Premierul a părăsit ieri intempestiv şedinţa CSAT şi a convocat ulterior o întâlnire cu miniştri la Palatul Victoria
La prima întâlnire cu preşedintele Traian Băsescu după eşecul acţiunii de demitere, premierul Victor Ponta a părăsit şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAT) după aproximativ 30 de minute.
Din "surse oficiale", presa a fost informată de existenţa unui conflict între cei doi, însă, ulterior, comunicatul Administraţiei Prezidenţiale nu evoca nici un incident, iar de la Palatul Victoria nu a venit nici un comentariu. Premierul a venit cu cinci minute întârziere, dar ziariştii l-au putut vedea în imaginile oficiale difuzate de Palatul Cotroceni.
magistru cristoa devoalează și el dedesupturile sîngerosului eveniment:
dupa o scurta si năbădăioasă perioada in care l'a tutelat cu grija materna pe d-l p.m.ponta, doamna AMP isi trage scaunelu' mai aproape de masutza unde isi tasteaza articolele si incepe sa se 'ntrebe "ce'ar fi, daca?")
daca d-l șoricelu' devine tot mai frecventabil, 'telectualii basisti (reprezentatzi aici tot d-l neamtzu "capitanu' minune", o veche obsesie) sint indezirabili pe vecie...
cum sint si pentru d-l vlad nistor, pierdut in tranzitzia evz-ista, ratacit p'intre basisti, care devine tot mai nervos, pe zi ce trece, mai ales cind apare pe la televizii, alaturi de ei.
n'am fost martor la intimplarea povestita de dom' profesor in ultimul, dar nu cel din urma, d-sale editoral-senatorial, insa imi amintesc de alta in care d-l profesor era alaturi de altzi doi-trei-patru, care numai de civilitate si ponderatzie nu dadeau dovada, care sarisera, in haita, pe un alt 'telectual basist, profesoru' papahagi, aflat, ca d'obicei, in crunta minoritate, si care, totusi, printr'o remarca privitoare la "opera" d-lui profesor nistor,l'a facut p'acesta sa plece din studio, trintind nervos obiectele dimprejur (il acuzase pe papahagi, in prealabil, ca si'a construit cariera pe baza de tata ilustru!):
am aflat, din comentarele basiste din subsolu' articolului, ca, de data aceasta, d-l profesor nistor l'ar fi avut "partener" pe d-l evroparlamentar preda, cu care ar fi trebuit, totusi, sa pastreze relatzii ceva mai cordiale, macar in virtutea faptului c'au fost coledgi de consigliat prezidentele constantinescu.
d'asta si eu sint trist, alaturi de d-l profesor, pentru c'a ajuns sa se simtză mai bine linga parteneri gen "ciripoi" sau chireac, pe care, banui, ii considera terebel de civilizatzi si ponderatzi.
si pentru c'am adus vorba de ciripoi, nu pot sa n'amintesc aici ca l'am zarit intr'o seara labe unu, alaturi de d'l profesor barbu, si mare mi'a fost mirarea ca n'am sesizat nici urma de saliva prelinsa pe la coltzu' buzelor nici unuia dintre cei doi, ceea ce nu se ezzista NICIODATA cind ei "fac show" la antene, realitatzi & romunii teve.
daca tot se fac paralelisme intre "canalele" unora si ale altora...
Generalul de divizie (r) Pavel Abraham face parte din acea categorie „selectă” a „părelologilor” care efectuează aproape zilnic naveta pe ruta România TV – Antena 3 – Realitatea TV – Digi 24 – B1TV (în acest club îi mai putem întâlni şi pe Marius Pieleanu, Dumitru Pelican, Vlad Nistor, Monica „Ţaţoiu”, Bogdan Chireac, Val Vâlcu, Andreea Pora, Paula Iacob, Liliana Mincă – Ghervasuc etc.).
Câteodată ai impresia că doarme prin studiouri cu sufertaşul alături, în aşteptarea aprinderii becului roşu (intrarea în emisie). Generalul este chemat să-şi dea cu părerea despre orice: anchetele DNA-ului, meteo, urşii ucigaşi din judeţul Dâmboviţa, privatizarea OLTCHIM ş.a.m.d. Un amănunt extrem de relevant din biografia fostului şef al Poliţiei Române (mart. – sept. 1997) lipseşte din giganticul CV prezent pe internet. Şi anume, faptul că după absolvirea Şcolii militare de ofiţeri activi a MI din Bucureşti – UM 0828 Bucureşti – Băneasa (actuala Academie de Poliţie „Alexandru Ioan Cuza”), tânărul Abraham a fost avansat la gradul de locotenent de securitate, armă a Ministerului de Interne în cadrul căreia va activa până în decembrie 1989.
În anii ’70-’80, Abraham a deţinut funcţiile de ofiţer specialist şi ofiţer instructor principal în Direcţia cadre şi învăţământ din MI (prin Decretul Prezidenţial nr. 311 din 21 decembrie 1977, locotenentului major de securitate Pavel V. Abraham, i s-a conferit Medalia „Meritul Militar”, clasa a II-a, pentru „5 de ani vechime în cadrele permanente ale Ministerului de Interne”). Menţionăm că a Abraham a fost avansat la gradul de maior de securitate printr-un Decret Prezidenţial din 23 august 1985 emis cu ocazia Zilei Naţionale a RSR.
P.S. La data eliberării din functia de director al Agenţiei Naţionale Antidrog, noiembrie 2008, Pavel Abraham avea un salariu de 233 de milioane de lei, fiind unul dintre cei mai bine platiţi securişti din istoria României.
Presedintele Traian Basescu ii va trimite, in cursul zilei, si presedintelui Senatului, Crin Antonescu, care implineste 53 de ani, un cos de flori, asemanator cu cel trimis, joi, premierului Victor Ponta. "Se trimite un cos de flori, conform uzantelor de protocol, tuturor sefilor institutiilor importante ale statului, cu ocazia acestei aniversari", a precizat, pentru Mediafax, Bogdan Oprea, purtatorul de cuvant al presedintelui Basescu.
asta chiar c'ar fi fost o mișcare dășteaptă a useleilor!
(bine, nu reiese de nicării că dom' tudoran ar fi acceptat)
de remarcat ca nici ghibutziu (cel ce produce "dezvăluirea"), nici cristoa, nu s'au referit "cu dujmanie" la dom' tudoran, ceea ce reconfirmă faptu' că canalu "dă pă dreapta" e muuuult mai salubru decit alea vicevercea...
Este de o senzationala ironie faptul ca cea mai mare asemanare dintre guvernul Ponta si guvernul Boc se ascunde chiar in pachetul de reforma care a declansat caderea celui din urma. Fie ca a fost sustinuta atunci de un guvern de “dreapta”, fie ca este sustinuta acum de un guvern de “stanga” (ghilimelele sunt intentionate), intre faldurile stufoase ale proiectului legii sanatatii a fost ascunsa o bomba cu ceas pe care niciun politician nu vrea sa o dezamorseze. Ticaie nestingherita acolo, numarand lunile ramase pana ce sanatatea romanilor va deveni subiectul unui experiment economic unic in Europa.
STANGA RADICALA SI CONFUZIA MEDICALA
Cand m-am intrebat, la inceputul lui ianuarie 2012, de ce Traian Basescu a concentrat dezbaterea publica a legii sanatatii pe subiectul medicinei de urgenta, am pus totul pe seama a trei posibile cauze:
siguranta necugetata a Presedintelui ca se poate masura cu un specialist redutabil ca Raed Arafat, chiar in domeniul de expertiza al acestuia;
interesul direct in privatizarea serviciilor de urgenta a familiei lui Vasile Blaga, care are afaceri consistente in acest domeniu cu mai multe spitale din judetul Hunedoara;
si cea mai ingrijoratoare – devierea atentiei publice de la esenta schimbarilor propuse de reforma sanatatii: preluarea asigurarilor medicale obligatorii de catre companiile private de asigurari, ceea ce le-ar deschide o piata cu un potential de 4 miliarde de euro.
Sa dizolvam dintr-un inceput mitul ca adversarii privatizarii asigurarilor medicale obligatorii sunt stangisti radicali. Exista doua tipuri mari de asigurari medicale:
cele de baza care sunt obligatorii si ii acopera pe toti romanii, indiferent de cat de saraci sunt;
cele suplimentare, care sunt voluntare si incheiate in special de romanii mai instariti.
Confuzia dintre cele doua tipuri a fost intentionat cultivata in discursul public romanesc, caci oamenii care nu inteleg pot fi mai usor manipulati. E imposibil sa vorbesti despre asigurarile medicale obligatorii in termeni de piata libera tocmai pentru ca, fiind obligatorii, clientul (pacientul) este captiv. E imposibil sa vorbesti despre aceleasi asigurari obligatorii in termeni de piata libera pentru ca produsul cumparat este sanatatea si, in ultima instanta, chiar viata. Dar exista numeroase studii care explica in detaliu de ce piata asigurarilor medicale obligatorii nu se supune acelei reguli in care concurenta stimuleaza eficienta.
Pentru sistemul medical romanesc, implicarea consistenta a privatilor in zona asigurarilor medicale suplimentare ar fi extrem de benefica printr-o infuzie de bani in sistem si albirea spagilor negre care circula in prezent peste tot. Dar fara o restrangere serioasa a pachetului de asigurari de baza, privatii nu sunt prea interesati de asigurarile suplimentare. Pentru politicieni insa, restrangerea pachetului de baza implica un risc de imagine serios pe care nu sunt dispusi sa si-l asume. Astfel ca au cautat alte solutii smecheresti: bune pentru ei, profitabile pentru asiguratori si riscante pentru pacienti.
CE NU NE-A SPUS GUVERNUL BOC DESPRE MODELUL OLANDEZ
In varianta legii sanatatii sustinuta de guvernul Boc se prevedea limpede ca asiguratorii privati vor prelua si asigurarile de sanatate obligatorii, sub anumite conditii (printre care sa aiba la infiintare cel putin un milion de asigurati). Invocat era modelul olandez, unde se intampla asta din 2006. In Europa acest model mai functioneaza doar in Cehia, dar sistemul de sanatate din Olanda este obiectiv considerat a fi cel mai de calitate din Europa. Prin urmare, invocarea lui era logica, desi cateva elemente esentiale au fost trecute sub tacere in ianuarie 2012.
Olanda este tara europeana in care se cheltuie cel mai mult pe cap de locuitor pentru sanatate (5056 USD). Romania este tara europeana in care se cheltuie cel mai putin (786 USD). In urma deschiderii pietei asigurarilor obligatorii pentru privati, Olanda a inceput sa aiba probleme cu cresterea preturilor pentru serviciile medicale. Gijs van der Vlugt, consilier pe politici de sanatate in Ministerul de Finante olandez, mi-a explicat ca “cel mai mare dezavantaj [al acestui sistem] este ca ii pune pe asiguratorii privati in pozitia de a fi mai eficienti si de a reduce costurile. Dar la noi s-a dovedit ca nu sunt capabili sa faca asta. Ei pot sa creasca calitatea, au si facut-o, dar nu pot reduce costurile. Si cand asiguratorii au probleme in a controla costurile, trebuie sa ii fortam pe oameni sa plateasca mai mult decat doresc sa o faca in realitate”.
Cu alte cuvinte, calitatea serviciilor medicale in Olanda a crescut nu pentru ca privatii au preluat asigurarile medicale obligatorii, ci pentru ca din ce in ce mai multi bani au fost indreptati catre sanatate. Doar ca, spune van der Vlugt, “nu am gasit inca o solutie pentru a controla si stopa costurile. Pe termen mediu si lung avem o mare problema pentru ca nu ne putem permite rata de crestere actuala a preturilor”.
In plus, se considera ca principala diferenta care a propulsat sistemul medical olandez in fata tuturor celorlalte tari europene este excelenta organizare a participarii pacientilor la deciziile din sanatate: “agentiile de finantare si amatorii in politici de sanatate, cum sunt politicienii sau birocratii, sunt mai indepartati de deciziile in sanatate in Olanda decat oriunde altundeva in Europa” (Euro Health Consumer Index 2012).
CE NU NE SPUNE GUVERNUL PONTA DESPRE MODELUL BELGIAN
In Romania, legea sanatatii in varianta ei “hard” a cazut odata cu inceputul protestelor din iarna. S-au schimbat apoi guverne, s-au schimbat premieri si, in aceasta toamna, avem o noua varianta pe masa. Una alcatuita si sustinuta de un guvern condus de un premier socialist, de la care te-ai astepta sa ia masuri de stanga. Doar ca guvernul Ponta una vorbeste si alta face.
Desi a criticat din toti rarunchii legea sanatatii promovata de Traian Basescu, guvernul Ponta sustine de fapt o varianta “soft”, atent cosmetizata, a proiectului propus in ianuarie 2012. Singura diferenta cu adevarat notabila este ca nu va fi atins. Dar bomba privatizarii asigurarilor medicale obligatorii continua sa ticaie inauntrul proiectului. De aceasta data invocat este modelul belgian, care are in centru societatile mutuale de asigurari de sanatate si care este la randu-i unul dintre cele mai bune din Europa.
Belgia este tara europeana care se afla pe locul 6 din punct de vedere al cheltuielilor pe cap de locuitor pentru sanatate. Romania este tara europeana care se afla pe ultimul loc. Studiile sustin ca “Belgia are cel mai generos sistem medical din Europa”, care acopera peste 8000 de servicii medicale si unde toti cetatenii sunt asigurati obligatoriu la o societate mutuala. O societate mutuala este definita de Comisia Europeana ca “un grup voluntar de persoane al carui scop principal este sa satisfaca nevoile membrilor sai, mai degraba decat sa obtina profit din investitii”. Principiile acestor mutualitati sunt solidaritatea intre membri, deciziile luate pe baza votului democratic al asiguratilor si independenta fata de autoritatile statului.
Modelul mutualitatilor, asa cum exista el in Belgia inca din 1851, este practicat intr-o mai mica masura si in alte tari europene, 230 milioane de europeni fiind asigurati medical la astfel de companii.
Romania va introduce si ea, incepand cu 2014, aceste mutualitati pentru asigurarile medicale obligatorii. Dar exista cateva diferente esentiale intre modelul belgian si realitatea propusa de guvernul Ponta. Cum spuneam: una se vorbeste, alta se face.
Legea belgiana stipuleaza clar ca “mutualitatile sunt asociatii formate de persoane fizice” (art.2, lege din 6 august 1990). Proiectul romanesc prevede ca mutualitatile pot fi fondate atat de persoane fizice cat si de “filiale ale unor societati de asigurari din alte state” (art. 198), sub conditia existentei la infiintare a cel putin unui milion de asigurati (conditia impusa privatilor in proiectul guvernului Boc).
Mai precis: spre deosebire de Belgia, in Romania asiguratorii privati vor putea fonda societati mutuale pentru asigurarile medicale obligatorii.
Legea belgiana spune clar ca societatile mutuale sunt singurele care au dreptul sa ofere asigurari medicale obligatorii. Proiectul romanesc insista ca si asiguratorii privati sa poata incheia asigurari medicale obligatorii, cu conditia sa aiba minim 15.000 de membri care sa fi incheiat cu ei si o asigurare voluntara (art. 201).
Mai precis: Romania va deveni singura tara europeana in care asiguratorii privati si societatile mutuale vor putea concura cot la cot pentru asigurarile medicale obligatorii. Vom fi primii europeni pe care se va experimenta un amestec incert de sistem olandez cu sistem belgian.
INSTITUTIILE INTERNATIONALE CRITICA, ROMANII SE FAC CA NU AUD
Principiul originar al acestei reforme, deschiderea pietei asigurarilor medicale obligatorii pentru privati, ramane constant indiferent ca promotorul legii este guvernul Boc sau guvernul Ponta. Intrebarea este de ce acesti mari dusmani politici sunt atat de armonizati pe acest subiect?
Socialistii de caviar abia asteapta sa-si indrepte degetul acuzator spre biciul FMI. Dar ar gresi caci, in toamna lui 2011, observatiile specialistilor FMI la adresa proiectului guvernului Boc avertizau cu ingrijorare ca “introducerea asigurarilor private pentru pachetul de baza aduce mai multe riscuri” si ca declansarea competitiei libere pe aceasta piata a asigurarilor medicale obligatorii a creat probleme serioase de control si monitorizare, invocandu-se experienta negativa a Cehiei si a Olandei (!).
Cat despre incetosatul proiect de lege al guvernului Ponta, in care societatile mutuale (fondate si de asiguratori privati!) se vor concura cu privatii (da, tot cu ei) atat pe asigurarile medicale obligatorii, cat si pe cele voluntare, el este contrazis de catre Comisia Europeana. Aceasta a impus chiar in Belgia (al carui model clamam ca-l urmam) ca mutualitatile sa nu poata oferi si asigurari voluntare fara sa fie organizate intr-o cu totul alta forma juridica.
Iata cum, acolo unde tarile europene, FMI-ul si Uniunea Europeana incearca sa stabileasca reguli si granite foarte clare, politicienii romani promoveaza pentru sanatate o legislatie cetoasa, a carei principal scop, mentinut indiferent de partidul aflat la putere, pare a fi permiterea accesului asiguratorilor privati la piata de 4 miliarde de euro a asigurarilor medicale obligatorii.
ALTE ASEMANARI SI CAMPANIA ELECTORALA
Exista si multe alte similitudini intre proiectul legii sanatatii promovat de guvernul Boc si cel sustinut de guvernul Ponta. Niciunul nu propune solutii curajoase si inteligente pentru cresterea finantarii sistemului medical romanesc, pentru aducerea de bani albi in spitale. Politicienii romani invoca drept modele legislatia olandeza sau belgiana, dar ignora faptul esential ca ambele tari aloca de patru ori mai multe fonduri sanatatii decat o face Romania. Ambele proiecte romanesti continua sa ofere servicii medicale complet gratuite copiilor si adolescentilor, studentilor pana in 26 de ani sau pensionarilor mai saraci (in Olanda toata lumea plateste o contributie, oricat de mica ar fi ea). Aplicarea coplatii este si ea amanata de ani de zile. Totul pentru ca politicienii nu sunt dispusi sa-si sacrifice imaginea publica pentru a croi un sistem medical benefic pentru mai multe generatii.
Ulterior intalnirii cu premierul Victor Ponta, presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, a mentionat reforma sanatatii ca fiind una dintre cele doua conditii “cruciale pentru sustenabilitatea pe termen lung a stabilitatii financiare” a Romaniei. Europenii ne atrag din nou atentia asupra subiectelor cu adevarat importante pentru fiecare roman in parte, mai ales acum, cand au mai ramas trei luni pana alegeri.
Guvernul Ponta doreste insa sa amane discutarea legii sanatatii pana dupa alegerile din decembrie pentru ca e un subiect incomod pentru politicienii aflati in campanie. Dar chiar in aceste luni ar trebui ca sanatatea sa fie in centrul dezbaterilor electorale, caci de retorica goala a politicienilor s-au saturat de doua ori mai multi romani decat cele 7 milioane atat de des invocate.
luni, 17 septembrie 2012
deci, cum mai stăm, în vremea în care "dreapta noastră", scopită, discută, tot mai aprins, despre secsu, incert, al "îngerilor" neamtzu si ungureanu?
păi, vedem, d'o pildă, că "prostu' satului", claudiu elwis săftoiu, fostul sotz al fostei sale sotzii, face'un beliș pe furiș, la televizia natzională, fără hăinuri rupte și aruncări de la balcoane parlamentare (ce'o mai făceaelektriku ăl'lalt?), lucru de neconceput pe vremea ultimului căzut (ca și pe vremea altor căzuți anteriori), pă partea dreaptă, lăzescu pre numele lui, ăla care se văita, oricui avea răbdarea să'l asculte, că el n'are nicicum purcede la reformarea "monstruoasei institutzii", pentru că nu'l lasă babeta comunistălucica hossssu longin, mama tutulor sugativelor bugetivore și durerilor i-memoriale în cur, care babeta'și aduce acuma prinosu' de recunostintza actualii conduceri în efortu ei neprecupetzit d'a tunde "pierdut", (pe) la spate, corpu' tecnic si redactzional al viitoarelor antene.
paloșu' aparent caraghiozului plagiator pare a nu tremura precum al acelor dreptacii închipuițzi, car'au frecat'o la rece vreme de cîtziva ani buni (buni pentru ei), de frica de a nu'i supăra pe cîtziva, reușind, în schimb, să'i enerveze pe (mult prea) multzi.
tzinîndu'ne mînurile ocupate cu operatziunea d'a face galerie pro sau contra băsesciană, paloșu' mai sus amintit tae nod gordian după nod gordian, cu insolventza pre insolventză călcînd, după rumunský patent hydroenergetik, în aplauzelenoului model (remlus&remus) de băetzi dăștepți,la rînd așteptînd alte "nestemate ale coroanii" (cît'or mai fi ramas): oltchim, tarom, poșta, cfr marfa&călători, romgaz, etc, etc, ba și resursele minerale roșia montagnioase și șist, pe șest, bituminoase, că tot trebe să mai astupăm, ecologic, nește guritzi taín-ice.
las' căvine ea iarna, si'o sa avem deosebita plăcere să reconstruim dreapta supt înțeleapta coordonare a mareșalului antenescu, rămas în opozitziune...
aseară, vrînd io - sincer! - să'mi fak o impresie despre ultima dezvăluire care frămîntă natzia, aia cu nuș' ce trafic (aerian) făcut de diktatoru' curent p'in 2005, mi'am călcat, și am călcat în căcat, pe irima mare și bleagă de'am "dat pe canale", nici nu mai știu pe care, fără mască pe figură, unde am zăbovit intermitent pretz de cîteva reprize a cîteva secunde fiecare.
această tentativă binevoitoare din partea mea a fost zădărnicită de un personaj care, în conditzii normale, n'avea ce căuta acolo, că numai la romunia vezi ditai profesoru' universitaru', fondator de scoală nouă(" In 1995 am intemeiat prima scoala de stiinte politice. Ulterior am infiintat prima scoala doctorala in domeniul politic"), nu vouă, politică, fost (viitor?) consiglier prezidentzial plin (că p'arc'a fost și la constantinescu o perioadă) și interimar, abonat permanent al unor televizii tabloidal-dementzial-a-politice-de-stire-despre-băsescu, în emisiile cărora reprezintă, de obicei, și doar atunci cînd e prezent, clou-ul acelor seri la gura sobii, cu multzi sobri si cu muntzi de rumeguș mestecat, cu spor, de invitatzi și realizatori.
așa și aseară; deși era prezent și un "implicat", un ins de la o compagnie aviatică, cred, care n'am mai aflat ce'a zis, din cauza debordantului nostru profesor, cel ce, din cite am intzeles, era convins de vinovătzia diktatorială, pe baza argumentului suprem că, dac'a făcut bișniță cu blugi și streci înainte de rebolutzie, atunci musai să fi făcut și trafic de armament cu nu știu ce mare terorist internatzional, deja inchis pentru faptele lui de către americani, argument care nu putea fi contrazis nici măcar de constatarea empirică pe care o fac acum, "a posteriori" (prin consultarea fugitiva a prietenului goagăl), că americanii multzumiseră autoritatzilor romune pentru contributzia nepretzuită la prinderea respectivului infractor.
americanii sînt cei mai proști oameni din lume e binecunoscut, pe lîngă că's și cei mai teribili ticăloși, administratzia americană colaborînd, de multe ori, cu acest soi de teroriști, dacă nu creîndu'i d'a dreptu' - nu'i așa? - cum a fost și cu bliiin laden, astfel, nu'i de mirare că gitestein, evreul împuțit trimis de depatamentu' de stat, cel mai mare dușman al șefului domnului profesor, a sărit s'adape cu democratzie băsista romunimea.
teroriștii între ei!
*****************
alt dom' profesor, semnatar și el de scrișorici perdute catre brusssselll, în pauza de vizionat la badea, gîdea&ciutacu, a ajuns sa'l acuze pă pleșu ca nu lasă popo'u' sa lucreze...
***************** și pentru că nici pe partea (așa zis) dreaptă nu'i to(n)tu' pă roze, reproduc mai jos, în toată splendoarea, un punct pus pe "i"-ul unui tînar neamtz cu coae, de viitor...
Mihail Neamtu era, toamna trecuta, un tanar ambitios, dornic de afirmare si cariera dar cam indecis. Incepe, la 33 de ani, sa-si caute un rost in viata politica. Soarta-i surade repede si iata-l astazi luandu-i foarte hotarat pe altii la rost. A trecut doar un an de cand batea pe la diverse usi in sperata ca va nimeri coridorul cu cele mai putine trepte spre varf. Dumnezeul milostiv al tuturor politicienilor i-a aratat tanarului teolog, crestin ordotox inrait, calea cea dreapta si scurta. I-a dat tarie sa calce peste cadavre, sa-si ucida groaza de ridicol, sa-si infranga temerea c-ar putea trece, la o adica, un mic oportunist.
Ajunge rapid lider maxim peste Noua Republica. Conduce cu mana de fier un partid cam pompos intitulat astfel in raport cu dimensiunile sale liliputane. Neamtu creste ca stejarul din sigla bonsaiului politic produs in serele de la Cotroceni: incet dar viguros. Politicianul de azi se intrupeaza miraculos dintr-o mare de vorbe goale, exprimate insa intr-un stil seducator, cu mult har si elocinta. Om cultivat, inteligent si excelent vorbitor, Neamtu vede cum agitatul univers politic romanesc incepe sa graviteze in jurul sau. Simte ca se afla la un pas de a intra in Parlament, locul in care, vorba unuia, poporul bea sampanie prin reprezentantii sai, daca va merge neabatut pe drumul aratat de Vasile Blaga.
O voce-i sopteste suav ca el va fi Liderul, ca e singurul capabil sa salveze dreapta, ca intr-o buna zi va ajunge noul Zeus. Intretinuta cu dibacie, o astfel de iluzie trezeste fiara din orice politician. Asa se naste buldog-ul cu ochelari al politicii romanesti. Vocile se inmultesc ametitor, destinul il cheama. In campania pentru referendum se intalneste cu nesperata ocazie de a-si demonstra forta. Tuna si fulgera impotriva pucistilor, devine soldatul credincios al presedintelui Traian Basescu, acest Zeus sleit din panteonul dreptei pe care tagma jefuitorilor vrea sa-l dea jos de pe tron si sa-l deposedeze de sceptrul puterii.
Se dezlantuie impotriva "strigoilor" din USL rotind amenintator deasupra capului funii cu usturoi. Scena de neuitat din timpul referendumului pentru suspendarea presedintelui. Multi s-au ingrijorat atunci, intrebandu-se daca nu cumva mintea limpede a tanarului s-a tulburat putin. Ce-o fi patit Neamtu? Parea zdravan. Omul este, surpriza, bine mersi, mai lucid si determinat ca niciodata. Simte ca a venit, in fine, si vremea lui. De acum, cine-i va sta in cale va sfarsi rapus cu mujdei. Si nu doar dusmanii au a se teme.
Deunazi, Neamtu a zvarlit o copita in fruntea celor care pareau sa-i fie, pana mai ieri, amici. S-a declarat dezamagit de noul partid al lui Mihai Razvan Ungureanu, o alta tanara speranta a dreptei romanesti. Vedeta incontestabila de ieri, MRU a cazut in dizgratie dupa inlaturarea sa din functia de premier. Ca si cum asta nu era destul, a pasit cu stangul in marea arena a partidelor liliput. Cum putea Neamtu, aflat in plina ascensiune, sa rateze ocazia de a lovi napraznic in concurenta, de a-si ingropa rivalul in scoli inalte?
Atacul la fostul premier vine dupa alte fapte de vitejie care merita consemnate. Noul star al dreptei se remarcase deja printr-o insolita somatie adresata Elenei Udrea de a degaja terenul. Nu ca n-ar avea dreptate, dar ce-l recomanda oare in pozitia de selectioner al opozitiei? Ce alte razboaie a castigat in afara de cele purtate pe blog sau prin emisiuni TV? N-are importanta. Esential e altceva: Vasile Blaga a primit, in fine, ultimele asigurari ca tanarul razboinic merita un loc in viitoul Parlament. Puiul de buldog stie sa latre convingator si sa muste adanc la momentul oportun.
In paranteza fie spus, cine-ar fi zis vreodata ca sofisticatul Neamtu, teologul si filozoful Noii Republici, va ajunge la mana unui politician bolovanos din garda veche a PDL? Ce credeti, de pilda, ca facea exact acum un an? Posta pe blogul personal un fel de interviuri realizate personal cu mai marii zilei.
Revedeti dialogul cu Sebastian Lazaroiu, pe atunci ministrul muncii, filmat intr-o barca pe vaurile Dunarii. Cautati interviul cu Emil Boc, pe atunci premier si sef pe linie administrativa al tanarului blogar.Veti vedea un Neamtu vioi care arata, cu fiecare interviu, ca nu-i pasa prea tare de ridicol, dar ca poseda un formidabil simt al orientarii in spatiu. A ezitat putin intre Basescu si PDL, intre Sebastian Lazaroiu si Gheorghe Falca, intre Noua Republica si Emil Boc. A ales in final corect: Traian Basescu si Vasile Blaga, adica un spagat perfect executat intre doua luntrii, din care bolovani ca Udrea, MRU sau altii considerati intrusi trebuie aruncati rapid in apele tubluri ale vremurilor.
Cine-ar fi zis acum un an ca tanarul intelectual scolit prin Germania si Anglia ar fi in stare sa raga asa fioros in campanii electorale inarmat cu ustoroi si cuvinte grele? Cine ar fi banuit ca directorul Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului isi va lua zborul din aerul rarefiat al lui Vladimir Tismaneanu si va ateriza in studiourile pestilentiale ale lui Dan Diaconescu de la OTV?
L-ai urmarit la sueta dezlanata cu celebrul domn Dan? Pacat. Emisiunea face toti banii. Politician sau vrajitoare, manelisti sau poeti ratati, boschetari sau presedinti de partid si de tara, cu totii simt ca vine o zi cand trebuie sa treaca iar prin botezul tomberonului OTV. Proaspatul politician de succes l-a trecut cu brio, reusind chiar sa-l puna in incurcatura de cateva ori pe domnul Dan, curios ca de obicei sa afle o multime de fleacuri senzationale: daca Neamtu lucreaza in serviciile secrete, cine-i plateste facturile, daca-i insurat, ce parere are despre Casa Poporului si despre Mihai Gadea.
Cei doi sporovaiesc vivace ca doua cunostinte vechi despre lume si viata, despre teologie, pasoptisi si alte subiecte deosebite. Intransigentul Neamtu ii face confidente inculpatului Diaconescu, numindu-l "foarte simpatic". Mihai Neamtu mai schimba tonul si peroreaza grav despre "nevoia de Mihai Neamtu". Cand politicienii ajung sa vorbeasca despre ei la persoana a treia e semn sigur de sminteala ireversibila. Culmea e ca, dintre toti vorbaretii talentati ai Romaniei, oameni ca el au cele mai mari sanse de a gasi usa corecta si drumul cel mai scurt spre putere. Exista ceva in ei care-i face perfect indiferenti la exigentele celorlalti. Intrat sob zodia lor, destinul dreptei unite cu nume parca predestinat (ARD) se consuma repede ca o flacara de chibrit.
Colegii, voluntarii si cititorii nostru stiu ca nu am vrut sa facem din ARC partid. Am spus din start ca vom ajuta pe membrii ARC care ar vrea eventual sa contruiasca ceva nou si independent. Nu a fost cazul, ca la noi locul e ocupat de atitea facaturi, ca nu mai e loc de constructie spontana. Dar ce ma scirbeste e totusi confuzia identitara promovata de oameni care altfel numai cu plagiatul lui Ponta sint in gura. Doua, trei exemple.
Alianta pentru o Romanie Dreapta- ARD. Numai lipsa de imaginatie sau un nume suspect de asemanator cu Alianta pentru o Romanie curata (ARC) ? Am gasit eu un nume asa bun ca era musai sa il luati tot pe asta, cu un cuvint schimbat ? Nu tot o incercare de a mai fura din credibilitatea societatii civile, atita cita e ? Dovada ca la aproape primul articol despre marea facatura politica a unora care isi spun de dreapta (aiurea), uite ce scrie un editorialist al Romaniei libere : „de ce avut nevoie MRU de această soluţie improvizată prost a înghiţirii unui partid de buzunar când ar fi putut deveni membru PDL sau ar fi putut candida pur şi din partea ARC, fără titulatura de preşedinte de partid? « (vezi aici ). Sint convinsa ca dl Campeanu nu o face inadins, l-a luat gura pe dinainte, nu-i asa, e o mare asemanare intre ARC si ARD, deocamdata ARC e mai cunoscut, de aici confuzia, dar nu e problema, vine campania si cheltuim o caruta de bani publici pentru partide ca sa auda lumea si de ARD. Daca o sa si voteze, asta e altă socoteală.
Liste negre si criterii de integritate. De cind le-am scris pe cele din 2004, reiinoite si revizitate la fiecare campanie, au devenit aproape un bun public. Dar numai aproape, nu de tot. Ceea nu da dreptul la vreo doi fosti angajati de ai mei, care cit au lucrat la noi au preferat sa faca consultanta si sa se plinga ca anticoruptia mea le strica lor afacerile, sa pretinda azi ca ei fac liste negre, de la ei din baie, desigur, si sa circule prin oras criteriile de integritate scrise de mine, fara vreo jena. Nu as sti daca nu mi-ar scrie lumea. Bai, voua chiar nu va e rusine? Sint publicate criteriile astea de integritate in toata presa romana si straina, si-au facut unii si doctorate din studierea coalitiilor pentru un Parlament Curat, Universitati Curate, si asa mai departe, desigur in strainatate, la universitati in top, nu la ale noastre, care ramin obiect de studiu. Schimbati si voi macar un cuvint, ca toti sinteti mari iubitori de stat de drept, dar desigur nu de drepturi de proprietate intelectuala. Luati exemplu de la ARD, alianta voastra de suflet. In loc de liste negre ziceti-le liste sumbre. In loc de criterii de integritate ziceti-le criterii de dreptate, ca rimeaza cu mica voastra alianta care va tine cu ce cade de la masa a vreo trei consilii judetene, ca sinteti foarte ieftini.
Dar oricit de ieftini ati fi siati sta de prost in sondaje, nu o sa va scoateti doar prin plagiat. Asta nu a ajutat niciodata pe nimeni. E dovada de mare nesimtire, nu e vorba, dar si de mare disperare.
după toate cele zise, AMP îmi apare nu numa' chitroasă ci chiar hidoasă, după ce ajunge să vorbească precum bombonel ("oameni care altfel numai cu plagiatul lui Ponta sint in gura"), că,pina acum, eu aproape c'o credeam atunci cînd relativiza vinovatziile lu' ponta și acolitzii doar pentru că'i dornică d'o aplicare universal valabelă a criteriilor "domniei sale" la toate taberele si tarăbile politice și universitare.
cînd colo - ce sa vezi? - domnia sa este doar foarte geloasă, deoarece, după eforturi seculare care au durat aproape doo luni, neremunerate, de la bufet, pe care le'o fi făcut pentru a'i contrabalansa, pe lingă înaltele portzi și organele lor de presă asociate, pe propovăduitorii variantei "loviturii de stat", pe acei doi-trei ("doi fosti angajati de ai mei") foști colaboratori("sinteti foarte ieftini"), a avut neplacuta surpriză săconstate că n'a mai avut "trecerea" și supcesu' d'altă dată, atunci cînd devenise "sursa" semi-exclusivă de informare "credibilă" a exteriorului, calitate cu care epata mai de fiecareși datăcind scria f'un editorial, care'i aducea multe si nemeritate, pe vremea aceea, antipatii.
cine or fi acei "doi" care o enervează în asa hal pe doamna pippidi? sorin ionitză? laura stefan? cristian ghinea? or mai fi si altzii?
păi, cam din ăștia s'ar putea alege, singura problemă e, pentru doamna pippidi, că niciunul din aceștia n'au fost surprinși, cel putzin pînă acum, în exercitziu' penibil de luare supt aripă a unor inși dubioși, plagiatori și dătători de lovituri de stat doveditzi, precum face domnia sa, de la o vreme, "de cind se află la putere", iar mîndria d'a fi "sus"(oricit... ati sta de prost in sondaje)îi ia și dumneaei mintzile, călare pe "cei 7,400,000" de coautori, pe care atîtzia'i încalecă zilele astea.
aștept ziua în care și domnia sa o să meargă cu autodenuntzu' la parchet, precum și momentu' în care o să înceapă să dee pă goarnă "amănunte picante" din biografia pretenei si colegei de suferintză monica macovei.
mă văz nevoit să reevaluez hotărârea boicotistă pe care o luasem în legătura cu alegerile din decemvrie 2012, dacă nimic memorabil n'o să se intimple pina atunci, pe motiv de procuroare comunistă monika makovei, care, prin nu știu ce manipulatziuni absconse, a fost investita drept "șefă de cadre" a proaspăt nășitei si prăpăditei constructziuni dă dreapta, asa cum sugerasem, primu' din parcare, eu însumi, în acest binecuvintat (b)loc.
pentru că este d'așteptat să trăim, din ou, vremuri interesante, cu haine rupte și singe pă peretzi, nu pot să m'abtziu ca să nu contribui, măcar cu'n bot, la atingerea pragului de 8(opt) la sută, care, dacă'mi aduc bine aminte, trebe depășit de către constructziunile, alcătuite din mai multe partide, care vor s'acceadă'n parlament (cel putzin asa era prin 2000, cind n'au intrat penetzeu' & asociatzii), lucrare la care or sa contribuie, nu mă îndoiesc nici o clipită, cu virf și îndesat, multzi dintre baronașii și balonașii pedelistii și noi uneperiști (așa le zic eu ălora din partidu' lu' mru) care'o iubesc pe monika mai rău ca pe sarea'n ochi, sau, mult mai expresiv, mai rău decit o iubește însuși emigrantu' care mai rataceste p'aici, in cautarea luminii de la rasarit.
mișcare în care mă implică, deja, și pe mine, p'in cooptarea, de catre MRU (marea sperantză, cu mînecutze, a dreptii), "a deputatului meu" din ce în ce mai putzin pirpiriu.
Acum că a intrat într-o familie de politicieni, Bogdan Ionescu, proaspătul soţ al Elenei Băsescu, vrea şi el o carieră în politică. Drept urmare, Syda, aşa cum i se spune în cercul lui de prieteni, intenţionează să candideze pentru un post de europarlamentar, în 2014, scrie libertatea.ro.
Bogdan Ionescu ar candida la postul de europarlamentar nu din partea PDL, partidul care l-a consacrat pe socrul său, ci din partea Mişcării de Dreapta, al cărui membru este deja, formaţiune aliată cu PDL şi condusă de fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu.
"Bogdan ar vrea să facă o carieră politică pe plan internaţional, mai bine spus, şi-ar dori să candideze pentru un post de europarlamentar, în 2014. Are studii temeinice făcute şi în străinătate, a lucrat cu diverse firme străine şi a fost un timp reprezentant economic la Paris, aşa că i se potriveşte o carieră în Parlamentul European", susţin apropiaţi ai acestuia.
Dacă va reuşi să câştige, Syda va putea fi alături de Elena tot timpul, la Bruxelles sau la Bucureşti, mai ales că şi ea îşi doreşte încă un mandat de cinci ani în înaltul for deliberativ.
bîzdîcu' congenital al domnului diktatore l`a facut sa`si paraseasca momental pozitzia confortabela de tru-fanda leguminoasa din dealu' gradinii botanice, abea recîștigată, pentru a pune lucrurile la punt, adică, nu madamele vivi reding si angela (merge mai departe) merkel l'au salvat pe el de bufeurile anticonstitutzionalizde ale varanului, ci institutziili statului, dom'le, personificate tot prin niște muieri, recte madama aspasica & celelalte muieri, indiferent de secs, speriete din oastea de strînsura a useleului.
sînt scîrbit să constat aceasta noo mo(n)stră de nerecunostintză din partea acestui personagi care nu se mai face bine, și'i face și pe altzii să'si piarză mintzile, asa că nu pot decît sa deviu melancolic și sa regret etern, in sensu' că ce bine ar fi fost dac'ar fi fost să fie bine, iar adevaratzii bărbatzi de stat nu s'ar fi simtzit obligatzi să'si tzină promisinile, punînd onoarea personală mai presus decît binili comun al natziunii
Îi cer iertare. Mi-am permis să cred că onoarea lui durează cât un discurs în Senat. Mi-am permis să cred că nu-și va ține promisiunea solemnă făcută pe 6 iulie, la ședința Camerelor reunite, când i s-a adresat în contumacie lui Traian Băsescu (care ieșise ostentativ la o țigară) - "Dacă nu veți fi demis la referendum, eu mă voi retrage definitiv din viața politică!" -, promisiune întărită la mitingul USL din 29 iulie: "Mă țin de cuvânt şi spun încă o dată clar: Traian Băsescu, nu am pus niciun pariu cu tine, pentru că ești un mincinos! Am pus rămăşag cu mine şi cu onoarea mea. Ori tu, ori eu! Eu nu am mințit niciodată, eu nu mă mint pe mine şi nu mint oamenii care și-au pus speranța în mine și în cei cu care am construit toate aceste lucruri. Eu nu mai am ce cauta în politică, dacă nu vom fi 9 milioane de români curați, în lumină, în picioare!".
(Curios, pe 26 iulie, co-conducătorul Alianței cunoștea cifra – 9 milioane. Şi n-a dat semne că se miră când a rămas cu doar 7.400.000 de cârcă).
Îi cer iertare. M-am îndoit de el. Chiar dacă pe 21 august părea a se fi răzgândit, încercând să ne iluzioneze retoric că, de fapt, “Băsescu a fost demis în realitate pe fond”.
Îi cer iertare. M-am înșelat. Cu bărbăție, cu discreție, Crin Antonescu s-a retras din viaţa politică. A preferat ca existenta lui să fie un nesfârșit armistițiu la Capri, decât o bătălie continuă pentru Cotroceni. Crin Antonescu s-a retras în liniște, cu demnitate. Nu pot să cred că se comportă din nou ca un chiulangiu mărunt.
N-am idee, dar asta ar fi explicaţia generoasă pentru faptul că opoziţia de centru-dreapta (convenţie de limbaj, încă nu mi-e clar dacă există şi ce formă are) e aşa inertă în a penaliza erorile cabinetului.
De exemplu, la rectificarea bugetară s-a suplimentat fondul de rezervă pentru a alimenta preferenţial primarii puterii, după obiceiul pământului, fără un murmur de protest din partea PDL. Pentru comparaţie, vezi tămbălăul mostru din primăvară, când s-au mobilizat nu doar tot USL-ul, dar şi propagandiştii săi acoperiţi, iar chestiunea a devenit unul din cei trei piloni ai moţiunii de cenzură ce a dărâmat guvernul MRU.
Sau să ne uităm la tăierea bugetară de 200 mil lei (din cei 380 prevăzuţi în 2012) operată la Transporturi, pentru lucrările de metrou Drumul Taberei, proiect cerut de toată lumea, cu eco-hipsterii în frunte, menit să decongestioneze traficul şi să extindă transportul în comun, după toate filozofiile europene în vigoare. Poporul lefegiu a observat – nu şi cei ce comentează România din avion sau clubul El Comandante – că acesta era un proiect care chiar avansase în ultima vreme şi avea şansa să stea în grafic.
Dacă tăia Boc, fiţi siguri că a doua zi tot PSD-Bucureşti era legat cu lanţuri de gardurile şantierului de metrou din sectorul 6, dând de acolo declaraţii live. Dar fiindcă a tăiat banii Ponta, e linişte: organizaţia de Bucureşti a PDL nu s-a întors din Caraibe decât pentru nunta domniţei Ralu, după care a plecat îndărăt. (Scuze, am zis organizaţia de Bucureşti a PDL? E tot o convenţie de limbaj). La fel cu lărgirea şoselei de centură a Capitalei, a cărei utilitate nu o contestă nimeni şi unde de asemenea s-au redus fondurile exact în sezonul când se poate lucra.
Cine opreşte opoziţia să facă liste cu beneficiarii de fonduri europene cărora li s-au întârziat ori sistat plăţile, sau care sunt puşi să semneze contracte cu clauze bizare de “împărţire a riscului instituţional cu AM" (?!; cu alte cuvinte, dacă guvernul face boacăne iar UE ne ia banii, contractul cu ministerul devine nul şi nu vă mai rambursăm nimic)? După care să-i caute şi să le explice a cui e vina?
În loc de atare campanie informată şi pro-activă, PDL şi aliaţii săi stau la remorca evenimentelor, răspunzând politicos la glumiţele lui Ponta şi lăsând ca agenda publică să fie definită de Fenechiu şi Ghişe. Marile ştiri generate de opoziţie au fost nunta lui EBA şi faptul că alianţa are – pam, pam – slogan, anume “Sus inima", ce va fi probabil asezonat în campanie cu nişte cântări de Oastea Domnului adecvate. Acest mesaj “centrat în valori" sigur îi dă deja lui Ponta insomnii. Aşa ne asigură strategii PDL, care de o săptămână plimbă pe ecrane un sondaj cu USL stabilă faţă de luna iunie, când a câştigat masiv localele, dar în care ei îl citesc în mod curios o tendinţă de scădere.
De fapt, o coabitare fructuoasă cu PSD nici n-ar fi fără precedent: vă amintiţi ce bine s-au simţit unii din PDL în 2009, servind în guvern alături de Ponta&comp? Dincolo de conflictele de valori care ne vor ţine pe toţi cu inima în gât – adică foarte, foarte sus – există multe “idei centripete" ce unesc cele două partide, după cum bine le-a numit filozoful de cazarmă Ioan Rus. De exemplu, întârzierea reformelor şi sifonarea în continuare a companiilor publice din energie (vezi ultima analiză a EFOR pe această temă, lansată ieri, aici).
Explicaţia mai puţin generoasă a non-combatului ar fi că nu plănuieşte nimeni vreo coabitare, numai că opoziţia de centru-dreapta, mai mult decât ne arată în prezent, chiar nu poate.
Bulgaria o ia înaintea României în cursa pentru aderarea la Schengen. Dacă ani de zile Bucureştiul s-a văzut nevoit să aştepte ca Sofia să îndeplinească cerinţele Bruxelles-ului, după criza politică declanşată de USL, care a avut ca punct culminant suspendarea preşedintelui Traian Băsescu, lucrurile s-au schimbat.
"Bulgaria îndeplineşte criteriile necesare pentru aderarea la Spaţiul Schengen, a declarat vineri, la Sofia, Jose Manuel Barroso, preşedintele Comisiei Europene, adăugând că soluţionarea problemei aderării la Schengen trebuie să fie decisă în favoarea Bulgariei, potrivit novinite.com, citat de Mediafax . El a adăugat că Sofia trebuie să continue lupta împotriva crimei organizate şi să îmbunătăţească rata de absorbtie a fondurilor europene.
Preşedintele Comisiei Europene nu a făcut nicio referire la România, deşi până acum ţara noastră a fost menţionată în context de aproape fiecare dată.
Ce a schimbat lucrurile
Semnalele Bruxelles-ului vin în contextul în care Comisia Europeană a decis ca România să fie supusă unei evaluari suplimentare, la finalul acestui an, în cadrul Mecanismului de Cooperare şi Verificare(MCV) de care este condiţionată aderarea la Schengen.
Chiar dacă, iniţial, se convenise ca o decizie să fie luată în luna septembrie a acestui an, mutările de pe scena politică de la Bucureşti au stârnit îngrijorarea şi criticile dure ale Bruxelles-ului. Pe 18 iulie, la prezentarea raportului MCV, Jose Manuel Barroso a susţinut că evenimentele de la Bucureşti "au zdruncinat" încrederea UE în România. "Vom continua să monitorizăm situaţia (...) Un nou raport va fi adoptat până la sfârşitul anului", a spus Barroso, arătând că prin acest document se va constata dacă autorităţile de la Bucureşti au dat răspuns îngrijorărilor ridicate de Comisia Europeană. El a asigurat că va fi monitorizată în continuare "cu mare atenţie" evoluţia din România şi respectarea angajamentelor asumate de către premierul Victor Ponta pentru reinstaurarea respectului pentru statul de drept şi independenţa sistemului judiciar.
Premierul Victor Ponta a declarat că nu va mai participa la reuniunile Consiliului European de la Bruxelles, unde îl va ruga să meargă pe preşedintele Băsescu, şi a subliniat că o coabitare între cei doi presupune colaborarea în privinţa aderării la Schengen sau a rezolvării problemelor legate de fondurile UE.
"Domnul Băsescu va vrea probabil să meargă la Bruxelles. Foarte bine, chiar o să-l rog să meargă la Bruxelles. O să-l rog pe domnia sa să meargă, pentru că vorbim de faimosul cuvânt coabitare şi o să-i propun:
Domnule preşedinte Băsescu, cred că e important ca dumneavoastră să mergeţi la Bruxelles şi să le spuneţi oamenilor de acolo: = Stimaţi colegi europeni, nu mai luaţi în serios ce am zis până acuma, aia cu lovituri de stat, cu justiţia... Gata, s-a rezolvat problema, m-am întors eu?", a declarat Victor Ponta, în această seară, la Antena 3.
Prim-ministrul a arătat că România are o serie de probleme de rezolvat, precum aderarea la spaţiul Schengen, care nu a avut loc în timpul guvenării Boc. "Dacă preşedintele ţării ţipă că e lovitură de stat, e normal să nu ne primească ăia", a declarat Ponta.
Premierul a arătat că preşedintele Băsescu ar trebui să se implice şi în problema fondurilor europene, având în vedere că, pe baza auditului pentru ultimii ani, în această toamnă s-ar putea lua "decizii foarte rele împotriva României".
"Dacă domnul Băsescu va alege calea demagogică şi populistă şi va zice = Guvernul USL =, înseamnă că povestea cu coabitarea pentru România rămâne doar o poveste", a spus premierul Victor Ponta.
********************
dacă tot am ajuns, bine 'ntzeles că tot din cauza proaspătului socru mic, a pai'şpea roată la cărutza evropii, avem deosebita satisfactzie să va anuntzăm divortzu' de crunta realitate a cîtorva personaje din videoclipu' de mai jos, care videoclip, chiar dacă'i ceva mai lungutz, merită văzut, dacă avetzi stomăcelu' mai putzin sensibilos (eu nu l'am avut - asa ca n'am savurat decît cîteva fragmentzele)...
unde, pe lîngă dusu' d'acassă (in fiecare seară, de la 6 la 7) ghise (unde'o fi disparut gushe?), îl putetzi savura, în liniște, și pe proaspăt demisu' fost consiglier prezidentzial interimar daniel barbu (fost blîndu' ben), ca și pe dom' profesor vlad nistor, sinistru' pupincurist evezist, care mușcă, amîndoi/amîntrei, mai nou, mai rău decît pacientu' natzional romun foarte mare, căruia tratamentu' administrat se pare ca i'a priit, în sensu' ca si'a cedat, fără prea mare împotrivire, drepturile d'autor actualilor gubernantzi cu ciucurei.
care gubernantzi se tot chinuie să scoatză cărutza din shantz...
după cum remarca și veselu' nostru prof. univ. (dr.?) valentin stan, încă d'acu's doo luni, înainte să dispară ca măgaru'n ceatza antenii3, că prea 'ncepuse să faca "notă discordantă" fatză de ceilantzi pacientzi ai postului...
