prea'mi vine a crede ca astia n'o sa se sperie c'o sa impartaseasca soarta ceausheilor, dupa cum ii amenintza deja cetepulea.

asa ca nu m'ar mira ca ultra-refo(r)mismu' basescian sa se termine tot intr'un colosal hohot de ris balcanik...

coae

a turbat crucisatoru' crucis !

dupa ce ieri ii cerea lu' base demisia pen' ca nu face reforma si baga biruri pe capu' tutulor romanilor, iata ca azz il acuza ca vrea sa abata diversionist ura pensionarilor dinsp'e gubern spre pensionari, iar a bugetarilor tot dinsp'e gubern inspre bugetari !

sau invers !

mai e putin mai e un pic pana la marele nimic

se apropie cu viteza luminii (in vidu' de idei), ca un eveniment mai implacabil decit prezentza eterna a lu' ion ilici iliescu in spir'tu, cujetu', si constiintza (care este) pesedistului arhetipal (sau ca patriciu la capatu' sforilor care'i manevreaza, de zici ca's vii, pe penelistii de televizor), ziua de 02.04.2010 proclamata de preotesele lilikii drept ziua in care doru' dupa obsesia lor natzionala ii va face sa'si lepede straiele'n piatza publica, sa se dezbrace si de caracter, apoi sa se trinteasca cu fundu' de pamint pina acesta, pamintu' adeca, se va indura sa se crape taman in dealu' cotrocenilor pentru a'l retroceda lu' uciga'l toaca pe strimbul-chior-calare-pe-pe-juma'-de-iepure-schiop-interlop.

vrind sa le scurteze suferintza de enoriasi ai neantului a toate cuprinzator, basecu'si facu' aparitzia, in avans, cu ocaziunea unei asa zise des-bateri asupra legilor educatziei natzionale, unde a produs o mica margica de elocintza discursiva in propriu'i discurs.
sa aiba nimuricii cu ce se giuca precum mitzilii cu smotoceii in bojdeuca lu' creanga.

l'am surprins pina si pe crucisatoru' chel producindu'se c'o nefacuta de magnitudine apropiata de cea comisa de basesc atunci cin' a gratulat'o pe dragote(a)sca urindu'i ceva de sanatate.

penismanu' se joaca si el cu cuvintele cu aceeasi usurintza cu care o face si obiectu' urii lui in destule ocazii, mai ales ca nu se stie ca pamantu' daca, si cum, i'o fi pus cineva vreun diagnostic.
acuma, la 'ntilnirea preconizata'n vinerea mare, turmele "celeilalte jumatatzi", alcatuite din oitzele ratacite ale psd, pnl, prm & png, vor stabili, prin ridicare de labutza, daca au fost niste dobitoci cin' au mers pe mina lu' mista' giuana, precum si daca jiji becali are voie sa se 'mpreuneze cu sotzia 'n postu' mare.
afisam mai jos si traseu' marsului "urma scapa turma", cu logistica asigurata de marean vangelie si catalin voicu, daca primeste invoire de la bulau.

constatam cu satisfactzie ca si colegu' riddick s'a raliat acestei initziative caritabile, crestinesti, de salvare a unor suflete ce ratacesc brambura in cautarea unei lumi mai bune si mai drepte, amin !

domnu' basescu e bolnav !

sufera de o boala foarte ciudata, care'i face pe numerosii d-sale inamici sa le iasa ochii din orbite...